Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1451/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1451/R/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta și intervenientele, împotriva sentinței civile nr. 404/06.03.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, vând ca obiect calcul drepturi salariale - spor de fidelitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Instanța constată că prin memoriul de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. reclamanta recurentă și intervenientele recurente au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 404/06.03.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, s-a espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta precum și cererile de intervenție în interes propriu formulate de către intervenientele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea De APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanta și intervenienții în nume propriu sunt salariați în cadrul Judecătoriei Gherla ca personal auxiliar de specialitate
Prin alin.1 din art. 4 din OUG nr. 27/2006 - privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare bruta lunară, după cum urmează:
- de la 3 la 5 ani - 10%;
- de la 5 la 10 ani - 15%;
- de la 10 la 15 ani - 20%;
- de la 15 la 20 de ani - 25%;
- peste 20 de ani - 30%.
La alin. (2) se menționează că indemnizația de încadrare majorată potrivit alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea numai în funcțiile prevăzute la alin. (1) și constituie indemnizația de încadrare brută lunară.
Potrivit art. 16 (1) din OG nr. 8/2007 "Personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliara de specialitate, calculat la salariul de baza, după cum urmează:
- de la 5 la 10 ani - 5%;
- de la 10 la 15 ani - 10%;
- de la 15 la 20 de ani - 15%;
- peste 20 de ani - 20%."
Potrivit art. 2 (1)din OG nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasa, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Atribuțiile de serviciu ale celor două categorii de personal - magistrați și personal auxiliar de specialitate - sunt diferite astfel că nu poate fi reținută o situație comparabilă între aceste categorii profesionale și existența unei discriminări.
Stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite și care au atribuții de serviciu diferite nu constituie discriminare în conformitate cu prevederile legale.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării având în vedere prevederile OG nr. 137/2000.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art. 3 din HG nr. 208/2005 și ale art. 3 din HG nr.386/2007. Având în vedere aceste prevederi legale instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursreclamanta și intervenientele, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și completată.
În memoriul de recurs s-a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.8/2007 raportat la dispozițiile art.4 din OUG nr.27/2006, în temeiul art.6 alin.2 din Codul Muncii, art.20 și art.53 din Constituția României, art.21 pct.3 din OG nr.137/2000 modificată și republicată, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație a depunerii unei activități în muncă, cu efectul juridic al acumulării vechimii în specialitate, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: beneficiul sporului de fidelitate începând de la aceeași vechime în specialitate și în același procent.
Apreciază că sunt într- situație identică (nu doar comparabilă) cu magistrații, sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv, cu efectul recunoașterii vechimii în specialitate, însă la aplicarea sporului de fidelitate, reclamantele sunt tratate diferit, în mod discriminatoriu față de magistrați, fără a exista nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie-profesională sau alta (magistrați sau grefieri) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru acordarea discriminatorie a sporului de fidelitate.
Consideră că singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt! nivelul studiilor, treapta și gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, situație ce se poate reflecta numai în salariu (indemnizație de bază), partea fixă a salariului, nu și sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare (precum vechimea în specialitate).
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale a acestuia, întrucât potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005. Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1002/07.10.2008 pronunțată de Curtea Constituțională în prezenta cauză (filele 26-30) s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției și ale art. 4 din OUG - privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție invocată de recurente.
Instanța de contencios constituțional a constatat că stabilind o reglementare separată a drepturilor judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției față de personalul auxiliar, legiuitorul a avut în vedere existența unor diferențe între aceste categorii profesionale, diferențe generate nu în ultimul rând de specificul și complexitatea activităților desfășurate de către acestea. Drept urmare, Curtea Constituțională a reținut că prin dispozițiile legale criticate nu sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituție raportate la cele ale art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind obligația acordării unui salariu egal pentru o muncă egală.
De asemenea, se mai reține că iferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminării, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Însă, instanța europeană a statuat în mod constant că nu orice diferență de tratament reprezintă o încălcare a art. 14 din CEDO. Statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (Hotărârea din 28.11.1984 Ramussen Danemarcei 40). Drept urmare, spre deosebire de cauza Driha c/a României (Hotărârea din 21.05.2008) unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat existența discriminării între reclamant și alte persoane care aparțineau aceleiași categorii profesionale, în prezenta cauză se invocă discriminarea dintre reclamanți și alte categorii profesionale, care nu se află în situații analoage sau comparabile, așa cum s-a menționat anterior.
Contrar celor invocate în recurs, Curtea de Apel constată că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale menționate anterior, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind incident în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta și intervenientele, împotriva sentinței civile nr. 404 din 06.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - --- - -
Red.D/Dact.
2 ex./02.07.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
