Anulare act. Decizia 582/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.582/2008-R
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamanții și -ambii domiciliați în O, strada - da,nr.3, -B 14,.15, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.384/A din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.2103 din 24 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.5869/2004, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurenții reclamanți -personal, -lipsă, reprezentanta lor, avocat a, în baza împuternicirii avocațiale nr.47 din 11.07.2007, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat și pentru intimatul pârât --personal, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.137 din 6.12.2007, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 598 RON, achitată prin chitanța seria - nr.324-1-89 din 20.11.2007 și timbre judiciare în valoare de 5 lei, precum și faptul că, prin registratura instanței, OCPI Bac omunicat instanței, copia Documentației Cadastrală înregistrată cu nr.3972/2002, cu mențiunea că această lucrare a fost avizată la data de 31.03.2002, însă, Primăria Municipiului O, nu s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior, respectiv nu a comunicat instanței, cu aproximație, anul din care, potrivit evidenței sale, drumul de pe strada - figurează prin dreptul numărului administrativ 38/A pe actualul traseu, după care:
Reprezentanta recurenților reclamanți învederează instanței că, Primăria Municipiului O nu s-a conformat dispozițiilor instanței, la solicitările formulate prin adresă, iar Oficiul de cadastru a comunicat documentația cadastrală doar pe anul 2002, motiv pentru care, consideră că se impune a se reveni cu adrese către cele două instituții, pentru a se acoperi aceste neajunsuri.
Reprezentanta intimatului pârât lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii în probațiune formulată de către reprezentanta recurenților reclamanți.
În urma deliberării, INSTANȚA apreciază că nu se mai impune a se reveni cu adrese la Primăria Municipiului O și la OCOT B, întrucât, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B și expertul, prin răspunsurile date au lămurit aspectele față de care instanța avea anumite nelămuriri, motiv pentru care, respinge cererile în probațiune formulate de reprezentanta recurenților reclamanți.
Reprezentanta recurenților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize, care să stabilească cuantumul despăgubirilor care ar reprezenta o repunere corespunzătoare a părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2320 din 13.07.1998, iar în subsidiar solicită, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de către - și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr.2403/2006 a Judecătoriei Oradea, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2320/1998 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele, potrivit notei de cheltuieli depusă la dosar. În esență, consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, deoarece prin apel a solicitat majorarea despăgubirilor stabilite de prima instanță în sensul de a se asigura o efectivă repunere a părților în situația anterioară contractului, ceea ce nu s-a realizat prin obligarea pârâtului la restituirea către recurenți a sumei de 35.000.000 lei vechi, reactualizați la rata inflației, astfel, cu această sumă, părțile recurente nu și-ar putea achiziționa o suprafață de teren similară cu cea în litigiu, prejudiciul suferit, fiind în realitate mult mai mare. În subsidiar, solicită a se constata că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, iar pe de altă parte, motivele pe care se sprijină sunt contradictorii. Arată de asemenea că, sunt exagerate reținerile instanței de apel, în conformitate cu care, recurenții și-au invocat propria culpă, constând în aceea că nu au verificat cu exactitate din ce se compune și cum arată imobilul achiziționat, însă, apreciază că nimeni în situația dată, nu putea să facă mai multe verifică decât au făcut aceștia, în condițiile în care nu se cunoștea că schița de dezmembrare care le-a fost prezentată, era falsă și care purta viza recentă a organelor abilitate, recurenții fiind de bună credință, au avut convingerea clară că achiziționează imobilul, după cum le-a fost descris de către vânzător și cum era înscris în cartea funciară. De altfel, chiar prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că ceea ce mai reprezintă în momentul actual teren liber, este suprafața de 330. cu un front stradal de 6,9, ceea ce face imposibilă construirea unei case de locuit, după cum a confirmat și expertul. În consecință, solicită a se constata că nu sunt întrunite nici condițiile de valabilitate în ceea ce privește cauza contractului de vânzare-cumpărare nr.2320/1998, după cum a reținut și prima instanță, când a constatat în mod corect nulitatea acestui act juridic.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din notele de ședință, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. În esență, solicită a se constata că, recurenții critică hotărârea atacată sub două aspecte, respectiv că, contractul de vânzare-cumpărare atacat este lovit de nulitate absolută, deoarece lucrul vândut nu se află în circuitul civil, în ceea ce privește suprafața de teren de 172. ce reprezintă drum și albie de râu, apărare ce nu poate fi primită, fiind inadmisibilă în această fază procesuală, deoarece modifică cauza, temeiul juridic a prezentului litigiu, astfel, în fața instanței de fond s-a stabilit cadrul procesual, părți, obiect, cauză, respectiv că, suprafața achiziționată, este în realitate cu J mai mică decât cea existentă în acte, deci, lipsă cauza la încheierea actului juridic, iar acum în fața instanței de recurs, recurenții au solicitat, modificarea cauzei prezentului litigiu, invocând un alt motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare și anume faptul că, obiectul contractului, parțial în ceea ce privește suprafața de 172. nu se află în circuitul civil, fiind un bun inalienabil, imprescriptibil și insesisabil. Referitor la cea de-a doua susținere, cum că, pârâtul ar fi vându terenul în litigiu mai multor persoane și anume către, apreciază că și această critică este nefondată, fiind contrazisă chiar de probele administrate de către recurenți în fața instanței de fond. De altfel apreciază că, culpa este a reclamanților care au stat în pasivitate până în 2004, când s-a pornit acțiunea.
În replică, reprezentanta recurenților reclamanți învederează instanței că, părțile recurente nu au stat în pasivitate, din 1998 până în 2004 au formulat o grămadă de plângeri penale, trimițându-se în judecată și inginerul topograf.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2103 din 24.03.2006 a Judecătoriei Oradea, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva intimatului și în consecință, s-a constatat nulitatea contractului autentic nr. 2320/13.07.1998 privind vânzarea cumpărarea imobilului înscris în CF 71994 O, nr. top. 7337/8 și 7338/11, în suprafață de 731 mp și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Instanța l-a obligat să restituie reclamanților prețul vânzării în cuantum de 35.000.000 lei vechi, actualizat cu rata inflației.
S-a dispus radierea din CF 71994 Oad reptului de proprietate reclamanților de sub B 2, 3 asupra imobilului susmenționat.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților 1.976,5 RON cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, instanța a arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare 2320 din 13.07.1998, pârâtul a vândut reclamanților o suprafață de teren de 761 mp, reprezentând parcelele cu nr. top. 7337/8 în suprafață de 100 mp și 7338/11 în suprafață de 661 mp, situate în O, pe-, înscrise în CF 71994 O, pentru prețul de 35.000.000 lei ROL.
Reclamanții au intenționat să construiască o casă, dar cu prilejul încercărilor de a obține autorizației de construire au constatat că parcela de teren cu nr. top. 7338/11 are suprafața de 495 mp, diferența de 166 mp fiind ocupată de str. -(65 mp) și râul (101 mp).
Schița care a fost prezentată reclamanților înainte încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu este reală, nici din punct de vedere al situației amplasamentului și nici al calculului suprafețelor dezmembrate.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul, rezultă că reclamanții nu folosesc toată suprafața de 761 mp, ci doar cota de 330 mp.
Având în vedere că motivul determinant al reclamanților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu pârâtul l-a constituit achiziționarea unui teren în vederea ridicării unei construcții și că așa cum este menționat și în raportul de expertiză, suprafața achiziționată în realitate, aproape J din suprafața menționată în contract, este insuficientă pentru realizarea scopului reclamanților, instanța urmează ca în baza art. 966 cod civil, potrivit căreia obligația fondată pe o cauză falsă nu poate avea nici un efect, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți și să repună părțile în situația anterioară încheierii contractului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel apelantul -, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți și apelanții intimați și, solicitând modificarea ei, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor stabilite de instanța de fond, într-o manieră care să-i pună în situația anterioară actului anulat.
Prin decizia civilă nr.384/A din 24 aprilie 2007, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu și, împotriva sentinței civile nr. 2103 din 24.03.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că:
A respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtului -.
Au obligat reclamanți să plătească pârâtului 1.303 RON, cheltuieli de judecată.
A respins ca nefondat apelul formulat de apelanții și.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a constatat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentic 2320/13.07.1998, vânzătorul - a vândut cumpărătorilor și, Terenul în suprafață de 761 mp, ce formează parcela cu nr. top. 7337/8 în suprafață de 100 mp și top. 7338/11 în suprafață de 661 mp, situate în O,-, înscris în CF 71994 O, dobândit cu titlu de reconstituire și intabulat sub B 1.
În anul 2004, reclamanții și l-au chemat în judecată pe pârâtul vânzător, solicitând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară pe motiv că terenul cumpărat nu mai există.
În drept s-au invocat prevederile art. 948 pct. 3 și 4 cod procedură civilă.
Potrivit textelor de lege invocate, tribunalul a reținut că, condițiile esențiale pentru invaliditatea convenției sunt, pe lângă cele prevăzute la punctul 1 și 2, respectiv capacitatea de a contractam și consimțământul prealabil a părții ce se obligă, și un obiect determinat și o cauză licită.
În privința obiectului determinat, instanța de apel a constatat că acesta a fost identificat în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare.
Din lucrarea de expertiză efectuată în cauză, s-a reținut de tribunal că din top. 7337/8, în suprafață de 100 mp, rezultă că, o parte se află în folosința altor proprietari, din top. 7338/11, rezultă că 209 mp sunt folosiți de proprietarul casei de la numărul administrativ 38/A, 152 mp reprezintă acostamentul străzii -, 20 mp o reprezintă albia ui, stare de fapt ce trebuia și putea să fie cunoscută de către cumpărătorii terenului la momentul achiziționării acestuia, deoarece au văzut terenul și nimic nu-i împiedica să facă măsurile ce se cuvin. Astfel, s-a reținut că nu pot susține că obiectul litigiului nu există, deoarece, acesta nu a dispărut, dreptul lor de proprietate a fost dobândit de la vânzător așa cum îl avea acesta în cartea funciară, teren în suprafața și la locul identificat topografic.
În ceea ce privește cauza contractului,s-a apreciat de tribunal că aceasta este una licită, deoarece ea constă în intenția]de a vinde și de a cumpăra, o astfel de operațiune nefiind prohibită de lege și așa cum corect au arătat apelanții, cauza de nulitate, care să ducă la desființarea actului, trebuie să existe la momentul încheierii actului juridic, iar motivele apărute ulterior nu pot fi invocate decât în anumite condiții.
Că o parte din teren este folosit de alte persoane,instanța de apel a reținut că nu reprezintă nicidecum vina vânzătorilor, cumpărătorii având la îndemână acțiunea în revendicare și practic apelanții își invocă în situația de față propria culpă, constând în faptul că nu au verificat cu exactitate din ce se compune și cum arată terenul cumpărat, ori cum nimeni nu-și poate invoca propria culpă și neexistând nici un motiv de nulitate, tribunalul a apreciat că acțiunea trebuia respinsă și nu admisă.
Constatând că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, instanța de apel a admis apelul formulat de apelantul și în consecință a schimbat hotărârea primei instanțe, în sensul că a respins acțiunea și, ca urmare a admiterii apelului susmenționat a respins apelul formulat de apelanții și, întrucât nu li se cuvine restituirea prețului plătit.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 605 RON prin chitanță fiscală și timbru judiciar, au declarat recurs apelanții și, solicitând în subsidiar admiterea acestuia, respingerea apelului, menținerea sentinței, în principal, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize pentru stabilirea despăgubirilor reprezentând repunerea în situația anterioară încheierii contractului, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că obligarea pârâtului la restituirea sumei de 35.000.000 ROL nu asigură repunerea în situația anterioară. Au cumpărat terenul pentru a construi o casă, ori, chiar dacă le-ar fi restituit prețul, nu ar putea achiziționa o suprafață de teren similară, prejudiciul fiind mult mai mare. Din acest motiv au solicitat în apel efectuarea unei expertize de evaluare, cerere ce le-a fost respinsă, impunându-se casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea efectuării probei solicitate.
Cu toate că s-a concluzionat că o parte a obiectului contractului o reprezintă acostamentul străzii - și albia ui, s-a reținut că dreptul a fost dobândit astfel cum este înscris în CF nr. 761 mp și că nu sunt motive de nulitate absolută. O condiție esențială a valabilității unui contract este aceea ca lucrul vândut să fie în circuitul civil, bunurile proprietate publică neputând face obiectul vreunui contract de vânzare cumpărare, sancțiunea încheierii acestora fiind nulitatea absolută.
Intimatul cunoștea situația juridică a terenului, că nu putea înstrăina legal imobilul astfel cum era înscris în CF, a recurs la inducerea lor în eroare folosindu-se de schițe de amplasament vechi ce nu mai corespundeau cu realitatea faptică. La data încheierii contractului, vânzătorul era proprietar a mai multor suprafețe de teren învecinate, fără împrejmuire, terenul cumpărat de ei corespunzând cerințelor de edificare a construcției cu un front de 10. Sunt exagerate reținerile instanței de apel în sensul că își invocă propria culpă, ei au verificat ceea se ce impunea, nu cunoștea că schița ce le-a fost prezentată era falsă, ei au fost de bună credință.
Au întreprins toate demersurile necesare edificării construcției, probleme au apărut când un alt subdobânditor al unui teren învecinat a ridicat o construcție pe un teren ce îl credeau al lor. Urmare a raportului de expertiză, s-a stabilit că ceea ce reprezintă acum teren liber este 330 mp cu un front de 6,9 mp, ce nu permite construirea unei case, nefiind întrunită condiția de valabilitate a contractului referitor la cauză.
Neîntemeiat, instanța de apel susținut că folosirea unei părți din teren de alte persoane nu ar reprezenta vina vânzătorului, având la îndemână acțiunea în revendicare, ori, obligația de a răspunde de evicțiune revine vânzătorului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 303 alin. 2, art. 304 pct. 7, 9, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că este inadmisibilă apărarea recurenților în sensul că lucrul vândut nu se află în circuitul civil, întrucât a fost făcută în apel, iar la fond s-a invocat lipsa cauzei. Nu a vândut terenul și altor persoane, chiar martorul relatat acest aspect și doar că, ulterior vânzării s-au extins alte persoane pe acesta.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2320/11 iulie 1998 de notar public, intimatul le-a vândut recurenților 782 mp teren situat în localitatea O,-, nr. top. 7337/8, 7338/11, înscris în CF nr. 71994 O, în schimbul unui preț de 35.000.000 lei, achitat integral, contract întabulat la foaia B nr. 2 - 3 prin încheierea nr. 12624/1998.
La interogatoriul luat intimatului pârât de instanța de fond - fila 15 - acesta a recunoscut faptul că odată cu încheierea convenției le-a prezentat cumpărătorilor schița vizată sub nr. 48/1998. Din raportul de expertiză întocmit de inginer, cu ocazia soluționării fondului cauzei se reține faptul că, dezmembrarea nr. top. 7330/2, 7338/11 prin schița vizată sub nr. 48/98 nu reflectă situația actuală din zonă, amplasamentul față de stradă, calculul suprafețelor. Astfel, din nr. top. 7337/8 în suprafață de 126 mp, 100 mp se află în folosința unor vecini, din nr. top. 7338/11 152 mp aferent străzii -, 209 mp aferent casei de la nr. 38/a, 20 mp albia ui, restul de 330 mp fiind liber.
Potrivit declarației martorului - fila 42 - la data vânzării terenului, pârâtul vânzător avea o suprafață de teren mai mare în aceeași parcelă, nu exista construcție pe acesta, ulterior s-au ridicat construcții, numitul extinzându-se pe terenul în litigiu.
În vederea unei soluționări juste a cauzei, instanța de recurs a dispus audierea expertului ce a întocmit raportul susmenționat, iar acesta declarat că și la data la care s-a efectuat vânzarea contestată, actuala stradă se afla pe traseul indicat, drumul existent inițial și-a schimbat traseul în urma unor alunecări de teren ce au avut loc în anii 1950 - 1960 așadar, este cert că, schița ce a fost prezentată de vânzător cumpărătorului nu reflecta situația corectă a amplasamentului obiectului vânzării, suprafața aferentă nr. top. 7377/8 este în întregime situată dincolo de șoseaua din strada -, o parte din celălalt nr. top. 7338/11 respectiv 152 mp sunt ocupați de această stradă, din totalul de 661 mp, deci s-a prezentat eronat o stare de fapt contrară situației în teren. Scopul pentru care recurenții au cumpărat terenul în litigiu a fost cel al construirii unei case de locuit care nu s-a mai putut realiza și nici nu se mai poate realiza, în primul rând datorită celor expuse, iar în al doi-lea rând datorită unui alt cumpărător ce și-a extins construcția pe o parte din acest teren, criticile fiind fondate.
Raportat la faptul că, în momentul perfectării convenției, vânzătorul a prezentat o schiță de identificare vizată de organele de specialitate ale Statului român, nu se pot reține considerentele instanței de apel în sensul că ar fi în culpă cumpărătorul pentru că nu a verificat cu exactitate din ce se compune și cum arată terenul, acesta a fost de bună credință, înscrisul menționat fiind un act ce îi conferă o reprezentare clară a obiectului convenției, de necontestat la acea dată. Ar fi absurd ca unei persoane să i se solicite, impună, să facă alte verificări câtă vreme o instituție statului specializată a confirmat stare de fapt conformă cu evidențele sale, culpa existând într-adevăr, dar nu în sarcina cumpărătorului, ci a vânzătorului respectiv, a celui ce întocmit schița și a celor ce au vizat-o, greșit instanța de apel reținând contrariul.
Conform art. 948 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții, un obiect determinat și o cauză licită, iar potrivit art. 966 Cod civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, nelicită, nu poate avea unici un efect. Eroarea este o falsă reprezentare a realității la încheierea unui act juridic, ceea ce reprezintă un viciu de consimțământ, distructivă de voință când poartă asupra naturii actului juridic. În speță, cumpărătorul a fost indus în eroare referitor la calitățile substanțiale ale obiectului convenției, respectiv asupra posibilității edificării unei construcții pe terenul în litigiu, vânzătorul fiind în culpă, prezentându-i o schiță de identificare ce nu reflectă realitatea, aspecte ce atrag nulitatea contractului pentru eroare obstacol, viciu de consimțământ în sensul art. 953 Cod civil, greșit instanța de apel reținând contrariul, criticile fiind fondate.
Faptul că prin motivele de recurs s-au invocat alte aspecte ce să atragă nulitatea contractului nu este de natură a schimba cele expuse, instanța având obligația, în vederea stabilirii adevărului, de a analiza din toate punctele de vedere obiectul cauzei, de a face o încadrare juridică corectă a acestuia, apărările intimatului în acest sens fiind nefondate.
Art. 1336 cod civil prevede faptul că vânzătorul răspunde față de cumpărător de viciile lucrului, iar conform art. 1377 Cod civil, de evicțiunea totală sau parțială lucrului vândut, de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care nu au fost declarate la facerea contractului. Prin vicii ale lucrului vândut se înțeleg deficiențele ce afectează utilitatea lui, făcând-o să scadă, iar, conform art. 1352 Cod civil, vânzătorul este supus la răspunderea pentru viciile ascunse ale lucrului vândut dacă din cauza acestora lucru nu poate fi întrebuințat după destinația sa, sau întrebuințarea este micșorată, astfel că, se prezumă că nu l-ar fi cumpărat dacă ar fi cunoscut viciile. În speță, cumpărătorului i s-a prezentat o schiță de identificare vizată de organele Statului Român ce relevau o anumită poziționare a terenului, iar realitatea a fost alta, cea expusă mai sus, o parte însemnată din teren fiind afectată unei străzi și albiei unui râu, incidența dispozițiilor art. 1352 Cod civil fiind evidentă. Sigur că, este posibil ca inclusiv vânzătorul să fi fost indus în eroare cu privire la configurația terenului dar, acest aspect urmează să-l reglementeze cu specialistul ce a întocmit lucrarea, culpa sa fiind evidentă raportat la cumpărător, și bineînțeles cu instituția ce a avizat acea lucrare contrară evidenței din teren.
Întrucât, conform art. 1354 Cod civil, vânzătorul este răspunzător de viciile ascunse chiar când nu le-a cunoscut, iar potrivit art. 1357 Cod civil, chiar în această situație răspund pentru restituirea prețului, spețelor făcute cu ocazia vânzării, corect a reținut instanța de fond acest aspect.
Este cert că prejudiciul suferit de cumpărător este mult mai mare, constă în valoarea la zi a terenului întrucât, prețurile de la data perfectării contractului au crescut foarte mult, dar, pentru diferența dintre ceea ce s-a acordat și prejudiciul efectiv suferit, se pot îndrepta recurenții împotriva celor ce au întocmit și vizat schița de identificare, culpa acestora fiind evidentă conform de altfel și considerentelor expuse mai sus, fiind incidente dispozițiile art. 998 și urm. Cod civil, apărările recurenților în sensul că li se cuvine de la vânzător valoarea la zi a imobilului, apar ca nefondate.
Luând în considerare cele expuse, făcându-se o greșită aplicare și interpretate a dispozițiilor art. 948, 966, 953, 1336, 1377, 1352 Cod civil, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte decizia recurată, iar în baza art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul urmând a păstra în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică. Ca urmare, se va menține dispoziția prin care s-a respins apelul declarat de apelanții și ca fiind legală și temeinică și va fi înlăturată dispoziția prin care au fost obligați la cheltuieli de judecată în apel față de .
Reținând culpa procesuală intimatului, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îl va obliga să le plătească recurenților 1300 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial și taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenții și -ambii domiciliați în O, strada - da,nr.3, -B 14,.15, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.384/A din 24 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de apelantul -.
Menține dispozițiile prin care s-a respins apelul declarat de și și în consecință păstrează în întregime sentința apelată nr.2103 din 24 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea.
Înlătură dispoziția de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată față de -.
Obligă partea intimată - să plătească părții recurente și suma de 1300 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:14.04.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:22.04.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
