Obligație de a face. Decizia 586/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.586/2008-R
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâții, toți cu domiciliul în,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în sat,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 291/Ap din 13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în tot sentința civilă nr.813 din 9 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr.592/2006,având ca obiect: obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții pârâți, și -toți lipsă, reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 84 din 28.02.2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual și pentru intimata reclamantă -personal, reprezentantul acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 325/2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul recurenților pârâți depune la dosar copia a două fotografii reprezentând căile de acces existente, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante învederează instanței că există la dosar pozele azi depuse, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și pe cale de consecință, schimbarea în tot a sentinței, în sensul obligării pârâților la dărâmarea gardului existent pe proprietatea lor, pe o porțiune de 4 metri, conform completării raportului de expertiză realizat de expertul, cu cheltuieli de judecată și cu solicitarea acordării unui termen de pronunțare pentru a depune concluzii scrise. În esență apreciază că, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, în primul rând, deoarece toate capetele de cerere sunt accesorii unei alte hotărâri judecătorești, respectiv se tinde a se completa hotărârea inițială de servitute de trecere, în sensul dărâmării gardului, pe care aceasta ar trece, lucru care de altfel ar fi trebuit făcut pe calea unei acțiuni de lămurire a hotărârii ori de completare a acesteia, sau pe calea contestației la executare, însă, deși pârâții au cerut expres acest lucru instanței de recurs și deși au cerut instanței de fond lămurirea hotărârii nr.122/2005, instanța de apel nu a ținut cont de aceste aspecte și a admis fără nici un dubiu cererea. Totodată arată că, deși prima instanță, prin hotărârea nr.813/2006 a respins acțiunea reclamantei, arătând tocmai că la data hotărârii cu nr.122/2005, nu știa că prin acel loc trece un gard de beton, instanța de apel a reținut dimpotrivă, și a admis apelul reclamantei. Menționează de asemenea că, sunt în cazul de a se obține împotriva lor o hotărâre de servitute, încercându-se completarea acesteia pe baza unei alte acțiuni, nerespectându-se cerințele imperative ale codului d e procedură civilă. În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate ce nu are suport legal, fiind interpretată ca o obligație de a face, scoasă din contextul în care s-a dat servitutea de trecere, hotărâre la care tocmai existența gardului ar fi atârnat foarte mult.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. În concluzie apreciază că, criticile aduse hotărârii atacate sunt superficiale și formale, nearătându-se în concret care ar fi motivele de casare sau modificare a deciziei, nici încadrarea în vreunul dintre cele 9 puncte ale art.304 Cod procedură civilă. Pe fondul cauzei, solicită a se constata că, antecesorul recurenților au cumpărat imobilul din litigiu, cu sarcina servituții de trecere a reclamantei peste grădina lor, aspect ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 22.09.1965, astfel gardul ce s-a dispus a fi demolat pe lățimea de 4, este un obstacol în exercitarea servituții intimatei reclamante, câtă vreme aceasta s-a obligat să efectueze o poartă de acces, în largul gardului, pe cheltuiala intimatei, recurenții nefiind prejudiciați cu nimic.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.813/9.10.2006 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, domiciliat în localitatea, sat,-, jud.S M prin av., împotriva pârâților, și, domiciliați în localitatea, sat,-, jud.S M, pentru obligația de a face, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond în vederea soluționării prezentei cauze a dispus atașarea dosarului nr.792/2004. Prin sentința civilă nr.122/2005 dată în acest dosar pe baza expertizei efectuate de expert G s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâților, teren înscris în CF 493, nr.top.514, 515, 516/1 pe aliniamentul indicat în expertiză.
Expertul cu ocazia efectuării expertizei nu a menționat că pentru a putea fi pusă în executarea servitutea se impune demolarea unui gard construit de pârâți pe proprietatea lor. Anterior stabilirii servituții de trecere prin hotărâre judecătorească între părți a existat o servitute convențională stabilită de părți cu ani în urmă, accesul la terenul reclamantei făcându-se prin curtea pârâților și prin anexa acestora.
Prin noua servitute stabilită prin hotărâre judecătorească accesul reclamantei la terenul proprietatea sa se face tot prin curtea pârâților, dar aceasta presupune demolarea gardului construit de pârâți în fața casei lor. Acest aspect însă nu a fost menționat de expert în expertiza efectuată.
Mai mult, cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de instanța de fond, s-a constatat că noua servitute de trecere stabilită prin hotărâre judecătorească la care se face referire mai sus, este mai împovărătoare decât cea inițială, convențională.
Totodată se cuvine a fi amintit faptul că sub dosar nr.954/2006 pârâții din acest dosar au promovat acțiune în modificarea servituții de trecere. Chiar dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit în favoarea reclamantei o altă servitute de trecere decât cea convențională, existentă între părți anterior, și care a fost folosită de reclamantă zeci de ani, cererea de demolare a unei construcții respectiv a unui gard construit de pârâți cu ani în urmă, ar echivala cu o violare a dreptului de proprietate al acestora asupra terenului. Prin demolarea gardului pârâților, construit în fața construcției lor li s-ar aduce pârâților grave prejudicii, curtea și construcția acestora rămânând practic neprotejată prin deschiderea efectivă a unui drum în favoarea reclamantei, lucru inacceptabil, atâta vreme cât reclamanta are cale de acces printr-o servitute de trecere convențională stabilită cu ani în urmă și pe care a folosit-o o perioadă lungă de timp, pârâții neopunându-se niciodată la exercitarea acestei servituții.
Totodată, art.618 cod civil stipulează că dreptul de trecere trebuie stabili pe calea cea mai scurtă spre calea publică încât să cauzeze cea mai mică pagubă pentru proprietarul fondului aservit.
Ori în speța de față, și în urma cercetării la fața locului servitutea de trecere stabilită prin hotărâre judecătorească presupune o cale mai lungă spre terenul reclamantei iar prin demolarea gardului pârâților li s-ar cauza grave prejudicii, fapt ce s-a expus mai sus.
Totodată pârâții, proprietarii fondului aservit, i-au oferit reclamantei ani de zile posibilitatea trecerii prin curtea lor, printr-o servitute convențională.
Așa fiind, față de cele de mai sus, instanța de fond a apreciat neîntemeiată și nelegală prezenta acțiune, astfel că a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel solicitând admiterea căii de atac exercitate, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe, cu cheltuieli de judecată pentru fond și apel.
Prin decizia civilă nr.291/Ap din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Satu Marea admis apelul exercitat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.813/9.2006 a Judecătoriei Negrești O a ș, în contradictoriu cu intimații, și în consecință a schimbat în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii reclamantei, sens în care:
A obligat pârâții-intimați la demolarea gardului existent pe o porțiune de 4. între punctele A-B de pe schița nr.1 din raportul de expertiză întocmit de expert G, astfel cum s-a stabilit prin completarea la raportul de expertiză realizat de exp., privind drumul de acces din strada - peste terenul cu nr.top.514, 515 și 516/1 din CF 493.
A încuviințat, în caz contrar pe reclamanta-apelantă să procedeze la demolarea gardului pe cheltuiala pârâților.
A obligat intimații să plătească apelantei suma de 1912 lei cheltuieli de judecată pentru fond și apel.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel, față de explicațiile oferite de expert în fața instanței, raportat la dispozitivul sentinței civile nr.122/31.01.2005, a reținut că rezultă că s-a avut în vedere aliniamentul hașurat din raportul de expertiză întocmit de ing. G și nu propunerea colorată care asigură calea de acces pe sub o anexă evidențiată în schița de plan depusă la fila 31.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât readuce în discuție modalitatea de realizare a dreptului de trecere stabilit în favoarea reclamantei-apelante prin sentința civilă nr.122/2005 a Judecătoriei Negrești O a ș, făcând trimitere la dispozițiile art.618 Cod civil, dar care nu au mai pot fi primite în această fază procesuală deoarece țin de executarea silită a unui drept câștigat.
S-a reținut de instanța de apel că, stabilirea dreptului de servitute în favoarea apelantei-reclamante prin sentința evocată, îi conferă calitatea de creditor și dreptul de a obține executarea în contra debitorului, până la desființarea titlului ce a dat naștere obligației. Nerecunoașterea acestui drept de a obține executarea silită a hotărârii, aduce atingere dreptului la un proces echitabil cuprins în art.21 din Constituția României, în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care jurisprudențial a stabilit că dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă nu ar cuprinde și dreptul de a obține executarea silită a unei hotărâri judecătorești irevocabile. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond golește de conținut dreptul câștigat de reclamantă și pentru care a solicitat executarea silită, executare care presupune demolarea unei porțiuni de gard pe o distanță de 4.ce constituie proprietatea pârâților dar care asigură exercitarea servituții de trecere pentru care au fost obligați printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În raport de considerentele de mai sus, tribunalul a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată și admis acțiunea reclamantei, conform dispozitivului prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 4 lei, și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, au declarat recurs intimații, solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei.
Prin motivele de recurs s-a invocat că toate capetele de cerere sunt accesorii unei alte hotărâri, tinde a completa hotărârea inițială de servitute trecere în sensul dărâmării gardului, pe care ar trece, ori, trebuia o cerere de lămurire a hotărârii sau completare, ori, contestație la executare. Au cerut expres lămurirea hotărârii nr.122/2005 a Judecătoriei Negrești O a ș, de care nu s-a ținut cont.
Deși la fond s-a respins acțiunea, prin hotărârea nr.813/2006 întrucât la data pronunțării sentinței civile nr.122/2005 nu se știa că prin acel loc trece un gard de beton, (același complet soluționând) instanța a reținut dimpotrivă și a admis apelul.
Există o hotărâre de instituire a servituții de trecere și se încearcă completarea pe calea unei alte acțiuni. Nu doresc a se referi la prejudiciul ce li s-a produs prin crearea în aceiași curte a lor, a două porți, una lângă alta, dar, s-a trecut peste imperativitatea încadrării juridice a unei acțiuni de lămurire, completarea hotărârii, timbrată diferit.
S-a luat în considerare o hotărâre ce nu mai poate fi pusă în discuție, li s-au respins toate probele, singura admisă a fost dacă există sau nu gard, cu toate că s-a menționat că în momentul pronunțării nu se știa că prin acel loc există un gard.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, invocând că nu sunt incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, gardul se impune a fi demolat pentru a-și exercita dreptul de servitute instituit în favoarea sa.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.122/2005 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș au fost obligați recurenții să acorde intimatei servitute de trecere pe terenul înscris în CF nr.493, nr.top.514,515, 516/1, conform expertizei întocmite de inginer G, pe terenul hașurat din strada - înspre terenul proprietatea lor.
Din procesul verbal încheiat la data de 4.04.2006 de executorul judecătoresc, -fila 7 dosar fond-, se reține faptul că pentru a proceda la punerea în executare a hotărârii, li s-a pus în vedere recurenților să-și demoleze gardul ce împiedică accesul.
Așadar, din cele expuse reiese faptul că problema instituirii servituții de trecere a fost tranșată irevocabil. S-a stabilit traseul de urmat, însă, existând un gard care împiedică accesul, este firesc ca acest impediment în executarea unei hotărâri irevocabile ce reprezintă un bun în sensul art.1 al Protocolului nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, să fie înlăturat, altfel hotărârea ar rămâne lipsită de substanță, ineficientă, ceea ce ar duce atingere chiar art.6 al CEDO conform practicii constante în materie a acestei Curți. Statul prin instituțiile sale, trebuie să-și creeze mecanismele juridice necesare pentru ca instanțele să aibă posibilitatea tranșării irevocabile a unui raport juridic dedus judecății, fără ca acestea să apeleze la subterfugii de genul că partea avea la îndemână o altă cale procesuală pentru soluționarea raportului dedus judecății. Calea aleasă în speță de intimată, nu contravine normelor procedurale, faptul că ar mai fi avut la îndemână o altă cale, nu este un aspect ce să determine modificarea deciziei ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
Nu se impunea lămurirea hotărârii prin care s-a stabilit servitutea de trecere, aceasta fiind explicită, singurul aspect necesar punerii în executare era cel referitor la gardul existent ce împiedica accesul, gard ce de altfel a fost construit anterior pronunțării titlului executoriu. Sigur că, există posibilitatea creierii unui prejudiciu recurenților prin punerea în executare a acestor hotărâri, însă, servitutea de trecere nu implică eliminarea dreptului proprietarului fondului aservit de-a fi despăgubit, art.616 Cod civil, în proporție cu pagubele ce i se aduc.
Față de cele expuse, este cert că referitor la ridicarea gardului nu se mai impunea administrarea altor probe, în speță nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul, și în consecință va menține decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să-i plătească intimatei suma de 2000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de, împotriva deciziei civile nr.291/Ap din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă, să plătească părții intimate suma de 2000 RON lei, cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:14.04.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:23.04.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
