Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 585/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.585/2008-R
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâții, și -toți domiciliați în O,-, - 10,.31, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O,-,- 10,.3, județul B, împotriva deciziei civile nr.853/A din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.2102 din 1 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.463/2005, având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurenții pârâți, și, toți lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.42 din 3.04.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 RON, achitată prin chitanța seria - nr.101-1-183 din 10.04.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta recurenților pârâți învederează instanței că la data de 25.02.2008, între părți a intervenit un contract de întreținere pentru suma de 10.000 lei, depune la dosar copia acestui înscris și concluzii scrise, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
INSTANȚA apreciază că nu se impune comunicarea înscrisului azi depus, cu intimata reclamantă, întrucât aceasta are cunoștință despre el, fiind parte în acesta și emaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și pe cale de consecință, să fie respinsă acțiunea formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată de 3000 lei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanțelor depuse la dosar. În esență solicită a se constata că, asupra imobilului din litigiu, recurenții au obținut prin achiziționarea lui nuda proprietate, iar intimatei reclamante i-a revenit uzufructul viager, astfel, în momentul achiziționării acestuia, părțile recurente s-au obligat față de intimată la întreținere pe tot parcursul vieții, obligație pe care aceștia au prestat-o în mod continuu, fără intermitențe, după cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, ulterior însă, convenția verbală s-a materializat printr-un contract de întreținere încheiat la data de 25.02.2008, contract prin care intimata a cedat 10.000 lei, sumă ce reprezintă partea intimatei din prețul folosit pentru achiziționarea imobilului din litigiu, astfel că, față de vârsta înaintată a intimatei, care are nevoie de întreținere și atenție permanentă, nu se mai impune evacuarea recurenților, care și-au luat obligația de aoî ntreține pe intimată pe tot parcursul vieții sale.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2102 din 1 aprilie 2005 Judecătoria Oradeaa admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților, și și a obligat pârâții să evacueze locuința situată în O,-. -.10,. 31, înscris în 69255 O, nr. top. 5146/19/31 și să-in plătească reclamantei 3.100.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâții și sunt proprietarii imobilului în litigiu conform extrasului de și contractelor de vânzare-cumpărare de la dosar, în timp ce reclamanta este beneficiara unui drept de uzufruct viager în baza căruia, în conf. cu art. 517 și următ. Cod civil, aceasta este îndreptățită să posede imobilul și să-l folosească în funcție de propriile ei interese, cererea sa în evacuare fiind întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termen legal pârâții, și, solicitând admiterea lui și respingerea acțiunii formulate de către reclamantă.
În motivare s-a arătat că reclamanta are o vârstă înaintată și un comportament oscilant. Totodată deține în cadrul imobilului în litigiu, o cameră separată, cu acces la baie, traiul său nefiind conturbat de către apelanți.
S-a invocat și faptul că reclamanții au adus și îmbunătățiri substanțiale imobilului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 187/15 martie 2006 Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul formulat de către apelanții, și în contradictoriu cu împotriva sentinței civile nr. 2122/1 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, și iar prin decizia civilă nr. 1111/25 octombrie 2006 Curtea de APEL ORADEAa admis ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și în contradictoriu cu și a casat decizia civilă nr. 187/A/23006 cu trimitere spre o nouă judecare la Tribunalul Bihor, cu îndrumarea dată instanței de apel dea stabili dacă recurenții au înstrăinat cele două apartamente pentru a face investiții în apartamentul în care locuiesc împreună cu reclamanta, dacă prin comportamentul lor deranjează liniștea uzufructuarei și dacă există cu adevărat o convenție de întreținere care implică domiciliul comun al părților.
Prin decizia civilă nr.853/A din 18 octombrie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții, și în contradictoriu cu împotriva sentinței civile nr.2102 din 1 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată partea apelantă să plătească părții intimate suma de 350 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, din extrasul de Carte funciară cu nr.69255 O, coroborat cu conținutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 500/7 februarie 2000 la., instanța de apel a reținut că apelanții pârâți și au calitate de proprietari asupra imobilului în litigiu, iar intimata este beneficiara unui drept de uzufruct viager cu privire la același imobil.
În calitate de uzufructuar al imobilului, intimata este îndreptățită să- posede și să-l folosească în conformitate cu interesele sale, acest drept de uzufruct fiind opozabil chiar și deținătorilor nudei proprietăți, astfel cum corect a reținut instanța de fond.
În ceea ce privește existența unei convenții de întreținere între părți, chiar dacă părțile recunosc că între ele ar fi existat inițial o înțelegere verbală referitoare la întreținerea intimatei de către apelanți, este de observat că pe de o parte această înțelegere verbală nu îmbracă forma solemnă prevăzută de lege pentru a putea produce efecte juridice, iar pe de altă parte, din declarația martorei care în calitate de președintă a asociației de proprietari arată faptul că, cheltuielile aferente întreținerii sunt achitate de cele două părți în cotă parte, tribunalul a concluzionat că ambele părți au renunțat la aceea convenție referitoare la acordarea întreținerii în favoarea intimatei.
De altfel, conform afirmațiilor făcute de apelanți prin motivele de apel d epuse la această instanță în ședința publică din 8 martie 2007, cauza care a provocat neînțelegerile dintre părți este tocmai împrejurarea că intimatei i s-a cerut să contribuie și ea la întreținere, ceea ce confirmă convingerea instanței că acea convenție inițială verbală de întreținere nu mai subzistă.
Pe parcursul soluționării dosarului în apel, s-a dovedit faptul că apelanții au făcut investiții substanțiale la apartament, însă aceste investiții le profită lor în calitate de deținători ai nudei proprietăți cu privire la apartamentul în litigiu, iar pe de altă parte s-a dovedit că pentru achiziționarea apartamentului în litigiu și pentru efectuarea investițiilor, apelanții au înstrăinat două alte apartamente proprietatea lor situate în O, în anul 1995 și 2000, însă este de observat că și intimata reclamantă a înstrăinat un imobil proprietatea sa, tot în scopul achiziționării apartamentului în litigiu și de vreme ce apelanții au consimțit prin act autentic la întabularea dreptului de uzufruct al intimatei în Cartea funciară se impune ca aceștia să respecte atributele de posesie și folosință ce decurg din acest drept.
În raport de considerentele expuse, instanța de apel a reținut că, criticile aduse de apelanți hotărârii atacate sunt nefondate, motiv pentru care, apelul a fost respins ca atare.
. Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 5 RON, achitată prin chitanța seria - nr.101-1-183 din 10.04.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei au declarat recurs apelanții, și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că între părți există relații de afinitate, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.500/2000 au locuit în O, strada - -, împreună, în 2000 am găsit un apartament în aceiași zonă și am hotărât să-l cumpere din banii obținuți din vânzarea apartamentului lor și al casei ce-i aparținea intimatei, stabilind de comun acord ca din acest apartament, camera mare, balconul să fie folosite de intimată, convenție respectată iar, pentru traiul comun să alăture pensiile, convenție ce nu a fost respectată, astfel că, alături de contractul de vânzare-cumpărare, prin care intimata a dobândit uzufructul viager iar ei nuda proprietate, a mai existat unul de întreținere, neâncheiat în formă legală.
Acest ultim contract și-a produs efectele 5 ani până la rezilierea unilaterală din partea intimatei ce în 2005 cerut evacuarea lor. Poate fi probată existența contractului de întreținere prin chiar afirmațiile intimatei în cererea de chemare în judecată, probațiunea administrată dovedind că s-a prestat întreținerea, în perioada de boală s-a îngrijit de aceasta. Ori, deși intimata a reziliat convenția de întreținere, ea își produce în continuare efectele, ei fiind de bună credință.
Este evidentă lipsa de sinceritate a intimatei, afirmația că au agresat-o fiind neadevărată câtă vreme a recunoscut că au avut loc doar altercații între părți, inerente de altfel raportat la vârsta acesteia. Ei sunt de bună credință, au investit fizic, moral, în apartament au făcut îmbunătățiri, neexistând motive pentru care să fie evacuați, neavând unde să locuiască.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, art.977 Cod civil.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Imobilul în litigiu, situat în localitatea O,-, înscris în CF nr.69255 O, nr.top.5146/19/31, în natură apartament compus din 3 camere și dependințe, reprezintă dreptul de nudă proprietate al recurenților și, iar dreptul de uzufruct viager s-a instituit în favoarea intimatei, în anul 2000, drepturi dobândite în anul 2000 cu titlu de vânzare-cumpărare.
Anterior cumpărării acestui imobil, atât recurenții cât și intimata și-au înstrăinat imobilele ce le-au avut în proprietate, iar la 19.04.2000, au încheiat un contract de comodat, autentificat sub nr.1687/19.04.2000 de notar public, conform căruia, intimata le-a dat recurenților și, dreptul de folosință gratuită a unei camere și acces la dependințe, din apartamentul susmenționat, cu începere din 19.04.2000 pentru un termen de 1 an cu posibilitate de prelungire, termen ce a expirat la 19.04.2001 de la care doar după aproape 4 ani de zile a solicitat evacuarea acestora.
Uzufructul, astfel cum este reglementat de dispozițiile art.517-564 Cod civil, este un drept real principal derivat, temporar, asupra bunului ce aparține în proprietate altor persoane, ce conferă titularului atributele de posesie și folosință, astfel că, intimata în calitate de uzufructuar are dreptul să posede apartamentul în litigiu, putând chiar să-l închirieze, ceea ce în speță a și făcut cu titlu de folosință gratuită le-a permis recurenților să folosească o parte din acesta.
Din coroborarea probelor administrate, a afirmațiilor intimatei, răspunsurilor date de părți la interogatorii, este cert că între aceștia s-a încheiat, o convenție de întreținere constând în aceea că recurenții s-au obligat aoî ntreține pe intimată, a-i asigura cele necesare, în schimbul ca aceasta să le permită a folosi o parte din apartament, iar, conform martorei -fila 44 dosar apel - cheltuielile de întreținere s-au achitat de ambele părți în cote egale, telefonul, curentul, fiind achitate de recurenți exclusiv, aspect din care se poate concluziona că aceștia și-au onorat obligațiile asumate.
Practic, din contractul de comodat, susmenționat, se reține faptul că obligația de plată a cheltuielilor comune s-au stabilit în sarcina intimatei, inclusiv energia electrică, apa, energia termică, astfel că, faptul achitării și de către aceasta, nu este contrară celor convenite.
Tocmai în virtutea drepturilor conferite de art.517-564 cod civil uzufructuarei intimate, aceasta a convenit cu recurenții ca în schimbul folosirii unei părți din apartament aceștia să o întrețină, obligație ce din declarațiile acesteia și a martorei audiate reiese că a fost îndeplinită, în perioada în care a fost bolnavă aceștia au îngrijit-o asigurându-i atât sprijin moral cât și material, chiar și după externare i-au asigurat regimul alimentar corespunzător. Nu s-au dovedit afirmațiile intimatei referitor la un comportament necorespunzător al recurenților raportat la aceasta, astfel că, nefiind încălcate obligațiile asumate nu se poate reține o culpă în sarcina lor, fiind vorba mai degrabă de un capriciu al intimatei, aspect ce nu este de natură a atrage evacuarea acestora cum greșit au reținut ambele instanțe.
Ca urmare, întrucât conform art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, în speță acordul acestora, chiar neexprimat în forma scrisă a contractului de întreținere, fiind simulat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare a nudei proprietăți, a uzufructului și a celui de comodat, obligă la respectarea clauzelor ce reprezintă voința reală a părților și care până în momentul formulării cererii de chemare în judecată a fost executat de ambele părți, mai mult de 5 ani de zile, greșit instanța de apel reținând că părțile au renunțat de comun acord la convenția ce reprezintă voința reală a acestora.
De altfel, prin contractul de întreținere autentificat sub nr.311 din 25 februarie 2008 de Notarul Public, depus în recurs la dosar, intimata recunoaște implicit existența convenției de întreținere anterioară.
Luând în considerare cele expuse, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1, 3 Cod procedură civilă, art.296 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime decizia recurată, va admite ca fondat apelul declarat de apelanții, va schimba în întregime sentința apelată și în consecință va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să le plătească recurenților 5310 RON cheltuieli de judecată în fond, apel, recurs, reprezentând onorariu avocațial și taxe de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenții, și -toți domiciliați în O,-, - 10,.31, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O,-,- 10,.3, județul B, împotriva deciziei civile nr.853/A din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul admiterii apelului și schimbă în totalitate sentința civilă nr.2102 din 1 aprilie 2005, pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că:
Respinge acțiunea introdusă de reclamanta domiciliată în O,-,- 10,.3, județul B împotriva pârâților, și -toți domiciliați în O,-, - 10,.31, județul
Obligă partea intimată să plătească părților recurente pârâte, și suma de 5.310 lei cheltuieli de judecată în toate etapele procesuale.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:14.04.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:22.04.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
