Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 584/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.584/2008-R
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- -ta - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamanții G și -ambii domiciliați în O, Parcul,nr.7, -B 14,.1, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, G și -toți domiciliați în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.1011/A din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.3394 din 10 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.3698/2005, având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurenții reclamanți G și, ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 14.01.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimații pârâți, G și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 RON, achitată prin chitanța seria - nr.91-1-83 din 31.03.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, intimații pârâți au depus întâmpinare, după care:
INSTANȚA, comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimații pârâți, cu reprezentanta recurenților reclamanți.
Reprezentanta recurenților reclamanți nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului, precizând că dorește acordarea unui termen de pronunțare pentru a formula concluzii scrise.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și pe cale de consecință, rejudecând cauza să fie admisă acțiunea în întregime a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și taxa de timbru, iar în măsura în care se va acorda un termen de pronunțare, va depune chitanțele. În esență solicită a se constata că, este lipsită de temeinicie reținerea instanțelor de judecată, că intimații ar deține un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu, câtă vreme nu exista o hotărâre judecătorească, prin care să se fi desființat irevocabil dreptul de proprietate al promitenților vânzători, z și, drept dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu B, sub nr.224/1998. De asemenea arată că, înscrierile din cartea funciară, nelegale și acestea, realizate în favoarea intimaților, nu dă dreptul acestora a intra în mod abuziv peste posesia recurenților și nici nu justifică respingerea cererii lor, pentru considerentul că aceștia dețin un drept de proprietate pe cote părți, cu atât mai mult cu cât, proprietatea intimaților nu a fost delimitată în fapt și în drept prin procedura sistării de indiviziune. Mai mult, precizează că, a solicitat instanței sancționarea atitudinii abuzive manifestată de către intimați, de a intra în imobil; totodată instanța a reținut și un alt aspect eronat, făcând trimitere la un proces verbal de punere în posesie asupra apartamentului nr.4, omițând a face verificarea asupra cărui apartament s-a făcut vorbire și anume.nr.1, astfel, punerea în posesie a intimaților asupra.nr.4 nu are nici o relevanță în ceea ce privește.nr.1, neputându-se justifica nici atitudinea intimaților.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3394/10.05.2006 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pîrîți, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pîrîților G și invocată din oficiu și s-a respins cererea formulată de reclamanții G- și - împotriva pîrîților, G și.
Au fost obligați reclamanții să plătească pîrîților cheltuieli de judeată în cuantum de 400 lei (RON).
Pentru a pronunța această hotărîre, instanța de fond a reținut următoarele.
La data de 08.01.2001 între reclamanți și numiții - și s-a încheiat o promisiune sinalagmatică de vînzare cumpărare atestată de av. prin care ultimii s-au obligat să vîndă reclamanților dreptul lor de proprietate asupra imobilului situat în O-,.1, înscris în 1611 O și 77158/ O cu nr.top 1020/1 contra sumei de 25.000 DM, iar reclamanții s-au obligat să cumpere imobilul, perfectarea contractului autentic urmînd a se realiza după expirarea interdicției de înstrăinare de 10 ani prev.de Legea 112/1991, intrarea în stăpînirea de fapt a imobilului făcîndu-se la data de 08.02.2001.
Promisiunea sinalagmatică a fost intabulată în individual 77153 O sub 3-4, promitenții vînzători încheind totodată și un contract de comodat cu, reprezentată prin reclamantul G-, cu privire la același imobil.
Față de cuprinsul promisiunii sinalagmatice de vînzare cumpărare, instanța de fond a apreciat că reclamanții au calitate procesuală activă, motiv pentru care a respins excepția invocată în acest sens.
Examinându-se cuprinsul colii de colectiv nr.1611 O, se reține că imobilul din care face parte apartamentul în litigiu (nr.1) este compus din mai multe apartamente, iar Statul român, de la care au cumpărat numiții a fost intabulat sub 35 asupra cotei de 610/1014 părți din întregul imobil.
Prin decizia civilă 1862/A/2000 a Tribunalului Bihor și decizia civilă nr.219/R/2001 a Curții de APEL ORADEA, irevocabilă s-a recunoscut dreptul de proprietate al pîrîților asupra cotei de 610/1014 părți, intabulată anterior în favoarea Statului, pîrîții intabulîndu-și acest drept.
Prin contractul de vînzare cumpărare nr.1272/2001 pîrîții G și, au înstrăinat dreptul lor de proprietate către numitele și astfel că, pîrîții nu mai au calitate procesuală pasivă.
Pîrîtul a intrat în posesia imobilului în baza celor două hotărîri judecătorești menționate conform procesului verbal din 05.04.2001, act în care se specifică că, doar apartamentul nr.4 este ocupat de altă persoană.
Cu toate că nu a fost anulat contractul de vînzare cumpărare încheiat între B și - și, avîndu-se în vedere că, pîrîtul este proprietar al imobilului în cotă parte nematerializată în fapt, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți.
În acest sens se reține că în cauză nu s-a făcut dovada că pîrîtul ar fi proprietarul unor apartamente distinct identificate, ci asupra unei cote ideale din imobil astfel că, pînă la materializarea în fapt a dreptului său printr-o eventuală sistare de indiviziune, nu poate fi dispusă evacuarea acestuia, în caz contrar, încălcîndu-i-se pîrîtului dreptul de proprietate.
Reținîndu-se culpa procesuală a reclamanților în temeiul art.274 din pr.civil, au fost obligați aceștia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pîrîților.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții apelanți G- și -, în termenul legal și legal timbrat, solicitînd admiterea apelului și pe cale de consecință, rejudecînd fondul admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.1011/A din 4 decembrie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții G- din și - în contradictoriu cu intimații, G și, împotriva sentinței civile nr.3394/10.05.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată partea apelantă să plătească părții intimate suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, aspectele invocate de apelanți în sensul că, pârâții au ocupat abuziv imobilul în litigiu, fără a deține un just titlu, sunt nefondate în condițiile în care prin decizia civilă nr.1862/A/2000 pronunțată de Tribunalul Bihor și decizia civilă nr.219/R/2001 a Curții de APEL ORADEA li s-a recunoscut pârâților dreptul de proprietate asupra cotei intabulată anterior în favoarea Statului Român, intrând în posesia de fapt și de drept a imobilului în baza acestor hotărâri judecătorești conform procesului verbal de predare din 05.04.2001.
S-a mai reținut de tribunal că, pârâții nu dețin un titlu prin care li s-a recunoscut dreptul de proprietate și că intrarea în posesie s-a realizat în mod legal și nu abuziv astfel cum susțin reclamanții apelanți iar împrejurarea că și promitenții vânzători dețin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Statul Român prin B, contract care nu a fost anulat printr-o hotărârea judecătorească, nu justifică evacuarea pârâților din imobil câtă vreme așa cum mai sus s-a reținut, aceștia din urmă au recunoscut dreptul de proprietate în baza unor hotărâri judecătorești.
Tribunalul a apreciat că, corect a reținut prima instanță că, raportat la înscrisurile din colectiv 1611 O, pârâtul este proprietar al imobilului în cotă parte nematerializată în fapt, cererea reclamanților fiind neîntemeiată în condițiile în care acesta este proprietar asupra unei cote ideale din imobil astfel că până la materializarea în fapt a dreptului său nu se justifică evacuarea acestuia deoarece prin această măsură s-ar încălca dreptul său de proprietate.
Tribunalul a constatat că, aprecierile apelanților privind reținerile eronate ale instanței de fond cu privire la procesul verbal de punere în posesie, sunt nefondate, prima instanță reținând conform cuprinsului procesului verbal modul în care s-a realizat punerea în posesie, respectiv faptul că la acea dată doar apartamentul cu nr.4 era ocupat de o altă persoană.
Față de aspectele mai sus reținute, tribunalul a apreciat ca legală și temeinică sentința apelată, motiv pentru care a respins apelul ca nefondat
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 5 RON, achitată prin chitanța seria - nr.91-1-83 din 31.03.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, au declarat recurs apelanții G și, solicitând admiterea acestuia, admiterea în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a încheiat în 2001 o promisiune de vânzare a spațiului:, le-a fost predată folosința urmând ca predarea să aibă loc la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Au făcut investiții, iar ulterior, fără a avea un titlu executoriu, intimații au intrat în locuință, greșit instanțele au reținut că dețin un titlu de proprietate câtă vreme nu există o hotărâre de desființare al titlului promitenților vânzători.
Înscrierile din cartea funciară sunt nelegale, nu le dă dreptul să intre peste posesia lor și nici să justifice respingerea acțiunii pe considerentul că dețin un drept pe cote părți, proprietatea intimaților nu a fost delimitată în fapt. Au solicitat sancționarea atitudinii abuzive a intimaților, ori, instanța a reținut ceva eronat făcând trimitere la un proces verbal de punere în posesie a.nr.4 omițând apartamentul nr.1, ce face obiectul litigiului și asupra căruia nu au fost puși în posesie intimații.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații, G și au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, invocând că au un titlu asupra a 610/1014 părți din imobil, intrarea în posesie s-a făcut în mod legal, nu abuziv, restabilirea dreptului de proprietate s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Nu au contestat instanțele faptul că, recurenții au intrat în posesia apartamentului în litigiu în baza unei promisiuni de vânzare-cumpărare, încheiate cu proprietarul tabular și, dreptul acestora nefiind desființat, dar, asupra unei cote părți din întregul imobil din care face parte și prezentul apartament nr.1, respectiv cea de 610/1014 părți foaia nr.35 din care s-a vândut apartamentul nr.1 la familia, prin decizia civilă nr.1862/A/2000 a Tribunalului Bihor și decizia civilă nr.219/2001 a Curții de APEL ORADEAs -a recunoscut dreptul de proprietate al intimatului.
Într-adevăr, actul în baza căruia promitenții vânzători au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 nu a fost desființat, dar, prin procesul verbal din 5.04.2001, Oap redat intimatului imobilul situat în localitatea O,-, în baza celor două hotărâri judecătorești indicate mai sus, cu excepția apartamentului nr.4 ocupat de -fila nr.30 dosar fond- astfel că, în mod corect instanțele au concluzionat că intimatul a intrat în posesie în mod legal, nu abuziv cum greșit se susține de recurenți.
Modul în care s-au efectuat operațiunile de întabulare în favoarea intimaților, până la proba contrară, conform art.27 din Legea nr.7/1996, face dovada deplină și sunt opozabile terților de la data înregistrării cererii, nefiind desființat dreptul înscris în favoarea acestora, cererea de evacuare a recurenților apare ca nefondată.
Ca urmare, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să le plătească intimaților suma de 1500 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de G și, împotriva deciziei civile nr. 1011/ din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - -ta
Red.concept decizie -
Data:14.04.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:22.04.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
