Anulare act. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/R/2009
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Valentin Mitea, Denisa Băldeanpreședinte al Curții de APEL CLUJ
- -- vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de pârâții contestatori și împotriva deciziei civile nr. 1785/R/2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- privind reclamanta intimată ORTODOXĂ ROMÂNĂ A ȘI și pe pârâtul intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C - N, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâții contestatori și, asistați de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantele reclamantei intimate, avocat și consilier juridic cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar, și reprezentanta pârâtului intimat Consiliul Local al municipiului C-N, consilier juridic .
Procedura de citare este îndeplinită.
Contestația în anulare este timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâților contestatori solicită unirea excepției invocată de reclamanta intimată prin întâmpinare cu fondul cauzei.
Nefiind formulate cereri prealabile ori alte excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentantul pârâților contestatori solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată considerând-o admisibilă, iar conform prevederilor art.274 pct.3 pr.civ, solicită reducerea onorariului avocațial al părții adverse, susținând motivele contestației.
Reprezentanta reclamantei intimate, consilier juridic, solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare apreciind că motivele invocate care tind la reaprecierea probelor puteau fi invocate pe calea apelului sau a recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate, avocat, susține excepția invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, apreciind contestația ca fiind inadmisibilă nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 317 și 318.pr.civ.
Reprezentanta pârâtului intimat Consiliul Local al mun. C- solicită respingerea excepției invocate de reclamanta intimată prin întâmpinare și admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată precizând că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de retrocedare.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr. 1785/R din 29.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 312/A din 4 iunie 2008 Tribunalului Cluj,care a fost menținută.
Curtea a apreciat că ambele recursuri sunt nefondate.
Referitor la recursul pârâtului Consiliul local al municipiului C-N, s-a statuat că nu este fondată excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Inițial, prin art.VI alin.(4) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002, s-a prevăzut că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrise în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare acestei ordonanțe de urgență (text abrogat prin art.VI al Titlului II din Legea nr. 247/2005).
Ulterior, prin art.II din Legea nr. 48/2004, s-a stabilit dreptul la acțiune prevăzut la titlul II art.VI alin.(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita și în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi.
În fine, prin art.III al Titlului II al Legii nr. 247/2005, s-a prevăzut că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prevăzut de art.41din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, cu modificările și completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi.
Legea nr. 247/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I din 22 iulie 2005, iar conform art.78 din Constituția României, Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în 3 zile de la data publicării sau de la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Aceasta înseamnă că acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare se putea formula de cultele religioase până la data de 25 ianuarie 2006, or în speță acțiunea, a fost înregistrată la data de 8 decembrie 2005, așadar înăuntrul termenului de prescripție extinctivă.
În cauză nu este vorba de situații juridice născute sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, așa cum susțin în mod neîntemeiat și recurenții, respectiv de un conflict de legi în timp, ci de termene succesive stabilite prin legi distincte.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.(1) din Legea nr. 112/1995, foștii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege.
Prin urmare, obiect al Legii nr. 112/1995, l-au format numai imobilele cu destinația de locuințe, care anterior trecerii în proprietatea statului, sau a altor persoane juridice după 6 martie 1945, au constituit proprietatea unor persoane fizice; aceasta atât în ceea ce privește restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor în favoarea foștilor proprietari, cât și în privința posibilității acordate chiriașilor de a cumpăra locuințele nerestituite foștilor proprietari.
Or, apartamentul nr. 2 cumpărat de pârâții, situat în imobilul din C-N,-, anterior trecerii în proprietatea Statului Român, a constituit proprietatea reclamantei, persoană juridică, astfel că nu le putea fi vândut chiriașilor, în temeiul Legii nr.112/1995. Apartamentul în litigiu intra sub incidența dispozițiilor art. 25 din acest act normativ, potrivit cărora prin legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul prezentei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989. Aceste acte normative sunt: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, Legea nr. 501/2002, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, Legea nr. 48/2004 și Titlul II al Legii nr. 247/2005.
Este adevărat că potrivit art.1899 alin.(2) civ. buna-credință se presupune întotdeauna și sarcina probei incumbă celui ce invocă reaua-credință, dar în speță, părțile contractului de vânzare-cumpărare nr. 30020/29.08.1996 au fost de rea-credință deoarece știau sau trebuiau să știe că apartamentul în litigiu nu făcea obiectul Legii nr.112/1995, fiindcă nu a fost preluat de la o persoană fizică, ci de la o persoană juridică, astfel că era exceptat de la vânzarea lui către chiriași.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, era în vigoare Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, care prevede în art. 25 alin.(1) că înscrierile au doar efect de opozabilitate față de terți, spre deosebire de efectul constitutiv al întabulării efectuate în temeiul Decretului nr. 115/1938. Dar chiar și art.30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, corespunzător art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938, nu acoperă nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
În privința recursului declarat de pârâții și, curtea a constatat că excepția reiterată în recurs, privind prescripția dreptului la acțiune a reclamantei având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare este nefondată, pentru aceleași considerente arătate în motivarea respingerii recursului Consiliului local al municipiului C-
Excepția inadmisibilității capătului de cerere din acțiunea reclamantei privind constatarea preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, reiterată în recurs de către pârâți, a fost corect respinsă de instanța de apel.
Însăși actele normative de retrocedare a imobilelor preluate de Statul Român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, au recunoscut caracterul abuziv al preluării acestor bunuri.
Pe de altă parte, apartamentul nr.2 în litigiu, fiind vândut chiriașilor, respectiv pârâților-recurenți, la data de 25.04.2004 când s-a soluționat cererea reclamantei prin dispoziția nr. 308/2004, nu a putut fi retrocedat în natură. Aceasta nu o împiedică pe reclamantă să aibă acces la justiție, unde să formuleze acțiunile pe care le consideră întemeiate, în scopul redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de către Statul Român.
Nefiind fondată excepția inadmisibilității capătului de cerere din acțiunea reclamantei privind constatarea preluării abuzive a imobilului, nici cea de-a treia excepție reiterată în recurs de pârâții, privind capetele de cerere din acțiunea reclamantei având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și rectificarea cărții funciare, nu este întemeiată, fiind corect respinsă de instanța de apel.
Motivul de recurs privind omisiunea pronunțării instanței asupra precizărilor de acțiune ale reclamantei, nu le-a creat pârâților nicio vătămare de natură să justifice vreun interes în criticarea soluției tribunalului, respectiv a judecătoriei. Singura care ar fi avut un asemenea interes, ar fi fost reclamanta, care nu a atacat hotărârea sub acest aspect, ceea ce înseamnă că a devenit irevocabilă în aceste limite.
Invocarea acestui motiv de recurs s-a făcut de către pârâți exclusiv în că prin casarea cu trimitere la prima instanță, s-ar tergiversa soluționarea procesului, ceea ce le-ar profita acestora, dar i-ar spori prejudiciul reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, au fost respinse ambele recursuri ale pârâților, ca nefondate și a fost menținută ca legală decizia tribunalului.
Împotriva acestei decizii, la 13.11.2008, pârâții și au formulat o contestație în anulare, solicitând anularea deciziei civile nr. 1785/R/2008 a Curții de APEL CLUJ și fixarea unui nou termen pentru judecata recursului.
În motivele contestației, sunt invocate dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I și teza II proc. civ. vizând o greșeală materială, respectiv omisiunea instanței de recurs de a cerceta mai multe motive de casare și de modificare.
Se arată că instanța de recurs a omis a se pronunța asupra conținutul cererii de retrocedare nr. 505/23.01.2003 ( 7 dosar fond), din care rezultă fără dubiu că apartamentul nr. 2 al imobilului a fost înstrăinat încă din anul 1996, iar pentru apartamentele cu nr. 2 și 4 nu s-a depus o cerere de restituire, absența acestei cereri echivalând cu decăderea din termen și, pe cale de consecință, dreptul reclamantei de a formula astfel de cereri s-a prescris.
Relativ la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, se arată că instanța de recurs a omis a se pronunța asupra motivelor care au susținut soluția casării cu trimitere spre rejudecare și, în parte, asupra celor în temeiul cărora s-a cerut casarea cu reținere.
Astfel, nu au fost analizate motivele de recurs referitoare la următoarele împrejurări: conținutul cererii de retrocedare; consacrarea noilor termene de prescripție prin art. II din Legea nr. 48/2004 și art. III din Legea nr. 247/2005; în ce măsură era necesar ca la termene succesive, stabilite prin legi distincte, să se formuleze cereri de retrocedare distincte; analiza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu referire la "non-interzicerea expresă a vânzării locuințelor naționalizate de la cultele religioase", corelat și cu art. 25 din același act normativ; buna-credință a cumpărătorilor; OUG nr. 94/2000, care nu prevedea posibilitatea soluționării parțiale sau a luării măsurii suspendării; omiterea menționării titlului de preluare, Decretul nr. 176/1998, bunul nefiind preluat cu titlu de donație, toate actele referitoare la titlu putând fi identificate în dosarul de fond și în dosarul de apel.
Nu se poate reține că instanța de recurs a răspuns argumentelor folosite de reclamanți prin considerente comune după cum nu se poate reține că motivele de recurs au fost analizate implicit, prin însușirea punctului de vedere al instanțelor de fond.
Instanța de recurs avea obligația legală să analizeze toate motivele formulate, să verifice criticile aduse deciziei atacate.
Consiliul Local al municipiului C-N, în calitate de intimat, și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea depusă la 03.12.2008, solicitând admiterea contestației în anulare, pentru motivele arătate de contestatori ( 12-13 dosar).
A depus întâmpinare în cauză, la 04.12.2008, și intimata Ortodoxă Română a, și Clujului, solicitând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, întrucât toate motivele care stat la baza acestei contestații au putu fi invocate pe calea apelului sau a recursului, în sensul dispozițiilor art. 317 alin. 1. proc. civ.
Instanța de recurs nu a săvârșit nicio greșeală materială, prin motivul invocat formulându-se practic o cerere de reevaluare a unei probe, cerere evident inadmisibilă.
În realitate, instanța de recurs s-a pronunțat specific cu privire la toate motivele de recurs invocate de recurenți, referitoare la OUG nr. 94/2000, la excepția dreptului la acțiune, la buna-credință a cumpărătorilor și la titlul de preluare constituit în favoarea statului ( 14-19 dosar).
Analizând contestația în anulare formulată de pârâți, din perspectiva motivelor evocate, curtea apreciază că este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. 1. proc. civ. rap. la art. 317 alin. 1. proc. civ. hotărârile irevocabile mai pot fi atacate cu o contestație în anulare, pentru motivele arătate în continuare, dacă acestea nu au putu fi invocate pe calea apelului sau a recursului, respectiv: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare sau de modificare.
Așadar, obiectul contestației în anulare îl pot constitui numai hotărâri irevocabile și,mai mult decât atât, pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac este necesar ca motivele să nu putut fi invocate pe cale apelului sau a recursului, fie să fi fost invocate pe calea recursului, însă instanța le-a respins pentru că erau necesare verificări de fapt, sau recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Îndeplinirea cumulativă a condițiilor mai sus evocate condiționează însăși admisibilitatea contestației în anulare.
În cauză, obiect al contestație în anulare îl formează o hotărâre irevocabilă a instanței de recurs, care s-a pronunțat, asupra tuturor motivelor de recurs, cele care au fost formulate de recurenți în termenul legal.
Din perspectiva dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza I proc. civ. contestatorii susțin că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, constând în aceea că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra conținutului cererii de retrocedare, din analiza căreia reiese o cu totul altă situație de fapt.
Apare evident că, prin invocarea acestui motiv de contestație, se tinde la o reapreciere a probelor or, eroarea materială, în sensul textului de lege evocat, nu poate să necesite o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ci trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului deoarece, altfel, s-ar ajunge, pe cale ocolită, să se judece încă o dată recursul.
Motivul va fi înlăturat, așadar, de către curte, ca nefondat.
În privința motivului întemeiat pe dis part. 318 alin. 1 teza II proc. civ. curtea constată că, în considerentele hotărârii instanței de recurs, au fost analizate dispozițiile Legii nr. 48/2004 și ale Legii nr. 247/2005, instanța statuând în mod explicit cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, printr-o analiză a succesiunii legilor în timp și a termenelor succesive stabilite prin legi distincte ( 6-7 Decizia nr. 1785/2008 a Curții de APEL CLUJ ).
Totodată, a fost analizat obiectul de reglementare al Legii nr. 112/1995, instanța de recurs pronunțându-se asupra motivului referitor la "non-interzicerea" expresă a vânzării locuințelor preluate de la persoane juridice ( 7 Decizia nr. 1785/2008 a Curții de APEL CLUJ ).
S-a răspuns și motivului de recurs referitor la buna-credință a cumpărătorilor, statuându-se, în detaliu, cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare ( 7 Decizia nr. 1785 Curții de APEL CLUJ ).
În partea finală a considerentelor ( 8 Decizia nr. 1785/2008 a Curții de APEL CLUJ ), curtea se pronunță și cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea preluării abuzive a imobilului.
Observă curtea că instanța de recurs a răspuns, prin aceleași considerente, recursurilor formulate în cauză de Consiliul local al municipiului C-N și de pârâții, în măsura în care a constatat că motivele acestora sunt comune.
Nu se verifică, așadar, nici cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, care urmează a fi respinsă ca nefondată.
Aplicând dispozițiile art. 274 alin. 1 și alin. 3. proc. civ. curtea va obliga contestatorii să plătească intimatei Ortodoxă Română a, și Clujului cheltuieli de judecată parțiale, stabilite în cuantum de 1.000 lei, apreciate a fi proporționale cu valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocatul intimatei, constând în studiul dosarului instanței de recurs, redactarea întâmpinării și asistență judiciară. În mod evident, obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.925 lei, onorariu avocațial,pretinse de intimată, ar fi nejustificată, în raport cu pricini similare, și extrem de împovărătoare pentru părțile căzute în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 1785 din 29.09.2008 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții contestatori să plătească intimatei ORTODOXĂ ROMÂNĂ A, ȘI suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Valentin Mitea, Denisa Băldean
- - - - - -
GREFIER
Red.BD/dact.MM
2ex/23.02.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea, Denisa Băldean
