Anulare act. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.92
Ședința publică din 05 februarie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent, prin desemnat ). - împotriva deciziei civile nr.661/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - și intervenienta intimată ). ) -, având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamantul recurent și avocat pentru pârâta intimată, lipsă fiind intervenienta intimată )..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat, în reprezentarea pârâtei intimate, depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea reclamantului recurent, solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei recurate, trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș în vederea rejudecării apelului, iar în subsidiar admiterea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată, în măsura în care este dovedit cuantumul acestora. Arată că nu a fost stabilit legal cadrul procesual; deși s-a depus la dosar certificatul de deces al intimatei interveniente și trebuiau chemați în judecată toți moștenitorii acesteia, a fost introdusă în cauză doar intimata; consideră că în cazul în care cadrul procesual este format greșit, se impune soluția trimiterii cauzei spre rejudecare. În situația judecării recursului pe fond, solicită să se constate că hotărârea instanței de apel este greșită, întrucât aceasta s-a rezumat a aprecia că singurul motiv de nulitate este lipsa de discernământ a reclamantului. Consideră că o parte din motive atrăgeau nulitatea absolută, iar o parte, nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare. În măsura în care se constată că litigiul nu a fost soluționat pe baza tuturor motivelor de nulitate invocate, consideră că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Avocat, în reprezentarea pârâtei intimate, solicită respingerea recursului și examinarea acestuia de către instanță prin prisma motivelor invocate. Solicită respingerea cererii privind casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, decizia pronunțată de tribunal fiind temeinică și legală, instanța de apel examinând toate motivele invocate. Arată că interzice Codul d e procedură civilă invocarea propriei culpe, că pârâta intimată a insistat în a se stabili în mod corect cadrul procesual și că tribunalul a examinat motivele invocate și cu privire la lipsa de discernământ și lipsa consimțământului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul reclamantului recurent învederează instanței că în fața instanței de apel nu a reprezentat-o pe intervenienta intimată, iar apelantă a fost pârâta, care avea interesul să fie stabilit cadrul procesual legal, după decesul intervenientei, sau să solicite suspendarea în vederea stabilirii și introducerii în cauză a tuturor moștenitorilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr.10166/23.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, reprezentat prin, împotriva pârâtei - și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.605/10.07.2003, încheiat între reclamantul și pârâta -.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.605/10.07.2003, a înstrăinat pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.7724 T, nr.top 13983 și 13984, constând din casa parter și 1 etaj și curte (236 mp), respectiv grădina (430 mp) în-, în schimbul prețului de 1.443.000.000 lei (ROL), pârâta urmând să intre în posesia imobilului cumpărat cel mai târziu la data de 10.01.2003.
Între prețul menționat în contract și valoarea imobilului vândut există o disproporție, însă această echivalentă este relativă, ținând cont de subiectivitatea părților și de raportul cerere-ofertă, neputându-se considera că suma de aproximativ 41.000 Euro în anul 2003 este derizorie (infimă) și că prețul nu este serios, astfel încât susținerile reclamantului sub acest aspect sunt nefondate, a reținut prima instanță.
Din raportul de expertiză psihiatrico-legală și suplimentul acestuia, efectuate de către Institutul de Medicină Legală T, rezultă că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (10.07.2003) reclamantul a avut discernământul abolit (inexistent), aceeași concluzie fiind reținută și prin noul raport de expertiză psihiatrico-legală efectuat de institutul de Medicină Legală
Din punct de vedere formal cauza actului din litigiu nu este ilicită, deoarece vânzarea imobilului nu este prohibită de legi și nu este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice, în condițiile în care reclamantul nu a dovedit faptul că pârâta a cunoscut starea lui psihică în momentul contractării, pentru a putea profita de aceasta încheind o operație speculativă.
Cu toate acestea, având în vedere discernământul abolit (inexistent) al reclamantului în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, prima instanță a reținut că acesta nu a exprimat un consimțământ valabil în momentul încheierii actului care, din punctul lui de vedere, este lipsit de o cauză juridică, în condițiile în care nu a avut o reprezentare conștientă a scopului imediat și a scopului mediat al convenției, ceea ce atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă, cu motivarea că intervenienta nu a făcut dovada existenței unui drept personal și actual împotriva părților în litigiu.
Împotriva sentinței civile nr.10166/23.10.2007 a Judecătoriei Timișoaraa declarat apel pârâta -.
Prin decizia civilă nr.661/15.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins și acțiunea formulată de reclamantul.
Reclamantul a fost obligat la plata față de pârâtă a sumei de 6,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că prin acțiune reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta pentru lipsa discernământului, nevalabilitatea consimțământului, nevalabilitatea cauzei, vădita disproporție dintre prețul stabilit și valoarea bunului vândut, ceea ce echivalează cu lipsa prețului.
În ce privește cea de-a doua cauză de nulitate absolută, reclamantul a motivat-o în sensul că nevalabilitatea consimțământului rezultă din starea de sănătate mentală, urmând un tratament sever din anul 2001 cu o medicamentație sedativă care face ca percepția realității să fie grav perturbată.
În aceste condiții, instanța de fond a admis în mod eronat acțiunea, întrucât lipsa consimțământului este cauză de nulitate relativă, iar principiul disponibilității care guvernează procesul civil impune ca temeiul juridic să nu fie schimbat din oficiu.
Împotriva deciziei civile nr.661/15.10.2008 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal reclamantul, prin desemnat ). -.
În motivarea recursului, a arătat că instanța de apel a invocat principiul disponibilității în procesul civil, principiu pe care însă l-a încălcat flagrant, întrucât a reținut critici împotriva hotărârii instanței de fond, pe care pârâta apelantă nu le-a invocat și cu care instanța de apel nu a fost sesizată.
În plus, aspectul privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței sub aspectul reținerii lipsei discernământului nu a fost pusă în discuția părților, fiind astfel încălcat dreptul la apărare.
A mai arătat că, reținând că lipsa discernământului este motiv de nulitate relativă, instanța de apel nu a analizat celelalte motive de nulitate absolută invocate.
De asemenea, a arătat că prin expertiza medico-legală s-a dovedit lipsa totală de discernământ a reclamantului la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fapt ce atrage nulitatea absolută a contractului, întrucât în această situație cauza încheierii contractului nu există.
Instanța de apel a nesocotit dispozițiile art.948, 953 și 966.civ. a arătat reclamantul și a solicitat, invocând art.304 pct.9 pr.civ. admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, prin respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond.
Reclamantul a mai arătat și că în apel nu a fost asigurat cadrul procesual legal după decesul intervenientei, întrucât a fost introdusă în cauză numai una dintre moștenitoare, respectiv -, fiică, moștenitori fiind însă și celălalt fiu și soțul supraviețuitor.
Din acest punct de vedere, a arătat reclamantul, se impune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Pârâta - nu a formulat întâmpinare la recursul reclamantului.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art.306 al.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză nu se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe motiv că după decesul intervenientei nu au fost introduși în cauză toți moștenitorii acesteia, ci numai -, fiică.
Cererea de intervenție formulată de, care avea și calitatea de al reclamantului, a fost respinsă de instanța de fond, iar aceasta nu a declarat apel.
Nimic nu l-a împiedicat pe reclamant, prin avocatul său, sau prin noul, care a devenit tocmai -, să indice toți moștenitorii.
Prin urmare, reclamantul invocă propria culpă și nu justifică interesul în invocarea acestui motiv de recurs, întrucât nu dovedește vătămarea ce i s-a adus lui și nici intervenientei prin necitarea tuturor moștenitorilor acesteia.
Pe de altă parte însă, în mod greșit a reținut instanța de apel că prima instanță ar fi încălcat principiul disponibilității atunci când a reținut ca motiv de nulitate absolută lipsa consimțământului reclamantului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, care, de altfel nici nu reprezintă o cauză de nulitate absolută, ci relativă.
Așa cum însăși instanța de apel reține, cauzele de nulitate absolută invocate de reclamant prin acțiune sunt lipsa discernământului în momentul perfecționării contractului, nevalabilitatea consimțământului exprimat, nevalabilitatea cauzei și vădita disproporție dintre prețul stabilit și valoarea bunului vândut, ceea ce echivalează cu lipsa prețului.
Prin urmare, nu se poate reține că prima instanță a încălcat principiul disponibilității.
De asemenea, în mod greșit a reținut instanța de apel că lipsa discernământului reprezintă o cauză de nulitate relativă.
În speță nu s-a dovedit doar vicierea consimțământului reclamantului în momentul încheierii contractului.
de consimțământ atrag anularea (nulitatea relativă) a contractului, însă reclamantul a invocat nulitatea absolută bazată pe lipsa discernământului.
Prin expertizele de specialitate efectuate în cauză s-a dovedit că în momentul perfectării și semnării contractului de vânzare-cumpărare (10.07.2003) reclamantul a avut discernământul abolit (inexistent).
Lipsa discernământului înseamnă lipsa unei voințe conștiente a persoanei care încheie un act juridic.
În lipsa discernământului nu se poate exprima un consimțământ valabil, neexistând reprezentarea conștientă asupra naturii convenției încheiate și a consecințelor acesteia, a scopului imediat și a celui mediat, iar nevalabilitatea consimțământului atrage nulitatea absolută a convenției.
Una dintre cele patru condiții de validitate ale unei convenții este, conform art.948 civ. consimțământul valabil al părții ce se obligă (pct.2).
În speță, dovedindu-se că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.605/10.07.2003 reclamantul vânzător avea discernământul abolit, acesta nu putea exprima un consimțământ valabil, iar în această situație contractul este lovit de nulitate absolută, cum corect a reținut și prima instanță.
Pe de altă parte, corect a reținut prima instanță că nu sunt întemeiate ca motive de nulitate absolută ilicitatea cauzei și disproporția dintre preț și valoarea imobilului.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.3 pr.civ. și a art.304 pct.9 pr.civ. raportat la art.948 pct.2 civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantul, prin desemnat ). -, împotriva deciziei civile nr.661/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În consecință, văzând și art.296 pr.civ. va modifica în totalitate hotărârea atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr.10166/23.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În baza art.274 al.1 pr.civ. va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6,15 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, prin desemnat ). - împotriva deciziei civile nr.661/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în totalitate hotărârea atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr.10166/23.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6,15 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.RR/16.02.2009
Tehnored.MM/2 ex/02.03.2009
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
