Anulare act. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 715
Ședința publică de la 13 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 73/AC din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta asistată de avocat intimații și asistată de avocat B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel cu menținerea hotărârii Judecătoriei N și modificarea încheierii din data de 28.08.2008 pronunțată de instanța de apel. Arată că la instanța de fond și de apel s-a dovedit cu înscrisuri că nu a renunțat la moștenirea tatălui său și a susținut în mod constant că la data întocmirii certificatului de moștenitor nu s-a prezentat la biroul notarului, nu a semnat nici o declarație de renunțate la moștenire și nu a avut cunoștință de eliberarea acestui certificat. Dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 40/1952 prevăd că Notarul de stat trebuie să cheme toți moștenitorii de pe urma unei persoane decedate iar din actele de la dosar nu rezultă că recurenta ar fi fost citată de notar și nu există nicio dovadă la dosar că ar fi fost prezentă. Din actele de la dosar rezultă că a fost prezentă la Notar iar intimata este singura care a dat o declarație expresă de renunțare la moștenire care s-a făcut la Notarul de stat iar în hotărârea Tribunalului s-a menționat că această declarație a fost făcută verbal, acest lucru nefiind posibil.
Mai arată că recurenta are autorizație de construcție pentru edificarea unui imobil pe terenul moștenit de la tatăl său din anul 1970, ceea ce arată că a acceptat tacit moștenirea de la acesta, pentru ca în urma partajului succesoral acest terenul să nu-i mai revină.
Precizează că apelul formulat împotriva încheierii din 28.08.2007 este întemeiat întrucât a fost depusă o copie a chitanței de achitare a taxei plătită la Arhivele Statului, iar instanța nu a ținut cont de această chitanță la calculul cheltuielilor de judecată. Solicită cheltuieli de judecată care să includă și suma plătită ca taxă la Arhivele Statului.
Avocat pentru intimata - pârâtă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că la dosarul de fond filele 61 - 64 există încheierea din 18.03.1991 de la Notarul Public unde este consemnat faptul că recurenta era prezentă fiind legitimată cu datele din buletinul de identitate și cu semnătura acesteia. Renunțarea la succesiune se realizează în fața notarului și este trecută într-un registru special ceea ce s-a și întâmplat întrucât la poz. 383/1991 figurează recurenta ca moștenitor cu declarație verbală, declarație în care aceasta renunță la moștenire. Intimata locuiește în H și a lăsat o declarație autentificată pentru aop rezenta la notar. Solicită cheltuieli de judecată atâta timp cât recurenta cade în pretenții.
Avocat pentru recurentă arată că prin încheierea aflată la fl. 48 dosar fond intimata arată că nu știe dacă și când aceasta a renunțat la moștenire.
Avocat pentru intimata în replică arată că intimata prin încheierea de la fl. 48 dosar fond confirmă prezenta recurentei la notar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 73/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s- admis apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2599/15.06.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț.
S-a schimbat în totalitate sentința în sensul următor:
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei împotriva pârâților, și având ca obiect anularea certificatului de moștenitor.
S-a respins ca nefondat apelul reclamantei împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 28.07.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț.
A fost obligată reclamanta la 6 lei cheltuieli de judecată către pârâta - apelantă.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2599/15.06.2007 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților, și și s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr.425/18.03.1991 și obligarea pârâților la 412,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.485/1991 eliberat de notariatul de stat al jud.N ( notar ) de pe urma defunctului, decedat la 19 decembrie 1990, pe motiv că nu au fost citați toți moștenitorii și deși s-a consemnat în certificat că singurul moștenitor este și că ceilalți moștenitori au renunțat la succesiune, în realitate reclamanta nu a dat nici o declarație de renunțare și nici nu a participat la procedura succesorală notarială.
Instanța de fond a reținut că în certificatul de moștenitor nr.485/1991 la rubrica renunțări au fost înscriși:, și, în baza declarațiilor de renunțare la moștenire nr.381, 382 și 384 din anul 1991.
Printre actele înaintate de Direcția Județeană a Arhivelor Statului care au stat la baza eliberării certificatului de moștenitor nu se regăsesc declarațiile de renunțare la succesiune ale reclamantei și pârâtei.
Mai mult nu există dovada că reclamanta ar fi fost citată de către notar, conform art.75 din Legea nr.36/1995.
Reținând că certificatul de moștenitor s-a emis cu încălcarea dispozițiilor legale prima instanță a admis acțiunea.
Prin încheierea din 28.08.2007 s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă prin care susținea că instanța a omis a obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 280 lei reprezentând taxa pe care a suportat-o, în vederea obținerii copiilor după dosarul succesoral al defunctului lor tată, de la Direcția Arhivelor Statului
Instanța a reținut că cererea este neîntemeiată întrucât la data pronunțării sentinței civile nr.2599/15.06.2007 acea sumă nu era achitată fiind plătită ulterior la 28.06.2007.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, iar împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, reclamanta.
Prin apelul declarat reclamanta a criticat încheierea de îndreptare a erorii materiale din 28.08.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț pe motiv că data achitării sumei de 280 lei reprezentând cheltuieli avansate pentru obținerea actelor ce au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor (de la Direcția Arhivelor Statului N) a fost 28.05.2007 și nu 28.06.2007 așa cum greșit a reținut instanța cu toate că reclamanta a depus chitanța nr.-/28.05.2007 la dosar la ultimul termen de judecată din 8.06.2007.
În apelul declarat pârâta a criticat sentința ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Deși reclamanta nu a făcut dovada că a acceptat expres sau tacit succesiunea defunctului, decedat la 19 decembrie 1990, în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii instanța nu a examinat legitimarea procesuală activă a acesteia și a dispus anularea certificatului de moștenitor deși fusese împlinit și termenul de prescripție pentru formularea acțiunii.
Or, după decesul lui toate bunurile din succesiune au fost folosite doar de și familia sa precum și de soția supraviețuitoare a defunctului,.
De altfel, singurul titular înscris în nr- pentru suprafața de 7635. este doar.
Or, reclamanta nu a făcut acte de acceptare a succesiunii astfel că în mod greșit i s-a admis acțiunea.
Examinând apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr.2599/15.06.2007, tribunalul reține, în fapt următoarele:
Față de împrejurarea că în certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicită există mențiunea că declarațiile de renunțare la succesiune au fost înregistrate într-un "registru special de declarații" existent la Notariatul de Stat N, instanța de apel a dispus completarea probatoriului prin solicitarea de relații de la Arhivele Naționale-Direcția Județeană N, legat de înscrierea declarațiilor de renunțare.
Din întreg probatoriul administrat, atât la prima instanță cât și în apel, a reieșit că la data de 19 decembrie 1990 decedat și în termenul de 6 luni, de opțiune succesorală, a fost sesizat Notariatul de Stat Județean N pentru deschiderea procedurii succesorale, care a format obiectul dosarului nr. 275/1991.
Astfel, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii din 19 ianuarie 1991 și încheierii întocmite de notarul de stat ( ) în ședința din 25 februarie 1991, la primul termen, s-a prezentat doar, motiv pentru care s-au amânat dezbaterile pentru data de 18.03.1991 pentru a se prezenta toți moștenitorii.
Din cuprinsul "Încheierii finale" din 18 martie 1991 întocmită de notar în dosarul nr.275/1991 rezultă că procedura a fost îndeplinită și că s-au prezentat în fața notarului: - fiu (care acceptă succesiunea și care cere eliberarea certificatului de moștenitor); fiică (legitimată cu seria nr.-/1998); - fiică - care renunță la succesiune și - soție supraviețuitoare.
În cuprinsul încheierii notarul a reținut că potrivit actelor depuse la dosar și declarațiilor moștenitorilor, moștenitor acceptant (potrivit declarației exprese) este doar, ceilalți fiind străini de succesiune prin renunțare, respectiv: cu declarația nr.1885/1991 înregistrată la nr.382;, soție, cu declarația înregistrată la nr.382/1991;, fiică, cu declarația înregistrată la nr.383/1991 și -fiică, cu declarația înregistrată sub nr.384/1991.
La dosarul notarial se află declarația de renunțare la succesiune întocmită în formă autentică la data de 11.03.1991 (de același notar ) prin care a renunțat expres la succesiune.
Dispozițiile art.2 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială (în vigoare la data dezbaterii succesiunii defunctului ) prevedeau că: "renunțarea expresă la succesiune se face în fața notarului de stat competent și se înregistrează într-un registru special ținut la biroul Notariatul de Stat. Renunțarea expresă la succesiune poate fi făcută și prin înregistrarea unei declarații autentice făcută în altă parte".
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că renunțarea la succesiune se putea face prin declarația verbală dată în fața notarului cu ocazia dezbaterii succesiunii sau printr-o declarație autentică, aspecte de natură să înlăture susținerile reclamantei preluate fără o verificare corespunzătoare de instanța de fond, în sensul că atât timp cât nu există o declarație în formă autentică dată de reclamantă, înseamnă că nu a renunțat la succesiune.
Or, susținerile reclamantei sunt înlăturate de însăși cele consemnate de notar în încheierea finală din 18 martie 1991, privitoare la prezenta acesteia, care s-a legitimat cu seria nr.- eliberat în anul 1988 (dare care sunt identice cu cele ce rezultă din copia actului de identitate depus în apel d e reclamantă), precum și de declarația verbală de renunțare, care a fost înregistrată, așa cum prevăd dispozițiile legale susmenționate, în "Registrul de declarații succesiuni" din anul 1991 al Notariatului de Stat Județean
Din cuprinsul adresei nr.483/11.03.2008 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană N, rezultă că în registrul susmenționat la nr.383/1991 figurează înscrisă reclamanta fiică, ca moștenitor "declarat" cu "declarație verbală" dată în dosarul nr.275/1991, privitor la succesiunea defunctului.
Aceleași împrejurări referitoare la felul declarației (verbale) și nu scrise (autentificate) rezultă și din adresele nr.322 și 323/2008 emise de Arhivele Naționale - Direcția Județeană N, cu privire la renunțarea la succesiunea a moștenitorilor și.
Este de observat că așa cum s-a consemnat în încheierea finală, prin declarație scrisă, autentificată de notar (anterior datei încheierii finale) a renunțat doar, care avea domiciliul în altă localitate (oraș, jud.H).
Împrejurarea că reclamanta a avut cunoștință de procedura succesorală, că ea a fost prezentă în fața notarului (chiar dacă nu a fost citată întrucât prin prezența părții procedura este îndeplinită) și că a dat declarație verbală de renunțare, rezultă fără dubii și din însăși existența semnăturii acesteia pe încheierea18.03.1991, care este asemănătoare cu cea dată în fața instanței de apel (în ședința din 24 ianuarie 2008) și cu cea existentă pe actul de identitate.
Față de cele reținute, cum certificatul de moștenitor s-a emis cu respectarea dispozițiilor legale, iar reclamanta a renunțat, în mod expres, la succesiune, în mod greșit prima instanță a admis acțiunea.
Pe cale de consecință, în temeiul art.296 Cod proc.civ. apelul pârâtei a fost admis și s-a schimbat, în totalitate, sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Cu privire la apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, cum acțiunea acesteia a fost respinsă, pârâții nu pot fi obligați la cheltuieli de judecată de 280 lei pretinse, astfel că apelul a fost respins ca nefondat.
Față de cheltuielile de judecată dovedite de pârâta-apelantă, cu actele depuse la dosar până la data pronunțării, în conf.cu disp.art.274 Cod proc.civ. reclamanta-intimată a fost obligată la plata acestora.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta, recurs promovat și motivat în termen, legal timbrat și înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
In motivarea recursului s-a susținut de către recurentă faptul că a dovedit cu probele administrate în cauză că nu a renunțat la moștenirea tatălui său, iar instanța nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor Decretului nr. 40/1953 privind procedura succesorală notarială.
Un al doilea motiv de recurs a vizat încheierea din 28.08.2007, mai exact modul în care instanța s- pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, recurenta susținând că în mod greșit acestea nu i-au fost acordate.
In susținerea recursului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică.
Examinând recursul în raport de normele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de disp.art. 304, 312 cod pr.civilă, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Decretul 40/21.01.1953 privitor la procedura succesorală notarială ( în vigoare la data eliberării certificatului de moștenitor nr. 485/18.03.1991 cărui anulare s-a solicitat în speță) - "renunțarea expresă la succesiune se face în fața notariatului de stat competent, potrivit art. 1 și se înregistrează într-un Registru special ținut la Biroul Notariatului de Stat. Renunțarea expresă la succesiune poate fi făcută și prin înregistrare, potrivit alin.1, a unei declarații autentice, făcute în altă parte".
Așadar, textul de lege sus-menționat reglementează două situații, respectiv - prima dintre ele - când renunțarea se face în fața notariatului de stat competent - așa cum e el definit la art. 1 alin.1, și ce de-a doua când renunțarea poate fi făcută în altă parte.
In cea de-a doua situație - care reprezintă excepția - renunțarea poate fi făcută și prin înregistrarea unei declarații autentice.
In speță însă, recurenta s-a aflat în prima situație. Astfel, recurenta s-a prezentat în fața notariatului în raza căruia defunctul a avut ultimul domiciliu - respectiv notariatul de stat al județului N, situație de fapt ce rezultă din consemnările făcute în încheierea din 18.03.1991 ( filele 61 - 64 dosar fond), s-a legitimat, a semnat încheierea finală întocmit de notar, semnătura fiind asemănătoare cu cea existentă pe actul de identitate și cu cea dată în fața instanței de apel în ședința din 24 ianuarie 2008 - fila 52 - când s-a procedat la administrarea probei cu verificări de scripte și a dat o declarație verbală de renunțare ( fila 86 dosar apel).
Nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia legiuitorul nu ar reglementa declarația verbală, atâta timp cât textul aliniatului 1 al articolului 2 aplicabil în speță vorbește de "renunțare expresă", nu de "renunțare prin declarație autentică", așadar și de declarație verbală.
Așa cum am precizat mai sus nu sunt incidente dispozițiile de la alin.2 al aceluiași articol, întrucât renunțarea nu s-a făcut în altă parte ci în fața notarului competent.
Renunțarea expresă verbală a recurentei a fost înregistrată în conformitate cu partea finală a alin.1 într-un registru special ținut la biroului Notariatului de Stat, așa cum rezultă din adresa nr. 483/11.03.2008 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană
Mai susține recurenta că nu este posibil ca trei dintre moștenitori să dea declarații verbale, iar oap atra respectiv să renunțe printr-o declarație autentică, Si acest punct de vedere va fi înlăturat întrucât primii trei moștenitori - recurenta și - au dat declarații în fața notarului de stat competent la data eliberării certificatului, deci în ceea ce-i privește erau incidente disp.art. 2 alin.1, iar cea de-a patra avea domiciliul în altă parte, respectiv în orașul, jud. H, și deci îi erau aplicabile dispozițiile aliniatului 2, renunțarea fiind făcută la data de 11.03.1991, anterior eliberării certificatului de moștenitor.
In ceea ce privește al doilea motiv de recurs, și acesta va fi înlăturat întrucât în speță sunt incidente dispozițiile art. 274 cod pr.civilă conform cărora " partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată". In speță însă acțiunea reclamantei a fost respinsă, deci intimații nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată nefiind " parți căzute în pretenții" în înțelesul articolului sus- menționat.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza disp.art. 304, 312 cod pr.civilă va fi respins recursul ca nefondat.
Se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de avocat ca fiind nedovedită, la dosar neexistând așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de instanță la acea dată - dovada acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta din com. Roșie, jud. N, împotriva deciziei civile nr. 73/AC din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red. - 29.10.
.ct/2 ex.
29.10/05.11.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
