Anulare act. Decizia 832/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 832
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții domiciliat în B, Școala Herăstrău nr.7, sector 1, domiciliată în B, nr.1-7,.15,.6,.179, sector 5, domiciliată în B, nr.12,.10,.6, județ B împotriva încheierii din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții domiciliat în B, Calea nr.338,.37,.1,.55, sector 5, domiciliată în comuna Măneciu, Măneciu, județ P, domiciliată în P,-,.147A,.A,.12, județ P și domiciliat în B, Doamna nr.1,.1,.2,.67, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți personal și asistat, și reprezentați de avocat R din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr.-/2009, intimații pârâți, personal și asistați, G reprezentați, toți de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale din 2.09.2009.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimaților pârâți.
Părțile prezente, prin apărători, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorilor părților în susținerea și combaterea recursului.
Avocat R pentru recurenții reclamanți, și, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Arată recurenții reclamanți că, prin cererea de îndreptare eroare materială intimații pârâți au solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art.281 Cod pr.civilă, instanța să lămurească dispozitivul deciziei civile nr.207 pronunțată de tribunal, cu privire la cererea reconvențională întrucât a omis să se pronunțe asupra acestui lucru, ori în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2812Cod pr.civilă.
Mai arată recurenții reclamanți că această cerere a fost făcută după un an de zile de la pronunțarea deciziei, și nu poate fi calificată eroare materială.
Solicită admiterea recursului. Cu privire la cheltuieli de judecată, precizează că le va solicita pe cale separată.
Avocat pentru intimații pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile nr.207/2008 a Tribunalului Prahova, prin care s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentința și s-a admis cererea reconvențională, respingându-se apelul reclamanților, fără ca în dispozitivul deciziei, prin admiterea cererii reconvenționale, să se facă mențiunea că intimații pârâți au dobândit dreptul în proprietate asupra imobilului din comuna, sat, județ
Instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acestui lucru, învederează intimații pârâți, prin apărător, cererea formulată de intimații pârâți se întemeiază pe dispozițiile art.281 Cod pr.civilă, text aplicabil în speță, astfel că nu a fost formulată tardiv, deoarece cererea reconvențională a fost admisă de instanța de apel,iar prin decizia pronunțată de curtea de apel aceasta a rămas irevocabilă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat R pentru recurenții reclamanți, arată că în speță nu sunt aplicabile disp.art.281 Cod pr.civilă, deoarece acestea se referă la erorile sau omisiunile privind numele, adresa, calitatea părților și nu la omisiunea instanței, de pronunțare asupra cererii reconvenționale.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr.1746/331/10.08.2005, reclamanta, prin mandatar -, a chemat în judecată pe pârâții, și -G, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.18/11.01.1995 emis de notariatul de Stat Local V de M, în sensul eliminării din conținutul acestuia a bunului imobil compus din casă și magazie.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi au cumpărat în anul 1926, conform actului autentic, terenul în suprafață de 10 ha și casa "bătrânească" compusă din două camere si dependințe situate în pct."Acasă", pe teritoriul com. sat de, județ În aceeași curte, părinții săi au edificat, încă înainte de cumpărarea terenului, o altă casă, așa cum reiese din același contract, casă care face obiectul certificatului de moștenitor atacat.
De asemenea și magazia menționată în același certificat a aparținut tatălui reclamantei, ca bun propriu. S-a susține că în mod fraudulos și nelegal, pe baza numai a unor declarații, pârâții au înserat în certificatul de moștenitor faptul că mama acestora ar fi edificat construcțiile, care în realitate au aparținut integral părinților reclamantei.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea acțiunii și constatarea dobândirii dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii de lungă durată.
In motivare, pârâții au arătat că sunt succesorii legali, acceptanți ai succesiunii, în calitate de descendenți ai defunctei -, decedată la 20.XI.1994 iar tatăl lor, Naf ost fiul lui și. Pârâții au mai susținut că în contractul de vânzare-cumpărare din 1926 s-a menționat că tatăl reclamantei, a achiziționat 10 ha. teren, pe care se afla o casă nouă, compusă dintr-o magazie de piatră și o odaie jos, iar la etaj trei odăi și sala, precum și un șopron de piatră pentru vase, construite de cumpărător. Acest contract însă nu a putut fi invocat ca titlu de proprietate, simpla înserare a situației construcției imobilului într-un contract neconferind cumpărătorului această calitate. S-a mai susținut că între construcția din contractul din 1926 si cea înserată în certificatul de moștenitor nr.18/1995 nu există identitate, deoarece prima avea 6 încăperi, iar cea din certificatul de moștenitor are 8 încăperi, tatăl pârâților figurând ca proprietar în evidentele locale și alte acte. Totodată, s-a arătat că imobilul a fost posedat de autorii pârâților - reclamanți și de către aceștia din urmă în mod neîntrerupt, pașnic și sub nume de proprietar, timp de 60 de ani.
Pentru termenul de judecată din 16.03.2006 reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.19/1995 emis de Notariatul de Stat Local V de M, în sensul excluderii din acesta a casei de locuit construită din bârnă, acoperită cu tablă, compusă din 8 camere și magazie din lemn, compusă din două încăperi.
In motivarea cererii precizate, reclamanta arătat că imobilul ce apare în certificatul de moștenitor, a existat și există și astăzi, în materialitatea sa. După decesul tatălui pârâților- reclamanți( fratele reclamantei-pârâte) aceștia împreună cu mama lor și părinții reclamantei-pârâte, au locuit în casa în litigiu, cu acordul proprietarilor( părinții reclamantei- pârâte), până la decesul acestora. Ulterior, toți moștenitorii au fost de acord ca în virtutea calității pârâților și mamei lor, de succesori ai fratelui reclamantei, să locuiască în clădire până la decesul mamei pârâților.
Pârâții au formulat întâmpinare la cererea astfel precizată, prin care au arătat că nu există temei de drept pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, art.13 din Decretul nr.40/1953 fiind abrogat, iar reclamanta posedă numai cota de 1/6 din averea autorilor săi.
Prin încheierea din 6.04.2006 instanța a soluționat excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei interesului, invocate de pârâții-reclamanți, respingându-le.
Ca urmare a decesului reclamantei, acțiunea a fost continuată de moștenitorii acesteia, -, și.
In dovedirea acțiunii și în combaterea cererii reconvenționale, reclamanții au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză construcții.
In combaterea acțiunii și în susținerea cererii reconvenționale, pârâții- reclamanți au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantilor-pârâți si audierea unor martori.
Instanța a încuviințat cererile, apreciind probele legale, concludente si utile cauzei.
La termenul de judecată din 2.XI.2006 a fost luat interogatoriul pârâților și au fost audiați martorii și.
In cauză a fost efectuată expertiza tehnică specialitatea construcții civile de către expert iar părțile au depus, în copie, înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 503/8.03.2007 Judecătoriei Vălenii d M, s- admis acțiunea civila formulată de reclamanta, s- respins ca nefondată cererea reconvențională si s- dispus anularea parțială a certificatului de moștenitor nr.18 din 11.01.1995, eliberat de Notariatul de Stat Local V de M, prin eliminarea din masa succesorală a imobilului-casă de locuit și magazie, astfel cum au fost descrise în contractul de vânzare-cumpărare nr.4175 / 7.05.1926 și identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară, cu excepția camerei cu pereți din lemn și foișorului cu pereții din scândură, construite ulterior. Totodată, au fost obligați pârâții-reclamanți la plata sumei de 511 lei către reclamanții-pârâți, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond reținut faptul că, așa cum a rezultat din constatările și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții -, imobilul descris în acțiune și reținut ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei -, prin certificatul de moștenitor nr.18/ 11.o1.1995 emis de Notariatul de Stat Local V de M, este unul și același atât cu locuința ce face obiectul cererii reconvenționale cât și cu construcția descrisă în actul de vânzare-cumpărare nr.4175/ 7.05.1926.
Instanța de fond a reținut că diferența constă în faptul că la vechea construcție s-au adăugat o cameră la parter, cu pereții din lemn, iar deasupra acesteia un foișor cu pereții din scândură, iar constatările expertului au contrazis susținerile pârâților-reclamanți, în sensul că imobilul ar fi fost construit de părinții lor.
Aceștia din urmă, așa cum a rezultat din declarația martorului și din înscrisurile aflate la filele 1o4- 1o5, ce conțin cereri de partaj succesoral, au primit în folosință construcția, pe care au locuit-o cu acordul celorlalți moștenitori.
S-a mai reținut de prima instanță ca, pe de altă parte, prin probele administrate, pârâții-reclamanți nu au făcut dovada intervertirii detenției precare în posesie exclusivă, exercitată împotriva celorlalți moștenitori, în mod continuu, netulburat,public și sub nume de proprietar, pe o perioadă mai mare de 30 de ani.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, si, susținând în motivare faptul că hotărârea atacata este în parte neîntemeiata având in vedere faptul că, deși s- admis acțiunea, s- exceptat " o cameră cu pereți din lemn și foișorul cu pereții din scândură, construite anterior".Au susținut în continuare că instanța de fond nu a precizat în mod clar și explicit, modalitatea în care s- construit ulterior și nici cine le- construit, arătând că nu există nicio probă la dosarul cauzei, nici directă și nici indirectă, care să dovedească faptul că, "adaosurile ulterioare" au fost făcute de pârâți sau de autorul lor direct.
S-a mai arătat că și cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond au fost insuficiente în sensul că s-au acordat doar 511 lei din totalul bonurilor și chitanțelor depuse la dosar în valoare de 2507,77 lei reprezentând onorariu avocat, taxa expertiza și bonuri combustibil transport, diferența rezultata fiind de 1996,77 lei.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel si pârâți, G, criticând- ca fiind nelegala și netemeinică, susținând în motivare faptul că instanța de fond în mod nelegal admis acțiunea formulată de reclamanți privind constatarea nulității absolute parțiale certificatului de moștenitor nr. 18/11.01.1995 eliberat de Notariatul de Stat Local de M și dispus anularea parțială a acestuia, eliminând din masa succesorală casa de locuit și magazia descrise în contractul de vânzare-cumpărare nr. 4175/7.05.1926, identificate de raportul de expertiza, cu excepția camerei cu pereții din lemn și foișorul cu pereții din scândură construite ulterior, neținând seama că acțiunea în anulare era prescrisă.
Un al doilea motiv de apel al apelanților-pârâți s- referit la faptul că în mod eronat instanța de fond dispus anularea certificatului de moștenitor, deși acțiunea era prescrisă, dar și neîntemeiată, pe susținerile făcute de către reclamanți,
In mod nelegal au susținut apelanții pârâți, cu încălcarea disp.art.1846 Cod civil, instanța de fond respins cererea reconvenționala acestora, susținând în motivare faptul că apelanții pârâți din prezenta cauză nu au făcut dovada intervertirii detenției precare în posesia exclusiva exercitata împotriva celorlalți moștenitori în mod continuu, netulburat, public și sub nume de proprietar, pe perioada mai mare de 30 de ani, susținerile instanței de fond au fost contrazise de probatoriile administrate in cauză, cu acte si martori.
Totodată, apelanții parați au solicitat ca în baza art. 295 pr.civilă, în măsura în care probatoriile administrate în cauză vor fi considerate insuficiente, efectuarea în cauză unui alt raport de expertiză constructor.
In ședința publică din data de 5.09.207 instanța a dispus, în baza disp. art. 295.pr.civ. completarea probatoriilor cu o nouă expertiză construcții având aceleași obiective ca în dosarul de fond, cât și să identifice și să evalueze construcțiile pretins edificate de autorul apelanților pârâți asupra cărora s-a solicitat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
La data de 19.10.2007 apelantul-reclamant depus la dosar concluzii scrise, solicitând instanței respingerea apelului formulat de apelanții-pârâți și admiterea apelului său, întrucât apelanții pârâți nu au reușit să probeze faptul că autorii lor au edificat imobilul în litigiu, și nici nu puteau deoarece starea de fapt expusă de aceștia nu s- concretizat niciodată, aceștia nu au deținut niciun document în acest sens.
La rândul lor apelanții, G, și, au formulat concluzii scrise în cuprinsul cărora au reluat și au detaliat motivele de apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond, respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în fond și apel, potrivit chitanțelor depuse în cauză, precum și respingerea apelului reclamanților ca nefondat.
Instanța a numit ca expert în specialitatea construcții pe și a încuviințat la solicitarea părților, desemnarea pentru acestea a câte unui expert consilier.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 207 din 10 aprilie 2008, a admis apelul declarat de apelanții pârâți, G, a schimbat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată și a admis cererea reconvențională.
Totodată, respins apelul declarat de apelanții reclamanți, ca nefondat și au fost obligați apelanții-reclamanți să plătească apelantilor-pârâți 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată, menținând în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta (actualmente decedată, având ca moștenitori pe apelanții, ) a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.18/11.01.1995 emis de Notariatul de Stat Local V de M, în sensul eliminării din conținutul acestuia a bunului imobil compus din casă și magazie, cu motivarea că imobilul înscris în certificatul de moștenitor a fost edificat de părinții săi și și nu de mama apelanților -pârâți - -.
Pe cale de cerere reconvenționala apelanții -pârâți, G, și au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în certificatul de moștenitor, ca efect al uzucapiunii de lungă durată.
Din raportul de expertiza întocmit de expert tehnic ing. tribunalul reținut că imobilul - casă de locuit situat în comuna, sat de, jud. P format din 8 incaperi și două prispe, a fost refăcut complet după cutremurul din 10 noiembrie 1940 și reparat, cu investiții mari, după cutremurele din 4 martie 1977 și 30 august 1986.
Instanța a mai reținut că între casa descrisă în actul de vânzare cumpărare din 1926 și cea existentă în momentul actual, au existat deosebiri ca detalii de construcție și ca număr de camere, astfel că nu există identitate între imobilele menționate în acțiune și cele menționate în cererea reconvențională, imobilul identificat având două încăperi în plus față de imobilul descris la paragraful 3 din contractul de vânzare -cumpărare nr. 4175 /07.05.1926.
Instanța și-a însușit punctul de vedere al celor doi experți întrucât acesta s-a coroborat mai mult cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 18 emis la data de 11 ianuarie 1995 pe numele defunctei -, pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale, s-a menționat că locuința compusă din 8 camere și magazia din lemn și piatră au fost dobândite de defunctă prin edificare în timpul căsătoriei cu soțul său, iar în urma decesului acestuia în anul 1952, acestea, precum și terenul i-au revenit în exclusivă proprietate, în calitate de unică moștenitoare.
De asemenea, deși reclamanta (actualmente decedata) a afirmat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că imobilul mai descris a fost proprietatea defuncților săi părinți (decedat în anul 1960 ) și (decedata în anul 1975 ), din verificarea cuprinsului certificatelor de moștenitor emise de pe urma acestora (nr. 649 /4.01.1960 și nr. 65 /4.12.1975, f 6,7) tribunalul a constatat că imobilul nu este cuprins în masa succesorala a acestora.
In consecința, instanța a constatat că nu există nici un motiv de nulitate în ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 18 /11.01.1995.
Pe de alta parte, referitor la cererea reconvențională formulată de apelanții pârâți, G, și, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 645 proprietatea se poate dobândi, printre altele, și prin prescripție achizitivă, uzucapiunea întemeindu-se pe posesia utilă îndelungată a imobilului, în condițiile art. 1847.civ.
Din practica instanței supreme a reieșit că "stăpânirea de către unul dintre moștenitori a bunului succesoral poate conduce la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate numai daca a intervenit o manifestare exterioara de voință a moștenitorului care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia comună în posesie exclusivă, adică s-a produs o intervertire prin fapte concrete" ( Trib. Suprem sect. Civ. dec. Nr. 1045din 15 iunie 1982, dec. nr. 1903 /1975 ).
Sunt considerate acte de intervertire a posesiei: reparațiile făcute de un coindivizar pe numele său, edificarea unor construcții de câte coindivizar, faptul coindivizarului de a înscrie imobilul în rolurile fiscale, pe numele său, orice act de dispoziție sau de administrare din care să rezulte intenția neîndoilenică a coproprietarului de a se comporta ca singurul titular al dreptului de proprietate.
In speța dedusă judecății, conform adeverinței de la fila 22 dosar, defuncta - a figurat în registrele agricole în perioada anilor 1951 -1994, cu o casă de locuit compusă din 8 încăperi, construită din bârnă, anexe gospodărești și teren cu construcții pentru care a achitat impozitele datorate, iar în perioada anilor 1994 -2005 impozitele au fost achitate de moștenitorii acesteia.
Din declarația martorei, tribunalul a reținut că părinții pârâților au primit cu titlu de zestre de la bunicul pârâților din partea tatălui casa în care s-au mutat și au locuit ulterior, niciunul din frații lui, tatăl pârâților necontestându-le acestora dreptul asupra imobilului, iar fiecare din frați având primit ceva cu titlu de zestre, în mod asemănător a declarat și martora.
In consecință, tribunalul a reținut că în mod greșit instanța de fond a respins cererea reconvenționala prin care pârâții au solicitat ca, în măsura în care s-a considerat că există identitate parțiala între cele două imobile, să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilul identificat prin raportul de expertiză - casa de locuit situat în comuna, sat de, jud. P format din 8 încăperi și două prispe, în temeiul uzucapiunii în baza dispozițiilor art. 1846- art. 1847.civ., deoarece imobilul a fost posedat în mod continuu, netulburat, pașnic și sub nume de proprietar de autorii pârâților și apoi de aceștia timp de peste 60 de ani.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civ. instanța a admis apelul declarat de apelanții -pârâți și a respins apelul declarat de apelanții -reclamanți, cu consecința schimbării în parte a hotărârii, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea și s-a admis cererea reconvențională.
In baza dispozițiilor art. 274.pr.civ. tribunalul a obligat apelanții -reclamanți, să plăteasca apelanților-pârâți 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la data de 15.01.2009 intimații - pârâții, și G au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 207/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, susținând în motivare că în dispozitivul acesteia nu s-a menționat că s-a admis cererea reconvențională.
În motivarea cererii, intimații - pârâții au arătat că aceasta este deosebit de importantă, întrucât fără aceste mențiuni din dispozitivul deciziei civile nr. 207/0.04.2008 a Tribunalului Prahova, nu pot înscrie la rol și intabula dreptul de proprietate asupra imobilului din com., sat de, județul
Prin încheierea din data de 9 martie 2009, Tribunalul Prahovaa admis cererea de lămurire dispozitiv formulată de intimații - pârâții, și G, prin care s-a solicitat lămurirea dispozitivul deciziei civile nr. 207/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- și în consecință, a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 207/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- în sensul că instanța a admis cererea reconvențională formulată de intimații, G, și și a constatat că aceștia au dobândind prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra construcției casă de locuit compus din 8 încăperii, două prispe și magazie, situat în com., sat de, județul P, identificat prin raportul de expertiză.
Ca urmare, instanța admis cererea de lămurire a dispozitivului și a dispus lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 207/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în sensul că instanța a admis cererea reconvențională formulată de intimații-pârâți, G, și și a constatat că aceștia au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra construcției casă de locuit compus din 8 încăperii, două prispe și magazie, situat în com., sat de, județul P, identificat prin raportul de expertiză.
Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Prahova la 9 martie 2009, au declarat recurs în termen legale reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică, în esență, pentru că în mod greșit s-a admis cererea formulată de intimați pentru lămurirea dispozitivului deciziei civile nr.207/10 aprilie 2008 aceleiași instanțe, în condițiile în care prin cererea reconvențională formulată, pârâții nu au solicitat instanței să se constate incidența în cauză a disp.art.1858 Cod civil, intervertirea precarității în posesie utilă nefiind invocată decât cu ocazia judecării apelului.
Au mai susținut recurenții că pârâții nici nu puteau să posede util împotriva celorlalți moștenitori începând din anul 1940, pentru că au dobândit această calitate de moștenitori după anul 1960 când a decedat.
De asemenea, s-a precizat de recurenți că cererea intimaților a fost întemeiată pe dispozițiile art.281 Cod pr.civilă, în condițiile în care singura procedură aplicabilă era cea prevăzută de art.2812Cod pr.civilă, deoarece instanța a omis să se pronunțe asupra cererii reconvenționale și că cererea lor putea fi făcută numai în termenul de recurs, sub toate aspectele ea trebuind a fi respinsă.
Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.503 /8 martie 2007 Judecătoriei Vălenii de Ms -a admis acțiunea formulată de reclamanta, decedată și reprezentată de, și împotriva pârâților, și G, dispunându-se anularea parțială a certificatului de moștenitor nr.18/11 ianuarie 1995 emis de Notariatul de stat Local V de M, prin eliminarea din masa succesorală a imobilului casă de locuit și magazie, astfel cum au fost descrise în contractul de vânzare cumpărare nr.4175/7 mai 1926 și identificat prin raportul de expertiză, cu excepția camerei cu pereți din lemn și foișorului cu pereți din scândură construite ulterior.
Prin decizia civilă nr.207/10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1012/30 octombrie 2008 pronunțată de curtea de Apel Ploiești,s-a admis apelul declarat de pârâții, G, împotriva sentinței civile nr.503/8 martie 2007, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată și s-a admis cererea reconvențională.
Prin aceeași decizia s-a respins apelul declarat de reclamanți.
Ulterior pronunțării acestei decizii, pârâții au formulat o cerere prin care au solicitat Tribunalului Prahova să se lămurească dispozitivul deciziei pronunțată de această instanță,în sensul de a se preciza în ce constă admiterea cererii reconvenționale.
Prin încheierea pronunțată la 9 martie 2009, Tribunalul Prahovaa admis cererea și a lămurit dispozitivul deciziei nr.207/10 aprilie 2008, în sensul că s-a admis cererea reconvențională formulată de intimați, constatându-se că aceștia au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra construcției casă de locuit,compusă din opt încăperi, două prispe și magazie, situat în comuna, sat de, județ P, identificat prin raportul de expertiză.
Această încheiere a fost întemeiată de pârâți pe dispozițiile arT.281 Cod pr.civilă și chiar dacă aceștia au cerut instanței îndreptarea erorii materiale strecurată în decizia instanței de apel, este cert că din modul în care a fost formulată are temei de drept prevederile art.2811Cod pr.civilă, conform cărora, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, cum este cazul în speță, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul.
Cum în cauză sunt incidente dispozițiile legale menționate, în mod corect Tribunalul Prahova a admis cererea, fiind neîntemeiată susținerea recurenților în sensul că în speță singurul text aplicabil ar fi fost art.2812Cod pr.civilă.
Acest articol se aplică în situația în care instanța omite să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale,dând posibilitatea instanței să completeze hotărârea în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, împotriva acelei hotărâri.
Numai în situația art.2812Cod pr.civilă se prevede expres că cererea se poate formula în același termen în care se poate declara după caz apel sau recurs, nu și în situația art.2811Cod pr.civilă, astfel că neîntemeiată este și susținerea conform căreia cererea de lămurire a dispozitivului deciziei ar fi fost tardivă.
Nu erau aplicabile disp.art.2812Cod pr.civilă pentru faptul că instanța nu omisese să se pronunțe asupra cererii reconvenționale pe care a admis-o, însă, nu a precizat în ce a constatat solicitarea formulată de pârâți prin cererea reconvențională, fiind necesar a se lămuri acest aspect.
Critica referitoare la faptul că pârâții prin cererea reconvențională formulată nu au solicitat să se constate incidența în cauză a disp.art.1858 Cod civil, este neîntemeiată deoarece, prin cererea formulată și aflată la filele 16-17 dosar fond, aceștia au indicat temei de drept disp.art.1846, 1847 Cod civil, precizând că au posedat imobilul care anterior a fost în posesia autorilor lor, neîntrerupt,pașnic și sub nume de proprietar timp de peste 60 de ani.
Susținerea conform căreia pârâții nu puteau să posede util împotriva celorlalți moștenitori începând cu anul 1940, deoarece au devenit moștenitori abia după anul 1960, este un aspect ce nu poate fi analizat deoarece acesta a fost lămurit în mod irevocabil prin admiterea cererii reconvenționale,așa cum rezultă din decizia civilă nr.207/10 aprilie 2008, ce a fost supus cenzurii Curții de Apel, care prin decizia civilă nr. 1012/30 octombrie 2008 respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
Pentru considerentele arătate recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prev.de art.304 Cod pr.civilă și pe cale de consecință, în baza art.274 Cod pr.civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții domiciliat în B, Școala Herăstrău nr.7, sector 1, domiciliată în B, nr.1-7,.15,.6,.179, sector 5, domiciliată în B, nr.12,.10,.6, județ B împotriva încheierii din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții domiciliat în B, Calea nr.338,.37,.1,.55, sector 5, domiciliată în comuna Măneciu, Măneciu, județ P, domiciliată în P,-,.147A,.A,.12, județ P și domiciliat în B, Doamna nr.1,.1,.2,.67, sector 2.
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
9 ex./4.11.2009
f- Jud.V de
a- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal notificare nr.3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
