Speta Legea 10/2001. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.104/
Ședința publică din 5 februarie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat Judecătpr Carmina
-: -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către intervenienții în interesul uneia dintre părți, respectiv și - - T, împotriva încheierii nr. 3016/17.09.2008 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primăria Municipiului T și cu reclamantul intimat, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intervenientul recurent, reclamantul intimat, pentru pârâtul intimat Primăria municipiului consilier juridic, lipsă fiind intervenienta recurentă - -
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, intervenientul recurent depune în copie la dosar un set de înscrisuri, și arată că a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara; solicită amânarea cauzei.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de către intervenientul, deoarece aceasta nu se încadrează în dispozițiile art. 244 pct. 2 Cod pr.civilă și nemaifiind probe de administrat sau alte cereri de formulat, se acordă cuvântul părților asupra recursului.
Intervenientul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Intervenientul reclamant solicită respingerea recursului potrivit notelor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate Primăria municipiului T consilier juridic solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal pentru motivele prezentate în întâmpinare, cu consecința menținerii ca fiind temeinică și legală a încheierii nr. 3016 din 17.09.2008, pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Timiș, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 10.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului T, contestând dispoziția nr.1170/07.05.2008 a Primarului Municipiului T.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cererea de retrocedare a solicitat ca restituirea părții din imobilul care îi revine conform CF 8076 nr. top. 17045 - 17046 și a testamentului nr. 39320/18.07.1995 să se facă potrivit listelor anexe la dosar CF 1721/56 poziția 598 acolo unde a fost confiscat, însă acest lucru nu a fost specificat în dispoziția contestată.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
Pârâta Primăria municipiului Taf ormulat întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii în principal pentru lipsa calității sale procesual pasive, învederând că această calitate aparține Primarului Municipiului T; în subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că prin notificarea nr.113/09.08.2001 depusă la BEJ reclamantul a solicitat restituirea în natură a cotei de din imobilul situat în T-, iar prin dispoziția contestată s-a dispus restituirea în natură conform solicitării.
La data de 07.08.2008 a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului - -, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată formulat de reclamant.
În motivarea cererii de intervenție accesorie, intervenienta - - a arătat că în dispoziția contestată se găsește menționată și societatea intervenientă, deținând contractul de închiriere mr. 202/1998 încheiat cu pârâta, învederând totodată că reclamantului i-a fost restituită în mod abuziv suprafața de din cei 20 mp închiriați de societatea intervenientă; se impune ca reclamantului să-i fie restituită proprietatea deținută de antecesorii lui, înscrisă în CF 8076, nr. top.17045 - 17046, moștenită prin testamentul 39302/18.07.1995 revendicată de reclamant, iar nu altă suprafață în compensare; mai mult cota de din imobilul revendicat se găsește evidențiată la poziția 598 din documentul Întreprinderii de locuințe și localuri T, în vreme ce spațiul comercial deținută de intervenientă figurează la poziția 671.
Cererea de intervenție nu a fost motivată în drept.
La data de 12.09.2008 a formulat cerere de intervenție intitulată "În interes propriu și al Primarului Municipiului T" domnul.
În motivarea cererii de intervenție, domnul a arătat că în acest moment există două decizii irevocabile contrarii, respectiv decizia civilă 1669/05.06.2001în favoarea intervenientului și decizia civilă nr. 6344/14.06.2006 în favoarea reclamantului, fiind necesar ca una din ele să fie înlăturată. De asemenea, intervenientul a arătat că cererea formulată de domnul trebuie respinsă în baza Legii 10/2001, litera E din Metodologie, care stipulează că, în cazul în care pentru imobilul notificat de către o persoană ce se pretinde îndreptățită există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a admis acțiunea în revendicare a unei alte persoane, unitatea notificată este obligată să respingă pentru acest motiv notificarea respectivă și, după caz, să pună în executare respectiva hotărâre judecătorească. S-a mai arătat de către același intervenient și faptul că Legea 10/2001 vizează exclusiv preluările abuzive din perioada 1945 - 1990, că numita și-a primit cota de din imobil în 1993, iar după ce s-a înscris în CF a vândut-o numitului iar ulterior i-a lăsat-o ca moștenire lui, înainte de apariția Legii -, apoi revendicând-o din nou; astfel fiind, reclamantul nu are vreun drept asupra imobilului, nici măcar de a-i fi acordate despăgubiri, a mai arătat intervenientul.
În drept, intervenientul a invocat dispozițiile Legii 10/2001.
Având de calificat natura juridică a cererii de intervenție formulată de domnul, instanța apreciază că aceasta este o cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei, potrivit art. 49 alin. 3 Cod pr.civ. având în vedere că intervenientul nu încearcă în dosarul de față să valorifice pentru sine obiectul procesului, ci doar sprijină apărarea pârâtei.
La primul termen de judecată, 17.09.2008, reclamantul s-a prezentat în instanță, învederând că renunță la judecarea cererii formulată împotriva pârâtei primăria Municipiului T, astfel încât, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, tribunalul va face aplicarea art. 246 Cod pr.civ. dând eficiență actului de dispoziție procesuală al părții.
Dată fiind renunțarea la judecată a contestatorului, atât cererea de intervenție în favoarea contestatorului formulată de - - T, cât și cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de au rămas fără obiect, urmând a fi respinse ca atare, ținând cont de faptul că, potrivit art. 49 alin. 3 Cod pr.civ., cererea de intervenție în interesul uneia din părți sprijină numai apărarea acesteia.
Față de cele arătate Tribunalul Timiș prin încheierea nr. 3016 din 17.09.2008 pronunțată în dosar nr- a luat act de renunțarea contestatorului, la judecarea cererii formulată împotriva pârâtei Primăria Municipiului
A respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenție în favoarea contestatorului formulată de - -
respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de domiciliat în T, -,. 7 județ
Împotriva Încheierii nr.3016 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în termen legal și motivat au declarat recurs intervenienții în interesul uneia dintre părți, respectiv și - - T.
Recurentul dr. precizat, în motivele de recurs depuse la fila 3-4 că este nemulțumit de hotărâre deoarece nu i s- înmânat reclamantului orice drept pe care acesta l-ar putea pretinde asupra imobilului.
De asemenea, recurentul a arătat ca este un intervenient în interes propriu deoarece dorește să-și apere în justiție dreptul său de proprietate asupra apartamentului în care locuiește, subliniind că în imobil mai locuiesc 15 familii.
Recurentul nu a indicat în drept motivele de recurs la care înțelege să facă trimitere.
A mai declarat recurs, împotriva aceleiași hotărâri - - care a susținut că deși a formulat o cerere de intervenție accesorie, în interesul reclamantului, la data motivării recursului arată că reclamantul nu este de bună credință și că Primăria municipiului a dat fraudulos lui o proprietate ce nu i se cuvenea.
S-a mai susținut că intervenția ar fi una în interes propriu; reclamantul nu ar fi moștenit drepturile pe care le invocă, iar în final s-a solicitat admiterea recursului și rejudecarea sau trimiterea spre rejudecare la instanța de fond a cauzei.
Recurenta - - Tai nvocat motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
La filele 23-26 intimatul Consiliul Local - Primăria municipiului T prin reprezentanții săi legali, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, deoarece recurenții, având calitatea de intervenienți accesorii nu pot pretinde mai multe drepturi decât titularii cauzei, și mai ales reclamantul, care a renunțat la judecată.
Examinând recursurile declarate prin prisma celor arătate ți în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acestea sunt nefondate.
În primul rând, Curtea va reține că poziția procesuală a celor doi recurenți, în prezenta cauză este aceia de intervenienți în interesul uneia dintre părți, așa cum corect a reținut prima instanță.
Acest lucru rezultă din modul de formulare a cererilor și mai ales, din conținutul acestor cereri.
În condițiile în care principalul actor al procesului civil, în prezenta speță, respectiv reclamantul a renunțat la cererea de chemare în judecată, formulată împotriva pârâtei Primăria municipiului T cererile de intervenție accesorii, în favoarea uneia sau alteia dintre părți au rămas fără obiect acest fiind sensul dispozițiilor art. 51-56 Cod pr.civilă.
În această ordine de idei, atacarea cu recurs de către intervenienții în interesul uneia dintre părți a hotărârii prin care s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii, îi plasează pe aceștia în afara cadrului procesual, ei neputând invoca și valorifica mai multe drepturi decât partea în interesul căreia au făcut cererea de intervenție.
În cererile de recurs, ambii recurenți au invocat, inclusiv, drepturi personale patrimoniale, însă valorificarea acestor pretinse drepturi reale se poate realiza doar prin opunerea lor, în mod direct persoanei care ar putea aduce atingere acestora, pe calea unei acțiuni civile directe și nu prin cerere de intervenție în interesul uneia dintre părți.
Din acest punct de vedere instanța de recurs va reține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea întocmai a dispozițiilor art.49-56 Cod pr.civilă coroborate cu dispozițiile art. 246 Cod pr.civilă, în speță nefiind incident nici unul dintre motivele de recurs prev. de art. 304 Cod pr.civilă, și, mai ales, cel prevăzut la art. 304 pct.9 Cod.pr.civilă.
Față de cele arătate recursurile declarate de către intervenienții accesori vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de către intervenienții în interesul uneia dintre părți, respectiv dr. și - - T, împotriva Încheierii nr. 3016 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER,
Red. LL/ 16.02.2009
Dact. NF/17.02.2009
Ex.2
Tribunalul .
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat Judecătpr Carmina
