Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 769/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 769
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 octombrie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu judecător
- - - -judecător
- - - -judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta ""- GRUP B împotriva sentinței civile nr.373 din14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru recurenta-pârâtă avocat, iar pentru intimații-reclamanți avocat.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar în xerocopie dovada contractului de asistență așa cum s-a dispus la termenul anterior și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar tabelul cu semnături și datele de identificare ale părților pe care le reprezintă fiind anexă la contractul de asistență juridică și solicită judecarea cauzei, neavând alte cereri de formulat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune consideră că în mod nelegal și neîntemeiat instanța de fond a respins această excepție motivat de faptul că așa cum rezultă și din Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului de muncă și cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, precum și adaosurile și sporurile plătibile în raport cu performanțele individuale. Reclamanții au solicitat acordarea unor prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, dar din reglementarea diferită a Contractului Colectiv de muncă într-un capitol distinct de cel al salarizării, rezultă că acestea nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor Codului muncii, ci sunt drepturi fără caracter periodic. Față de aceste considerente, solicită a se constata că la data formulării prezentei acțiuni, termenul de prescripție era împlinit, dreptul la acțiune fiind astfel prescris. Cu privire la fondul cauzei, consideră că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii întrucât societatea recurentă a achitat toate drepturile salariale intimaților. Cu ocazia negocierilor colective din anul 2003 s-a agreat introducerea acestor drepturi salariale suplimentare în salariile de bază ale angajaților,chiar dacă redactarea textului rezultat a fost deficitară. Ulterior anului 2003, negocierile anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, și de atunci salariul de bază mediu a crescut în fiecare an. Instanța de fond a obligat pârâta la plata unor sume de bani, care nu se cuvin în totalitate reclamanților, în condițiile în care aceste sume sunt impozabile, iar valorile pretinse de reclamanți indicau valori brute. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.283 lit. care se referă la un termen de prescripție special, ci dispozițiile art.283 lit.c care stabilesc termenul de prescripție general de 3 ani de zile. Consideră că poziția recurentei este neserioasă susținând că s-a prescris dreptul material la acțiune, iar pe de altă parte face plata în mod voluntar către intimați a primelor de Paști și Solicită respingerea prescripției dreptului material la acțiune. Cu privire la al doilea motiv de recurs solicită a fi respins și menținerea hotărârii instanței de fond, motivat de faptul că deși instanța de fond din oficiu a dispus efectuarea unei expertize contabile, pârâta a refuzat să plătească acest onorariu, astfel că urmează a fi respinse criticile referitoare la calculul eronat al sumelor. La instanța de fond pârâta nu a contestat baza de calcul și modalitatea de calcul deși reclamanții au depus anexele cu sumele solicitate și nici nu a formulat vreo apărare cu privire la cuantumul sumei și la baza de calcul ci doar cu privire la faptul dacă aceste drepturi se cuvin sau nu. Depune la dosar note scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.373 din 14 mai 2008, Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a admis acțiunea principală și acțiunile conexe precizate formulate de reclamanții, G, G, -, în contradictoriu cu pârâta ""SA B, fiind obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând adaosuri, suplimentări salariale de Paști și de C, în perioada 2004-2006(în raport de perioada lucrată de fiecare reclamant), sume ce s-a stabilit a fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea introductivă reclamantul a chemat în judecată pârâta pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C pe anii 2004-2006, drepturi prevăzute de contractul colectiv de muncă și neacordate, valoarea acestora urmând a fi actualizată cu indicele de inflație.
Pârâta prin întâmpinare a arătat că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris, iar la termenul din 1 aprilie 2008 s-a dispus conexarea la prezentul dosar a cauzelor privind pe ceilalți reclamanți, cauze în care aceștia solicită drepturi salariale de aceeași natură.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a reținut că trebuie respinsă, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 lit.c, suplimentările solicitate intrând în noțiunea de salarii, iar termenul de prescripție pentru drepturile salariale este de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin CCM pe anul 2003 la art.168 al.1 s-a convenit ca salariații ""SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu iar aliniatul 2 stabilit că, pentru anul 2003 în aplicarea art.168 și art.10 din aceste prime solicitate în cauză, au fost incluse în salariul fiecărui angajat, astfel încât reclamanții le-au primit în această modalitate.
Întrucât pârâta a susținut că a inclus aceste sporuri în salariile primite de reclamanți în anii următori, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, însă, pârâta, în sarcina căreia s-a pus efectuarea probei, a refuzat să avanseze cheltuielile necesare administrării probei, situație în care s-a apreciat că aceasta nu a făcut proba achitării acestor sume reclamanților, situație în care s-a apreciat ca fiind admisibilă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului se arată, în esență că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală întrucât a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece suplimentările salariale prevăzute de art.168 din CCM(incluse la alt capitol decât al salarizării) au caracter neperiodic și nu sunt drepturi salariale în înțelesul Codului muncii, fiind drepturi fără caracter periodic izvorâte din contractul colectiv de muncă. Neacordarea acestora echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă, fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la nașterea dreptului.
A susținut recurenta că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile, incluzându-se drepturile stabilite ca suplimentări de Paște și de C în salariile acordate și după anul 2003 și întrucât au existat discuții cu privire la interpretarea unor clauze neclare s- întrunit comisia paritară, iar cele stabilite au format obiectul unui act adițional la. care a fost înregistrat sub nr.1090/22.02.2008 și în care se statuează că, pe baza acordului dintre "" și "" SA, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C, au fost incluse în salariul de bază lunar al tuturor angajaților, devenind parte a salariului ca întreg, fără a mai fi necesară individualizarea ca atare în mod distinct.
Arată recurenta, că în situația în care se va găsi, totuși întemeiată acțiunea, să se aibă în vedere faptul că modul de calcul al sumelor pretinse este eronat, pornind de la nivelul salariului de bază mediu pe, indicat de reclamanți. Calculele eronate provin de la solicitarea reclamanților de a li se achita aceste drepturi în funcție de salariul de bază brut și nu mediu așa cum prevăd dispozițiile art.168 din, iar sumele reținute de instanța de fond ca fiind datorate reclamanților sunt impozabile, nedatorânduli-se în totalitate.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se va aprecia că acest motiv este nefondat.
Aceasta întrucât, prin art.168 din se stipulează că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de osuplimentaredrepturilor salariale, suplimentare în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Rezultă, astfel că, dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată, conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 al.1 Codul muncii și nu de cel de 6 luni prevăzut de art.283 al.1 lit.e al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea clauzelor
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs privind fondul litigiului se va aprecia că nu este fondată, că soluția instanței de fond este corectă.
Contractul colectiv de muncă prevede la art.168 al.1 prevede că salariații SNP SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA. Aliniatul 2 al aceluiași articol stipulează, faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de, precizând, totodată faptul că în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Deși s-a susținut că textul al.2 al articolului menționat a fost modificat în anul 2005, se observă că modificarea are în vedere tot referiri la suplimentările din anul 2003, care se menționează că au fost incluse în salariile primite de angajați.
Se va aprecia, de aceea că drepturile stipulate în art.168 al.1 din CCM. au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2005 - 2007, pentru care, în CCM, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
De asemeni se constată că salariul mediu de bază prevăzut în art.168 al.1 al contractului colectiv de muncă este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neprobând în niciun mod acest fapt.
În ce privește adresele nr.5140/31 august 2007 și 3793/18 iunie 2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat sub nr.1090 din 22 februarie 2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea al.1 și 2 al art.168 din nu prezintă relevanță în cauză, întrucât actul adițional este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004 - 2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile din prezenta cauză.
Referitor la cel de al treilea motiv de recurs se va aprecia că este nefondat, întrucât deși instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile care să verifice calculele drepturilor pretinse, pârâta-recurentă a refuzat plata onorariului expertului, probă dispusă neputându-se efectua.
Mai mult nu a prezentat în instanță un calcul propriu care să evidențieze o altă modalitate de calcul care să poată fi verificată de instanță pentru a se aprecia asupra susținerilor recurentei.
Indicarea de către recurentă a adresei nr.2919/2002 prin care s-a stabilit și calculat în anul 2007 salariul de bază mediu, retroactiv pe anii 2003 - 2007, nu poate fi reținută în sprijinul susținerii că ar fi fost eronat calculate sumele în cauză, întrucât cele menționate în adresă sunt contradictorii în raport de adresele comunicate anual, așa cum de altfel, în mod corect a reținut și instanța de fond.
Privitor la faptul că sumele stabilite ca fiind datorate de recurentă sunt impozabile, nici această susținere nu poate fi reținută, atât timp cât recurenta nu și-a făcut aceste apărări la fondul cauzei și nu a probat aceste susțineri prin administrarea probei cu expertiză contabilă.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că, în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul civil promovat de pârâta ""- GRUP B împotriva sentinței civile nr.373 din14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /4.11.2008
Tehn.- / 2 ex.
4.11.2008/18.11.2008.
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
