Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 835/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 835
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, Pietrei, județ D, împotriva deciziei civile nr. 244 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, -Ograda, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți și, ambii reprezentați de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr.123 din 15.07.2009, lipsind intimata reclamantă.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 20,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. 16134 din 31.08.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenții pârâți, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurenților pârâți, prin apărător, în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți și, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat prin motivele depuse, casarea hotărârilor pronunțate atât la instanța de fond, cât și în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal,în vederea întocmirii și a altor variante de lotizare.
Arată recurenții pârâți, prin apărător că, în mod greșit a fost respins apelul declarat de aceștia, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3974/1990 recurenții pârâți au dobândit cota de 5/8 din imobilele în litigiu, expertul, la întocmirea variantelor nu a ținut cont de cotele părților,atribuind recurenților încăperi cu o valoare mai redusă decât intimatei.
Mai arată recurenții pârâți că deși instanța a admis ca expertul topo să efectueze și o variantă finală, respectiv varianta E, nu s-a ținut cont de obiecțiunile formulate de recurenții pârâți și nici de cota de 5/8 din imobilul supus partajării.
Susțin recurenții pârâți că instanța a transformat o acțiune de ieșire din indiviziune într-un partaj succesoral, recurenții neavând calitatea de moștenitori ai autorilor intimatei, aceștia au dobândit parte din imobilul casă și terenuri printr-un act de vânzare cumpărare.
Solicită admiterea recursului, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 10.01.2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând ieșirea din indiviziune cu privire la averea defuncților și, revendicarea bunurilor sale mobile și obligarea pârâtei la plata contravalorii recoltei realizate de pe terenurile autorilor în ultimii 3 ani.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta este fiica sa și că pe fondul unor neînțelegeri aceasta a internat-o într-un spital de boli nervoase, deținând astfel toate bunurile sale mobile și imobile.
A mai arătat că, autoarea -mama reclamantei, i-a vândut pârâtei cota sa din moștenire, ea, reclamanta, fiind unică moștenitoare a celor doi autori.
A precizat că bunurile rămase de pe urma tatălui său sunt cuprinse în certificatul de moștenitor nr.444/4.04.1987, la care se adaugă o casă din vârghii cu două camere și pivniță, o bucătărie și un grajd cu două încăperi construit din lemn.
A solicitat reclamanta ca îmbunătățirile și adăugirile la aceste bunuri constând în: învelit casă cu tablă galvanizată, jgheaburi la acoperiș, balcon și ușă metalică, gard cu fundație de ciment la stradă, caldarâm în curte, fațadă la grajd, 2 polate în continuarea grajdului, o sobă de teracotă în casa bătrânească, potecă de beton, scurgere conductă de canalizare, turnat șapă beton în beci, 3 porțiuni de zid din piatră, să fie reținute de instanță ca fiind făcute de către ea, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.404/1990 a Judecătoriei Târgoviște.
Reclamanta a precizat în acțiune o mulțime de bunuri mobile rămase în gospodărie care au aparținut autorilor săi și pentru care a solicitat restituirea în natură sau contravaloarea lor.
De asemenea, a indicat și o serie de bunuri proprii rămase în gospodăria părinților și care au fost folosite de către pârâtă de la care le revendică.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu și martori, probe ce au fost încuviințate de instanță și administrate.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, în acest sens urmând a se avea în vedere certificatul de moștenitor depus de reclamantă la dosar și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4974/22.05.1990, prin care autoarea i-a înstrăinat cota sa parte din averea rămasă de pe urma defunctului, solicitând respingerea celorlalte capete de cerere pentru lipsa calității sale procesuale pasive.
A arătat pârâta, că ea nu locuiește în imobilele respective și reclamanta nu poate formula cu privire la ea, o cerere de chemare în judecată având ca obiect revendicare mobiliară ori pretenții, întrucât unica moștenitoare a defuncților este reclamanta.
Totodată, pârâta a solicitat a se avea în vedere că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare între ea și autoarea, a făcut o serie de îmbunătățiri la imobilele casă și anexă, respectiv: a reparat gardul, a vopsit tabla de pe casă, a reparat jgheaburi, a reparat beci, a tencuit casa, a învelit polata cu plăci de azbociment, a schimbat complet instalația electrică, a montat grilaje la ferestre și la uși.
A solicitat în apărare probele cu înscrisuri și testimonială, probe încuviințate și administrate de instanță.
Pe baza întregului material probator administrat în cauză, s-a pronunțat sentința civilă nr.858/26.09.2006, prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și s-a admis în parte acțiunea reclamantei, omologându-se raportul de expertiză întocmit de expert, în varianta I, prin aceeași sentință fiind respins capătul de cerere privind revendicarea mobiliară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că soluționarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură, deoarece nu au fost introduse în cauză toate părțile aflate în indiviziune, respectiv nu s-a dispus introducerea și citarea în calitate de parte a soțului său, deși, bunurile dobândite de ei prin contractul de vânzare-cumpărare erau bunuri comune în sensul art. 30 din Codul familiei.
Un alt motiv îl reprezintă faptul că instanța a calificat greșit cererea ca fiind partaj succesoral, în speță fiind vorba despre o ieșire din indiviziune asupra unor bunuri care la data partajului aparțineau atât ei cât și reclamantei, respectiv: o cotă indiviză reclamantei, ca moștenitoare a tatălui său și altă cotă indiviză ei și soțului său, în calitate de proprietari, prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat. De asemenea, pârâta a arătat că ea nu are calitate de moștenitoare a părinților reclamantei, aceasta fiind unica moștenitoare și instanța a greșit când a constatat deschisă succesiunea părinților reclamantei și a enumerat printre bunurile imobile, aparținând moștenirii și bunuri ce aparțin ei potrivit contractului de vânzare-cumpărare. Mai mult, instanța a reținut la masa de partaj bunuri care nu au fost solicitate prin acțiune și îmbunătățiri la construcții fără a menționa care sunt acestea, situație ce a determinat și pe expert să facă greșeli de lotizare atribuind reclamantei aceste construcții în baza îmbunătățirilor fără să analizeze dacă acestea sunt aceleași ce au fost reținute cu autoritate de lucru judecat prin nr.404/1990 și atribuite reclamantei.
Prin decizia civilă nr.138/26.03.2007 Tribunalul Dâmbovița a admis apelul declarat de, a casat încheierea de admitere în principiu din 10.05.2005 și sentința instanței de fond, trimițând cauza spre rejudecare prezentei instanțe, reținându-se de către instanța de control judiciar că, bunica pârâtei, a înstrăinat nepoatei sale la data de 22.05.1990 o serie de bunuri, la acea dată fiind căsătorită cu, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare. Atât practica cât și teoria juridică este unanimă atunci când consideră că partea soților în coproprietate constituie bun comun, această împrejurare neopunându-se împărțirii bunurilor între terți și ambii soți de o parte. Această împărțire nu este condiționată de existența unui proces de partaj bunuri comune între soți, deoarece pe de o parte terțul poate invoca disp. art.728 civ. iar pe de altă parte ieșirea din indiviziune se face numai față de ambii soți, aceștia putând să rămână proprietari comuni după ieșirea din indiviziune. Din contractul de vânzare-cumpărare aflat la dosar a rezultat că și sunt coproprietari asupra bunurilor menționate în acest contract și cu toate acestea instanța nu a dispus citarea în calitate de parte și a lui pentru a-și putea face și el alături de soția sa apărările pe care le considera necesare.
Instanța de fond investită cu rejudecarea prezentei cauze a înregistrat-o sub nr. 1403 la data de 7.06.2007 și a dispus prin încheierea de ședință din data de 22.06.2007 introducerea în cauză a numitului, în calitate de pârât și citarea acestuia.
În cauză, a fost încuviințată și s-a administrat proba cu martori fiind audiați în această calitate și, propuși de reclamantă și, propusă de pârâtă.
De asemenea, s-a administrat proba cu interogatoriu, răspunsurile formulate de părți fiind consemnate în ședință publică și atașate la dosarul cauzei.
Din oficiu, prima instanță a solicitat relații cu privire la afecțiunile de care suferă reclamanta și dacă acestea se încadrează în bolile psihice, de la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică G, care, prin adresa 2100/17.10.2007 a comunicat instanței că pacienta a fost internată în perioada 07.01.2002-7.07.2007, cu numeroase învoiri la domiciliu pe perioade variabile de timp și nu a prezentat niciodată simptomatologie psihotică.
Prin încheierea de partaj din 21.01.2008, Judecătoria Morenia admis în parte și în principiu cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâților și, a constatat deschisă succesiunea defuncților, decedat la 28.02.1987 și, decedată la 4.05.2004, cu ultim domiciliu în comuna, jud.D și că reclamanta are calitatea de unică moștenitoare a acestora.
De asemenea, a constatat că masa succesorală ce-i revine reclamantei de pe urma tatălui său, se compune din cota de din următoarele bunuri imobile:
1. 800 mp teren în pct. "Acasă", compus din 200 mp loc de casă și 600 mp arabil, cu vecinii: la E- G, la V-, la S-drum, la N-
2. 600 mp pășune în pct." Pietrei" cu vecinii: la E-, la V-, la S-pădurea, la N-
3. 600 mp pășune în pct. cu vecinii: la E-, la V-, la S-drum, la N-
4. 200 mp livadă în pct., cu vecinii: la E-IonescuG, la V-, la S-, la N-
5. 200 mp arabil în pct. "Linie", cu vecinii: la E- G, la V- G, la S-, la N-
6. 400 mp vie în pct., cu vecinii: la E- G, la V-, la S- G, la N-drum
și cota de 3/8 dintr-o casă din vârghii, învelită cu șindrilă și tablă, cu două încăperi și un grajd din vârghii învelit cu țiglă, situate pe terenul de la pct.1.
S-a mai reținut că în timpul vieții, defuncta a înstrăinat toată averea sa imobilă ce i- revenit în calitate de soție supraviețuitoare de pe urma soțului său, așa cum a fost trecută în certificatul de moștenitor nr.444/4.04.1987 cât și imobilele bunuri proprii dobândite de la părinții săi și cota ce-i revenea din construcțiile edificate de ea în timpul căsătoriei împreună cu, pârâților și.
Astfel, pârâții și au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu defuncta, cota de 1/4 din bunurile menționate la pct.1-6 și cota de 5/8 dintr-o casă din vârghii, învelită cu șindrilă și tablă, cu două încăperi și un grajd din vârgii învelit cu țiglă, situate pe terenul de la pct.1.
În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate la construcțiile reținute la masa de partaj, acestea au constat în:
- învelit casa părinților cu tablă galvanizată
- montat jgheaburi din tablă,
- construit o sobă de teracotă
- turnat șapă de beton în beci
- închis un balcon și montat o ușă metalică
- construit gard la stradă pe postament de beton
- construit un zid de piatră și un gard spre vecinul
- construit fântâna
- refăcut fațada la magazia părinților
și au fost efectuate de reclamantă, conform sentinței civile nr. 404/1.02.1990 a Judecătoriei Târgoviște.
Prin aceeași încheiere de partaj s-a dispus efectuarea unor expertize în specialitățile construcții și topografie, prin care s-au identificat bunurile incluse în masa de partaj și valoarea acestora.
La data de 20.01.2009 a fost depus la dosar raportul de expertiză lotizare finală, întocmit de expert în variantă unică.
Prin sentința civilă nr.79/26.01.2009 Judecătoria Morenis - admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform raportului de expertiză tehnică judiciară-lotizare finală întocmit de expert și înregistrat la data de 20.01.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că având în vedere cotele ce se cuvin fiecărei părți, cât și faptul că reclamanta a efectuat o serie de îmbunătățiri la imobilele supuse partajării, făcând aplicare disp.art.673 ind.9 Cod Procedură Civilă s-a impus a se omologa raportul de expertiză tehnică judiciară lotizare finală întocmit de expert.
În ceea ce privește capătul de cerere ce a avut ca obiect revendicare mobiliară, acesta s-a impus a fi respins, întrucât din probele administrate nu a rezultat că pârâta a împiedicat în vreun fel pe reclamantă să folosească bunurile respective chiar dacă aceasta le-a lăsat în gospodăria părinților săi după decesul acestora.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta ar fi cules recoltele de pe terenurile ce-i reveneau în calitate de unică moștenitoare a tatălui său, instanța de fond a apreciat că s-a impus și respingerea capătului de cerere având ca obiect pretenții.
Împotriva sentinței civile menționate au declarat apel, în termen legal, pârâții și care au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța nu a ținut cont de starea conflictuală dintre părți și de cota 5/8 din imobilele casă, magazie și beci, dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.3974/22.05.1990 de apelanți, admițând acțiunea conform variantei unice de lotizare finală; că potrivit schiței anexate, imobilul și terenul aferent sunt incomod de partajat, părțile prin soluționarea prezentei cauze fiind obligate să locuiască împreună; că instanța a ținut cont de îmbunătățirile a căror valoare este extrem de mică, aduse de intimată imobilului și nu de faptul că 5/8 din acesta aparține de drept apelanților; masa partajabilă fiind alcătuită din mai multe terenuri, din care cota de aparține apelanților și intimatei, astfel că altfel trebuiau alcătuite loturile părților.
Apelanții au mai susținut că instanța de fond a respins solicitările lor, respectiv obiecțiunile la raportul de expertiză și a refuzat să emită către expertul care a întocmit lotizarea finală o adresă prin care să solicite întocmirea mai multor variante în care imobilul casă, magazie și beci, precum și terenul aferent să fie atribuit apelanților și că în acest sens, totuși, instanța a admis ca expertul topo să efectueze și o variantă în acest sens și anume, varianta E, din completarea la raportul de expertiză aflat la fila 114 (dosar fond).
Apelanții au solicitat o completare la lotizarea finală, în sensul întocmirii mai multor variante de lotizare, printre care și o variantă în care toate imobilele și terenul din pct. " Acasă" să le fie atribuite.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului, arătând că într-adevăr între părți a existat o stare de conflict, că intimata a înfiat-o pe apelanta, că averea provine de la autorii lui, primul care a decedat fiind tatăl acesteia, iar moștenitori au devenit reclamanta și mama sa, ulterior decedată; că a fost căsătorită și a locuit în domiciliul defuncților părinți și împreună cu fostul soț a adus o serie de îmbunătățiri la imobilele părinților, iar în cadrul procesului de partaj cu fostul soț, aceste îmbunătățiri au fost evidențiate în sentința pronunțată; că anterior decesului mamei lui, reclamanta (mama reclamantei s-a numit tot ), defuncta a vândut către nepoata pârâtă cota ideală ce i se cuvenea de pe urma decesului soțului său, astfel că, reclamanta a devenit singura moștenitoare a tatălui său și s-a impus ieșirea din indiviziune cu privire la averea acestuia, respectiv identificarea și separarea cotei cumpărate de către pârâta.
Intimata a mai susținut că instanța de fond a fost obligată să țină cont de îmbunătățirile aduse imobilului de către reclamantă, hotărârea de partaj fiind definitivă, astfel încât reclamanta are cota de și îmbunătățiri din imobilele construcții, plus o cameră cu prispă, proprietate proprie din aceste construcții și cota de din terenuri, iar pârâta are invers, cota de 5/8 din imobilele construcții, plus o cameră cu prispă, proprietate proprie din aceste construcții și din terenuri; că au fost admise absolut toate obiecțiunile formulate de pârâtă, la ambele instanțe de fond, însă, datorită poziționării construcțiilor în terenul din pct.Acasă" nu există o altă posibilitate de a ieși din indiviziune, decât aceea adoptată de către instanța de fond prin omologarea raportului de expertiză, în varianta întocmită de către expert și că instanța nu poate forța pe intimata-reclamantă să renunțe la dreptul ei de moștenire contra unei sulte, această soluție chiar dacă ar fi posibilă este neproductivă, în sensul că reclamanta intimată nu are o altă locuință și trăiește prin bunăvoința sătenilor la diferite persoane.
Prin decizia civilă nr. 244 din 11 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul, declarat de apelanții și, împotriva sentinței civile nr. 79/26.01.2009, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata I, păstrând hotărârea atacată ca legală și temeinică.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, singura nemulțumire a apelanților privește varianta de partajare a bunurilor, apelanții au susținut, în esență, că nu se impunea omologarea variantei unice de lotizare finală, ci ar fi trebuit efectuată și o variantă prin care toate imobilele și terenul din pct. "Acasă" să le fie atribuite.
Sub acest aspect criticile apelanților nu au fost întemeiate, prima instanță a făcut o justă apreciere a probatoriului administrat, atunci când a dispus omologarea raportului de expertiză în varianta unică, care îndeplinește criteriile stabilite de dispozițiile art. 741 cod civil și art. 6739din Codul d e procedură civilă, expertul a avut în vedere modul de exercitare a posesiei, mărimea cotei părți cuvenită părților, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților.
Niciunul dintre aceste criterii nu a putut fi absolutizat în detrimentul altuia în condițiile în care în procesele de partaj trebuie ocrotite deopotrivă interesele patrimoniale ale tuturor părților.
Tot astfel, cea mai importantă regulă în materie este consacrată de art.741 Cod civil care se referă la atribuirea pe cât posibil de bunuri de aceeași calitate, în aceeași cantitate tuturor moștenitorilor, regulă ce a fost respectată de către prima instanță.
Din analiza variantei de lotizare finală a raportului de expertiză a reieșit că s-a propus o variantă echilibrată de partajare în care toate părțile culeg bunuri imobile, sulta stabilită în sarcina reclamantei a fost relativ mică.
Astfel, a fost de necontestat că în imobilul casă a locuit reclamanta, tot ea a efectuat și o serie de îmbunătățiri la construcțiile reținute la masa de partaj așa cum a rezultat din sentința civilă nr.404/01.02.1990 a Judecătoriei Târgoviște.
În mod justificat, dispunând ieșirea din indiviziune a părților asupra averii succesorale a defunctei, instanța de fond a atribuit în natură atât terenurile, cât și imobilul construcție.
Dacă s-ar fi acordat doar apelanților întreaga construcție și terenul din pct."Acasă", care au fost comod partajabile în natură, ar fi fost nesocotite drepturile și interesele legitime ale reclamantei, care nu mai dispunea de o altă locuință, precum și principiul partajării în natură a bunurilor.
Totodată ar fi fost nesocotit criteriul necesității și al posibilității materiale al reclamantei de a procura o altă locuință.
În consecință, tribunalul a apreciat că varianta omologată de prima instanță a corespuns exigențelor dispozițiilor art. 741 alin.2 Cod Civil și art. 6739din Codul d e procedură civilă, cota cuvenită reclamantei, stăpânirea în fapt a bunurilor, precum și faptul că reclamanta nu mai dispunea de alte spații locative.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 din Codul d e procedură civilă, tribunalul a respins apelul, ca nefondat.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sus menționatei decizii, au declarat, în termen legal recurs pârâții și, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând dispozițiile art. 304 pct.6 Cod pr.civilă.
Astfel, instanța nu a ținut cont de stare conflictuală dintre părți și de cota de 5/8 din imobilele casă, magazie și beci dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3974/22.05.1990 de recurenți și a admis acțiunea conform variantei unice a lotizării finale. De asemenea, masa partajabilă fiind alcătuită din mai multe terenuri, din care cota de aparține recurenților iar intimatei, altfel trebuiau alcătuite loturile părților.
Mai arată recurenții că instanțele de fond și apel au respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și a refuzat să efectueze la expertul care a întocmit lucrarea o adresă prin care să se solicite întocmirea mai multor variante.
Totodată, în cauză sunt incidente și dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă, întrucât instanțele au transformat o acțiune de ieșire din indiviziune într-un partaj succesoral, recurenții neavând calitatea de moștenitori ai autorilor intimatei, ei au dobândit parte din imobilul casă și terenurile inserate în acțiunea introductivă prin contract de vânzare cumpărare.
Curtea, analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art.304 rap.la art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Din examinarea primului motiv de recurs rezultă că nemulțumirea celor doi recurenți constă în modalitatea de atribuire a bunurilor care au format masa partajabilă, greșeală generată de faptul că s-a dispus întocmirea unei singure variante de lotizare.
Se observă însă o contradicție în motivarea recursului și anume că deși recurenții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța le-a respins,însă în ultima parte a cererii se face precizarea că totuși instanța a admis obiecțiunile în sensul ca expertul topo să efectueze și altă variantă de atribuire,dispunându-se completarea raportului de expertiză -fila 114 dosar fond.
Așadar, revenind la nemulțumirile celor două părți, recurenții în speță, sunt generate de faptul că instanța nu a dispus expres expertului ca una din variantele finale să se întocmească în așa fel încât toate bunurile imobile și terenul de la pct. Acasă să le fie atribuite acestora.
Este greșită această viziune a recurenților privind modul de ieșire din indiviziune, care chiar dacă nu este o acțiune tipică de ieșire din indiviziune urmare unui partaj succesoral, cum afirmă recurenții, cele două instanțe au sesizat corect acest aspect, dând eficiență prevederilor art. 741 Cod civil cât și ale art. 6739din Codul d procedură civilă, (texte de lege care coroborate cu probele administrate în cauză) au dispus omologarea raportului de expertiză în varianta unică, respectând principiile de bază în materie de împărțeală judiciară, mai exact modul exercitării posesiei, mărimea cotei ce revine părților din bunurile partajabile, natura acestora, locul în care este situat imobilul în litigiu, domiciliul părților,ocupația acestora, etc.
A critica faptul că nicio instanță nu a avut în vedere faptul că o cotă de 5/8 din imobile au făcut obiectul unui contract de vânzare cumpărare și că s-a făcut o gravă confuzie între acțiunea de ieșire din indiviziune și cea generată de un partaj succesoral, nu este just, întrucât s-a motivat pe cât de amplu, pe atât de convingător, că chiar așa fiind, niciunul din criteriile rezultate din art.6739Cod pr.civilă ca de altfel și ale art. 741 Cod civil nu poate fi absolutizat, ceea ce practic ar fi dorit cei doi recurenți, adică întocmirea de către expert a variantei prin care instanța de fond să atribuie toate bunurile imobile (casă și teren ) acestora, toate situate în punctul Acasă.
Ori, tocmai atunci, s-ar fi nesocotit drepturile și interesele legitime ale părților și cel al partajării în natură a bunurilor.
Motivarea din precedent, considerăm că a răspuns și celei de-a doua critici adusă deciziei și sentinței, întrucât nu poate fi vorba de transformarea acțiunii de ieșire din indiviziune în cea de partaj succesoral.
La fila 276 dosar fond se motivează explicit că de fapt recurenta a cumpărat de la autoarea din terenurile indicate în acțiune și identificate în raportul de expertiză și cota de 5/8 din casă. Aceasta, adică intimata reclamantă are calitatea de unică moștenitoare a autorilor săi, intimată, care așa cum s-a reținut printr-o altă hotărâre a Judecătoriei Târgoviște (sentința civilă nr. 404/1990) a făcut toate îmbunătățirile aduse la construcțiile reținute la partaj.
Prin urmare, nu poate fi vorba de o transformare voită de către instanțe, a unei acțiuni de ieșire din indiviziune într-un partaj succesoral, cu atât mai mult cu cât s-a consemnat corect în încheierea interlocutorie că de fapt averea provine de la părinții intimatei, primul care a decedat fiind tatăl, moștenitoare rămânând intimata reclamantă și mama sa ulterior decedată, că a fost căsătorită și a locuit în casa părinților, iar în cadrul procesului de partaj cu fostul soț s-a stabilit că a adus o serie de îmbunătățiri imobilelor părinților săi. Practic, mama reclamantei care s-a numit tot, a vândut recurentei (nepoata sa) cota ce i se cuvenea de pe urma decesului soțului său, astfel că intimata reclamantă a devenit singura moștenitoare a tatălui său.
Aceasta este succesiunea logică, reală și cronologică a împrejurărilor prin care cei doi recurenți se află în litigiu cu intimata reclamantă, care a dobândit bunurile succesorale cuvenite în calitatea de moștenitoare a autorilor săi.
Concluzionând, Curtea, în considerarea celor ce preced, va respinge ca nefondat recursul conform prevederilor art. 304 rap.la art.312 alin.1 Cod pr.civilă, considerând că ambele hotărâri criticate sunt legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, Pietrei, județ D, împotriva deciziei civile nr. 244 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, -Ograda, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EG/BA
5 ex./9.11.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
