Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1631/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1631
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1040 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, în propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților G, -, G, ia, G, a, C, G, G, G, G, O-etrișor, a, -, -, toți cu domiciliul ales în P,-,.8 B,.A,.3,.15, județul - la Cabinet de avocatură .
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți, G, -, G, ia, G, a, C, G, G, G, G, O-etrișor, a, -, -,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus o cerere de judecare în lipsă formulată de intimații-reclamanți, la acestă cerere fiind atașate xerocopiile carnetelor de muncă ale intimaților-reclamanți, G.
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SC SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, iar în cel de-al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării intimaților-reclamanți a salariului de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume dunt brute, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea inregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantii, G, N -, ia,G, a, C, N, G, G, I G, G, G, O-etrișor, a, -, -, M, prin reprezentant comun au chemat in judecata pe parata SC SA solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligata parata la plata sumei de câte 9900 lei pentru fiecare reclamant in parte, reprezentând contravaloarea suplimentărilor drepturilor salariale cu ocazia sarbatorilor de Paște si C, prevazute de disp.art. 168 alin.1 din Contractele Colective de munca incheiate la nivel de unitate pe anii 2005-2007, sume reactualizate in raport de indicele de inflatie de la data scadentei fiecărei sume, pâna la data plății efective, precum si cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantii au arătat că sunt salariatii paratei SC SA- Sucursala, iar pe lângă salariul de bază acestia urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constand in suplimentari salariale cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C, drepturi ce nu i-au fost acordate in perioada sus-mentionata.
Acestia mentioneaza ca sumele solicitate reprezinta: Paste 2005- 1400 lei, C 2005 -1400 lei, Paste 2006 -1850 lei, Paste 2007 1850 lei, C 2007 -2000 lei, asa cum se mentioneaza in adresele societatii nr. 313/25.01.2005, 713/15.05.2006, 504 /11.06.2007.
In drept, reclamanții si-au intemeiat actiunea pe dipozitiile art. 166, art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii si art. 168 alin.1din Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii parate, renegociat si reeditat in anul 2004, 2005.
In dovedirea actiunii aceștia au aratat ca inteleg sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
La termenul de judecata din data de 07.03.2008 pârâta a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii atat timp cat drepturile solicitate au fost incluse in salariul de baza incepand cu 2003 si a invocat excepția prescriptiei dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, exceptie pusa in discutia partilor si unita cu fondul.
In cauza s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1040 din 31 martie 2008 Tribunalul Prahovaa respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parată prin intâmpinare, a admis actiunea și a obligat parata să plătească fiecarui reclamant suma de 9900 lei reprezentând prima de Paște si prima de pentru anii 2005-2007, sume ce urmeaza fi actualizate conform indicelui de inflatie de la data scadentei fiecarei sume si până la plata efectivă.
Totodată, a fost obligată parata sa plateasca fiecarui reclamant cate 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Conform actelor existente la dosar, reclamantii sunt salariatii pârâtei in cadrul Sucursalei, iar în conformitate cu prevederile disp.art.168 alin.1 CCM acestia beneficiau de drepturile salariale reprezentand suplimentari pentru Paste si C, pentru perioada 2005-2007, pe care parata nu a probat ca le-a achitat.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipuleaza că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, mentionandu-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauza a rezultat ca reclamanții sunt salariatii paratei insa, in perioada 2005-2007 nu au incasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C, astfel incat parata este obligata sa achite aceste drepturi reclamantilor, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
Prin urmare instanta, in baza Contractelor colective sus-mentionate si a art.161 si urm. muncii, a admis actiunea si a obligat pârâta să plătească fiecarui reclamant suma de 9900 lei reprezentând prima de Paște si prima de pentru anii 2005-2007 (Paste 2005- 1400 lei, C 2005 -1400 lei, Paste 2006 -1850 lei, Paste 2007 1850 lei, C 2007 -2000 lei, asa cum se mentioneaza in adresele societatii nr. 313/25.01.2005, 713/15.05.2006, 504 /11.06.2007).
Sumele urmeaza fi actualizate conform indicelui de inflatie de la data scadentei fiecarei sume si până la plata efectivă, pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantilor prin neplata acestora la scadenta.
Totodata, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând ca in speta sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform caruia prezenta actiune este supusa termenului de 3 ani care a inceput sa curga de la data scadentei sumelor incepand cu anul 2004, cu atat mai mult cu cat prezenta actiune vizeaza un conflict de munca.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la câte 6631 lei brut fiecare.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1040 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, în propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților G, -, G, ia, G, a, C, G, G, G, G, O-etrișor, a, -, -, toți cu domiciliul ales în P,-,.8 B,.A,.3,.15, județul - la Cabinet de avocatură și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la câte 6631 lei brut fiecare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Alexandru
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored. /SȘ
3 ex./16.09.2008
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Alexandru
