Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 834/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 834
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - -, cu sediul în,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 124/2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intervenientul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în,-, județul D, și pârâții, G, R G, toți domiciliați în, str. -- Cămin Nefamiliști, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă - -, reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr.427/23.01.2008, intimatul intervenient Consiliul Local reprezentat de consilier juridic,conform delegației nr. 13901/2.11.2009 și intimatul pârât personal, lipsind intimații pârâți, G, - -, Posta, R G, -,.
Procedura îndeplinită.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5,00 lei potrivit nr. 81/2009 și timbru judiciar de 1,50 lei, atașate și anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-au depus: din partea intimatului pârât un memoriu însoțit de o serie de acte, respectiv Declarație- autentificat sub nr.2271/2.08.2005 de BNP și, chitanțele nr.-/15.08.2007, nr.-/15.05.2007, eliberate de - -, contract de locațiune, întocmit de - - și Situația consumului de gaze, apă, energie și chirie la imobilul în litigiu.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Avocat pentru recurenta reclamantă - -, având cuvântul, arată că, instanța de apel nu a analizat toate motivele invocate prin acțiunea introdusă de reclamantă, nu a precizat temeiul de drept, interpretând greșit actele juridice deduse judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, făcând o aplicare greșită a art. 23, 24 și 25 din Legea nr.114/1996.
Mai arată recurenta reclamantă, prin apărător că, instanța a dat valoare numai afirmației administratorului, care nu mai era salariat al societății și nu mai putea încasa valoarea chiriei și a utilităților imobilului, obligații pe care intimații pârâți nu le-au mai achitat de aproape doi ani.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul admiterii acțiunii și evacuării chiriașilor din imobilul în litigiu. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul intervenient Consiliul Local, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată intimata intervenientă, prin reprezentant că, imobilul în litigiu a fost lăsat în părăsire de către societatea recurentă, nu sunt condiții de locuit, iar în prezent este instituit sechestru pe clădire, deoarece recurenta reclamantă refuză să achite obligațiile de plată pe care le datorează bugetului local.
Mai susține intimata intervenientă că, în schimbul unei părți din debitul datorat, recurenta reclamantă să predea imobilul intimatei, fapt cu care aceasta a fost de acord, în vederea asigurării chiriașilor de locuințe sociale.
Solicită respingerea recursului. Depune note scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului astfel cum a motivat prin memoriul depuse la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților, G, - -, Posta, R G, -, și înregistrata pe rolul Judecătoriei Pucioasa la 07.07.2008, reclamanta - - a solicitat evacuarea acestora din imobilul Căminul de nefamiliști, situat în,str. -,jud.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca este proprietara imobilului Cămin de nefamiliști, iar pârâții au avut contracte de închiriere încheiate cu societatea reclamantă până în lunile ianuarie, februarie 2007, dată de la care continuă să locuiască, fără forme legale, abuziv în acest în acest imobil, lipsind-o astfel de folosința bunului, iar cu mult timp înainte de a le expira contractele, pârâții nu și-au mai achitat chiria și utilitățile, fiind notificați în mai multe rânduri să-și achite datoriile și să părăsească imobilul. Reclamanta a învederat că i-a fost creat și un real prejudiciu, fiind nevoită să achite facturi restante cuprinzând sume importante către principalii furnizori de utilități.
În drept au fost invocate art.23,24 lit.b) și art.25 din Legea 114/1996.
La termenul de judecată din 19.09.2008, reclamanta a arătat că a renunțat la judecata cauzei cu pârâtele și, iar Consiliul Local a formulat cerere de intervenție în interesul pârâților și în interes propriu, pe aceasta din urmă instanța a calificat-o ca fiind de fapt tot o cerere de intervenție în interesul pârâților, cu motivare că a instituit sechestrul imobiliar pe imobilul Cămin de nefamiliști în baza Codului d e procedură fiscală, întrucât reclamanta - - a refuzat în mod nejustificat să-și achite obligațiile de plată pe care le datora bugetului local, datoria pe care Consiliul Local o avea de recuperat de la reclamanta ridicându-se la suma de - lei, iar in schimbul unei părți din debitul pe care reclamanta îl datora, intenționează să preia imobilul Cămin de nefamiliști. S-a menționat că majoritatea chiriașilor din acest imobil sunt persoane nevoiașe, cu o stare materială precară și care suferă de diferite afecțiuni, având nevoie de asistența medicală și socială ce trebuie acordată de instituțiile abilitate de lege, inclusiv de către consiliul local și exista riscul ca în cazul evacuării pârâților, aceștia să rămână în stradă fără un adăpost. În considerentele cererii s-a făcut trimitere la respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor stipulate de Constituție printre care dreptul la viata, la ocrotirea sănătății, la o locuință și la un nivel de trai decent.
În cererea de intervenție în interes propriu, calificată de instanță ca fiind tot în interesul pârâților, Consiliul local al orașului, a arătat că prin instituirea sechestrului, reclamanta a pierdut dreptul de dispoziție asupra de nefamiliști, și în consecință nu mai poate formula în instanță in numai propriu o acțiune civilă de evacuare a chiriașilor ce locuiesc în acest imobil.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiata, având în vedere că prin probatoriul administrat în dosarul nr- ce a avut ca obiect evacuare pe cale de ordonanță președințială, au făcut dovada achitării chiriei și a cheltuielilor de întreținere, iar intervenienta Primăria orașului a făcut dovada cu acte că reclamanta nu mai are dreptul de dispoziție asupra, pierzând acest drept prin instituirea sechestrului asigurător. S-a subliniat că reclamanta a fost de acord cu stingerea debitului datorat Primăriei orașului prin compensare, respectiv prin darea în plată a de nefamiliști, iar susținerea reclamantei în sensul că a solicitat evacuarea pentru a renova imobilul este infirmată de acordul dat Primăriei pentru darea în plata a acestuia în contul datoriei, precum și de faptul că de la data cererii de ordonanța președințiala și până în prezent au venit cu aprobare de a locui în cămin și alți chiriași.
De asemenea, pârâții au arătat că până în luna martie 2007, când i-a fost desfăcut contractul de muncă administratorului, reclamanta a încasat de la chiriașii o chirie vădit disproporționată fața de condițiile oferite, din anul 1998 nemaifiind făcută nici o investiție în cămin, din contră pe timpul iernii chiriașii au locuit în frig și întuneric. S-a mai arătat că după luna februarie 2007 au continuat să locuiască în baza vechiului contract de închiriere care s-a considerat prelungit,în lipsa notificării transmisă sub semnătură fiecărui chiriaș privind rezilierea contractului.
Reclamanta - - a formulat întâmpinare la cererile de intervenție ale Consiliului Local, prin care a solicitat respingerea acestora ca nefondată, pe considerentul că aplicarea sechestrului asigurator asupra imobilului Cămin de nefamiliști nu a dus în nici un caz la pierderea dreptului de dispoziție asupra imobilului, ci doar la indisponibilizarea temporară a acestuia până la recuperarea datoriei și, pe de altă parte, acțiunea în evacuare nu era un act de dispoziție, ci constituit o prerogativa a dreptului lor de conservare a imobilului.
S-a apreciat că imobilul este proprietatea reclamantei, iar dreptul de proprietate ca drept absolut dă titularului posibilitatea exercitării oricărei acțiuni sau inacțiuni în legătură cu bunul, că acțiunea în evacuare este întemeiată iar cererea de intervenție în interes propriu a Consiliului local apare ca inadmisibilă.
Referitor la cererea de intervenție în interesul pârâților, s-a menționat că obligația legală a Consiliului local de asigurare a protecției sociale, nu o transforma însa în proprietar al imobilului altuia și nu o poate duce la îngrădirea dreptului de proprietate al reclamantei.
Reclamanta a formulat totodată răspuns la întâmpinarea depusă de pârâți prin care a arătat că evacuarea este sancțiunea civilă aplicabilă locatarului principal și membrilor familiei sale, în cazul neîndeplinirii unor obligații legale referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative, sancțiune concretizată în rezilierea contractului și în obligarea locatarului la eliberarea spațiului ocupat fără drept. S-a mai susținut că încă înainte de lunile ianuarie, februarie când au expirat contractele de închiriere ale pârâților, aceștia nu și-au mai achitat chiria și nici măcar utilitățile, punând-o în situația de a acumula debite către principalii furnizori de utilități, fapt ce a dus în final la întreruperea furnizării acestora.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a atașat dosarul nr- al Judecătoriei Pucioasa.
Prin sentința civilă nr.1247/12.11.2008 s-a respins cererea reclamantei și s-a admis cererea de intervenție în interesul pârâților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâți au fost încheiate contracte de închiriere cu privire la apartamentele din imobilul Cămin de nefamiliști, până în luna ianuarie-februarie 2007 și cum a rezultat din chitanțele depuse la prezenta cauză și la dosarul -, precum și din răspunsurile la interogatoriu luat pârâtului în aceeași cauză, pârâții și-au achitat obligațiile de plată a chiriei până în luna aprilie 2007- deci ulterior expirării contractelor -, de la această dată plata chiriei nemaiputând fi făcută datorită faptului că administratorului, pârâtul, i s-a interzis să mai încaseze chiria. S-a mai avut în vedere că pârâții au continuat să locuiască în imobil și după data expirării contractelor de închiriere și că neplata chiriei nu le poate fi imputabilă de vreme ce aceștia deși și-au exprimat opțiunea de a-și îndeplini această obligație, nu au avut cui să plătească.
S-a apreciat că notificarea depusăa de reclamantă la dosar a avut un caracter general, nefiind adresată individual fiecărui locatar, astfel încât în cauză a operat prelungirea, reînnoirea contractelor prin tacita relocațiune în condițiile art.1437 și 1452 Cod civil, iar în ceea ce privește neplata utilităților de energie electrică și gaze naturale, s-a considerat că față de probele de la dosar, reclamanta nu a probat că pârâții nu și-au îndeplinit aceste obligații, cu atât mai mult cu cât în ultima perioadă a fost sistată furnizarea acestor utilități.
De asemenea, s-a reținut că asupra de nefamiliști,intervenienta Primăria orașului - Consiliul Local a instituit sechestrul asigurător pentru debitul pe care reclamanta i-l datorează, sechestru care chiar dacă nu duce la pierderea dreptului de dispoziție, are drept consecință indisponibilizarea bunurilor și perceperea fructelor și chiriilor de către creditor în contul datoriei, instanța a apreciat și dată fiind posibilitatea stingerii datoriei, prin darea în plata a imobilului, solicitarea evacuării pârâților apare ca șicanatorie și nu se impunea până la soluționarea definitivă de către instanța de judecată a raporturilor dintre reclamantă și intervenientă.
S-a subliniat că intervenienta, pentru care exista posibilitatea să preia în contul datoriei Căminul de nefamiliști, din care s-a solicitat evacuarea pârâților, și-a exprimat dezacordul cu privire la aceasta măsură cu atât mai mult cu cât este vorba de o reală problemă sociala, pârâții fiind în marea majoritate persoane nevoiașe, bolnave, cu copii minori în întreținere și care nu au posibilitatea de a-și asigura o altă locuință în prag de iarnă.
S-a concluzionat că cererea reclamantei este neîntemeiata, iar cererea de intervenție este fondată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit a apreciat instanța de fond că societatea ar fi interzis administratorului să încaseze chiria, de vreme ce din probele administrate nu a rezultat acest lucru, iar pe de altă parte, și dacă nu ar fi existat un administrator, pârâții se puteau prezenta la societate, așa cum au mai procedat anterior, pentru a-și achita datoriile. Mai mult, s-a subliniat că administratorul a locuit și locuiește în continuare în imobil.
În privința notificării pârâților referitoare la neprelungirea contractelor în cazul neachitării datoriilor către societate, s-a învederat că așa cum rezultă din răspunsul administratorului la interogatoriu, deși acesta se adresa tuturor locatarilor, toți fiind în aceeași situație, a afișat notificarea în loc vizibil, așa încât toți să poată lua cunoștință despre conținutul ei.
Pentru neplata utilităților, a susținut apelanta că a fost nevoită să achite sume importante către furnizori iar pârâții au recunoscut că nu au plătit costul lor, până la data sistării.
Apelanta a arătat în legătură cu instituirea sechestrului de către intervenientă, că există pe rol dosarul nr.1865/2007 și pentru că valoarea imobilului depășește cu mult creanța intervenientei împotriva apelantei, astfel că există șanse reale ca bunul în litigiu să rămână în proprietatea societății.
S-a apreciat că motivarea sentinței de fond, în sensul că poate avea loc o dare în plată a de nefamiliști, nu este legală și temeinică.
S-a mai susținut că relativ la problema socială pe care o ridică evacuarea pârâților, aceștia nu au produs nicio dovadă că sunt persoane lipsite de mijloace de subzistență, bolnave, etc. iar pe de altă parte nu apelanta era în măsură să rezolve aceste probleme.
Apelanta a concluzionat că sentința atacată îi îngrădește dreptul de proprietate, încălcând prevederile Legii nr.114/1996, fiind prejudiciată pe de o parte prin achitarea utilităților către furnizori, iar pe de altă parte, prin lipsirea sa de folosință și beneficiul fructelor imobilului.
S-a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și al respingerii cererii de intervenție.
Intervenientul a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea apelului, susținând în esență că apelanta datorează intervenientului suma de 200.000 lei și, întrucât este rău platnică, Consiliul local a instituit sechestru asupra imobilului locuit de intimații-pârâți, intenționând să preia bunul în schimbul unei părți din creanță, preluare cu care a fost de acord în mod oficial și apelanta reclamantă; majoritatea chiriașilor este reprezentată de persoane nevoiașe, cu stare materială precară și cu probleme de sănătate, necesitând asistență medicală și socială, iar potrivit art.36 alin.6 lit.a din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, aceasta are ca atribuție asigurarea protecției sociale a diferitelor categorii de persoane sau grupuri aflate în nevoie socială, astfel că admiterea acțiunii reclamantei ar avea drept consecință lăsarea intimaților în stradă, în condițiile în care intervenienta nu are posibilitatea de a le asigura alte locuințe.
Totdată, în mod greșit a susținut apelanta că intimații pârâți aveau posibilitatea de a achita chiria la sediul societății întrucât de circa 3 ani, apelanta s-a dezinteresat de imobil, intimații nefiind primiți de conducerea societății pentru soluționarea problemelor acestora, inclusiv a plății chiriei și utilităților; de peste 4 ani, administratorul a fost disponibilizat de societate și nu a mai avut atribuția încasării chiriei și utilităților, cu toate că a continuat să locuiască și el în imobil, astfel că, intimații pârâți au fost în imposibilitate să achite debitele iar furnizarea utilităților a fost sistată; însăși apelanta a solicitat intervenientei darea în plată a de nefamiliști în contul datoriei pe care o are față de intervenientă, așa încât a renunțat la vânzarea bunului prin licitație, tocmai în acest scop.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a arătat, în esență, că nu există dovezi ale refuzului societății de a încasa chiria, că dimpotrivă, apelanta a fost obligată să achite utilitățile datorate de intimații pârâți, s-a atașat la dosar notificarea prin care intimații erau îndrumați să ia legătura cu administratorul pentru achitarea debitelor, iar în legătură cu darea în plată a imobilului, există pe rol un litigiu pentru determinarea valorii acestuia, unde s-a stabilit o valoare de 3-4 ori mai mare decât cea fixată de evaluatorul intervenientei, astfel că debitul apelantei se poate stinge prin vânzarea altor două imobile.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 124 din 2 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - - și a păstrat sentința atacată,
Totodată, a respins și cererea apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că anterior promovării litigiului pendinte, reclamanta - - a solicitat evacuarea pârâților pe calea ordonanței președințiale (dosar atașat nr.-), însă cererea a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor art.581 Cod procedură civilă.
Apelanta reclamantă a solicitat evacuarea intimaților pârâți pentru neplata culpabilă atât a chiriei cât și a utilităților care au fost sistate de furnizori.
Pentru ca sancțiunea evacuării să opereze în temeiul art.24 din Legea locuinței nr.114/1996, era necesar ca neplata chiriei să existe pe durata a cel puțin 3 luni consecutiv.
În speță, acest lucru a fost evident, însă așa cum a rezultat din interogatoriul administrat lui în dosarul nr- (fila 242), intimații pârâți nu au achitat restanțele deoarece administratorului nu i s-a mai permis din luna aprilie 2007 să încaseze aceste sume, deși apelanta i-a cerut să afișeze notificarea despre care face vorbire în motivele de apel.
În circumstanțele date, rezultat în mod indubitabil că a operat tacita relocațiune iar, apelanta reclamantă, deși a urmărit să probeze culpa intimaților pentru neplata chiriei și a utilităților, în realitate a interzis acest lucru fostului administrator prin care anterior s-au încasat sumele datorate de locatari.
Pe de altă parte, situația precară a intimaților nu a fost afirmată pro cauza de către intimatul intervenient, ci a fost susținută în afara procesului de către acesta, așa cum a reieșit din corespondența purtată între acesta și apelantă (fila 189, dosar atașat).
De asemenea, date fiind atribuțiile de protecție socială pe care le are intervenientul, în conformitate cu dispozițiile art.36 alin.6 lit.a pct.2 din Legea nr.215/2001, precum și acordul acesteia pentru darea în plată a imobilului, până la clarificarea modalității de stingere a acestei creanțe bugetare, pentru care imobilul a fost grevat cu ipotecă, evacuarea a apărut ca fiind cel puțin prematură la acest moment.
Față de cele ce preced, tribunalul apreciat că soluția instanței de fond este legală și justificată de probele administrate, considerent pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, a respins apelul și a păstrat hotărârea atacată.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică, față de prevederile art.304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă constând în aceea că, a interpretat greșit actele juridice deduse judecății schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al acestora și a aplicat greșit dispozițiile legale prevăzute de Legea nr.114/1996 ca și cele prev.de art.480, 481, 483 Cod civil,
Susține recurenta că instanța de apel și-a întemeiat soluția pe declarația unui singur martor, reținând că nu i s-ar fi permis de conducerea societății să încaseze val. chiriei și a utilităților, fără a avea în vedere că administratorul nu mai putea încasa chiria pentru că nu mai era salariat al societății reclamante, că nu s-a avut în vedere faptul că pârâții nu au întreprins nici un demers pentru înnoirea contractelor de închiriere și achitarea debitelor, apreciind greșit că a operat tacita relocațiune, când în fapt, pârâții ocupă fără drept spațiul și fără plata chiriei, aspecte ce conduc la sancțiunea rezilierii contractelor de închiriere conform art.24 din Legea nr.114/1996.
Aceeași recurentă a mai arătat că un argument greșit reținut de instanța de apel în darea soluției este acela al instituirii sechestrului asupra imobilului, ceea ce nu înseamnă că intervenienta ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia și că instanța de apel a apreciat greșit acțiunea ca prematură în condițiile în care au trecut doi ani de când sunt tulburați în exercitarea dreptului de proprietate.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect ambele instanțe au reținut că între reclamanta recurentă în calitate de proprietar și pârâții intimați în calitate de chiriași s-au încheiat contracte de închiriere pentru apartamentele din Căminul de nefamiliști în litigiu, durata acestora fiind până în perioada, ianuarie- februarie 2007, pârâții îndeplinindu-și obligația contractuală cu plata chiriei până în aprilie 2007, deci după expirarea contractelor, după care nu au mai putut să-și îndeplinească această obligație datorită faptului că administratorului i s-a interzis de către reclamantă să mai perceapă chiria de la pârâți.
În aceste condiții, nu se poate reține culpa pârâților în neplata chiriei pentru promovarea acțiunii în evacuare, împrejurări în care în mod corect s-a respins acțiunea.
Susținerea recurentei că soluția instanțelor s-a bazat pe declarația mincinoasă a administratorului este neîntemeiată deoarece instanțele au analizat depoziția acestuia, care nu s-a dovedit a fi mincinoasă în contextul ansamblului probator administrat,această declarația coroborându-se cu restul probelor pe care instanța le-a interpretat corect și a ajuns la concluzia că nu se poate reține culpa intimaților în neplata chiriei, și că în speță a operat tacita relocațiune în condițiile în care după expirarea valabilității contractelor de închiriere, reclamanta recurentă a continuat să primească chiria de la intimații pârâți, chiar dacă și pentru o perioadă scurtă de timp.
Din probatoriul administrat a mai rezultat o situație de netăgăduit, respectiv aceea că -, datorează bugetului local sume mari de bani, împrejurări în care s-a instituit la cererea intervenientei sechestru asupra imobilului în discuție, aceasta chiar intenționând să preia de la recurentă imobilul în schimbul debitului datorat, intervenienta având obligație legală de asigurare de locuințe corespunzătoare pârâților, această obligație circumscriindu-se aceleia de asigurare a protecției sociale pentru copii, persoane cu handicap, persoane și familii aflate în stare de nevoie, cum este și cazul pârâților intimați.
Față de aceste situații de fapt dovedite cu probele administrate, ambele instanțe au apreciat corect că nu se impune admiterea acțiunii și evacuarea intimaților, întrucât pe de-o parte nu s-a dovedit reaua credință a intimaților în neplata chiriei, pe de altă parte a operat tacita relocațiune, intimații dorind să-și achite obligațiile contractuale dar lovindu-se de refuzul societății recurente.
Este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia instanțele și-ar fi bazat soluțiile pe situația juridică a imobilului, care în prezent este sub sechestru la cererea intimatei interveniente, deoarece nu acesta a fost motivul pentru care s-a respins acțiunea, acest aspect amintindu-se doar ca situație de fapt și pentru a demonstra că recurenta nu mai are posesia asupra imobilului în discuție, iar pe de altă parte pentru a demonstra faptul că intervenienta, la cererea căreia s-a instituit sechestrul, așa cum s-a arătat mai sus, dorește să preia în contul debitului acest imobil, în ideea de a asigura locuințe corespunzătoare intimaților din prezenta cauză.
Pentru considerentele arătate, recursul de față este nefondat urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motive de casare sau de modificare prev.de art.304 Cod pr.civilă.
Urmează a se lua act de declarațiile intimaților și intimatei interveniente Consiliul local, că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - -, cu sediul în,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 124/2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intervenientul CONSILIUL LOCAL, cu sediul în,-, județul D, și pârâții, G, R G, toți domiciliați în, str. -- Cămin Nefamiliști, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
44 ex./4.11.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
