Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2022/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2022
Ședința publică din 9 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr. 495/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă reclamanții intimați, recurenții pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și pârâții intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 495/12.05.209 Tribunalul C-S a admis cererea formulată de către reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S; a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut din data de 1.08.2008 pentru, iar pentru reclamanții, începând cu data de 3.09.2007 și până la zi, precum și pentru viitor, reactualizate cu indicele de inflație, cu aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, reprezentând despăgubiri civile; a obligat pârâta Curtea de APEL TIMIȘOARA, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților privind sporul de 50%; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Tribunalul a reținut:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, în temeiul art. VI din nr.OG 9/1997 și modificată prin nr.OG 56/1997, nr.OUG 75/1997 și Legea nr. 154/1998: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest art. 47 fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000.
Totodată, prin art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002 a fost abrogat art. 11precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, din Legea nr. 50/1996
La rândul său, nr.OUG 177/2000 a fost abrogată prin art. 41 lit. a din nr.OUG 27/2006.
De altfel, art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 prevede că: "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Pe de altă parte, însă, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care a făcut aplicarea acestui din urmă text legal.
În plus, văzând și dispozitivul deciziei nr. 21/10.03.2008, pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite, în dosarul cu nr. 5/2008, instanța a reținut că recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, privitor la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost admis și în consecință s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, abrogată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru aceleași considerente pârâții au fost obligați și la acordarea pe viitor a acestor drepturi.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea sumelor conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța a găsit-o întemeiată, ținând cont și de prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. În prezenta cauză pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări.
Potrivit art. 1084 din Codul civil daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație. De asemenea, pârâții au fost obligați, în baza dispozițiilor art. 3 alin. 3 din G nr. 9/2000 și la plata dobânzilor legale, pentru drepturile salariale solicitate de reclamanți cu începere din luna august 2008 și până la momentul efectuării plății sumelor restante și revendicate, cu titlu de despăgubiri civile.
Tribunalul a obligat angajatorul pârât, în speță Curtea de APEL TIMIȘOARA, în calitate de operator al carnetelor de muncă, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, după caz, și conform cu dispozițiile art. 6, 7 și 8 din Decretul nr. 92/1976, actualizat.
Articolul 6 alin. 1 și 2 din decret stipulează că: "Modificările intervenite în executarea contractului de muncă, după întocmirea carnetului de muncă, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor. În termenul prevăzut la alin. (1), socotit de la data prezentării actului, se înscriu și schimbările intervenite în ceea ce privește starea civilă, pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului. Actele care atesta astfel de schimbări vor fi prezentate de către titular în termen de 15 zile de la data producerii schimbării."
Instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate de către reclamanți.
În cauză nu s-au efectuat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, instanța în baza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, văzând și circulara nr. 40623/09.04.2009, prin care s-a dispus acordarea acestui spor celor care dețin hotărâri judecătorești executorii prin care se recunoaște plata pentru viitor, respectiv sentința civilă nr. 10/03.09.2007 și ținând seama de dispozitivul deciziei nr. 21/10.03.2008, pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite, a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut din data de 1.08.2008 pentru, iar pentru reclamanții, începând cu data de 3.09.2007 și până la zi, precum și pentru viitor, reactualizate cu indicele de inflație, cu aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, reprezentând despăgubiri civile. A obligat pârâta Curtea de APEL TIMIȘOARA, în calitate de operator al carnetelor de muncă, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința ca nelegală invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și a susținut că se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat cu privire la pretențiile reclamanților și, deoarece prin sentința civilă nr. 388/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost obligat la sporul de 50% pentru perioada 1.09.2000 - 1.04.2004 și începând cu data de 26.11.2007 în continuare.
Admițându-se din nou acțiunea pentru perioada începând cu 26.11.2007 și în continuare, s-au încălcat prevederile art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă, a susținut recurentul.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința ca nelegală pentru greșita respingere a excepției autorității de lucru judecat și a susținut că s-au încălcat prevederile art. 19-47 din Legea nr. 500/2002, neexistând raporturi de muncă între reclamanți și acest pârât.
Prin note de ședință, Ministerul Justiției a invocat că drepturile pretinse nu pot fi acordate decât până la data de 12.11.2009 când a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009.
Reclamantul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor, invocând decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere motivele de recurs și susținerile părților, Curtea constată că recursul pârâtului Ministerul Justiției este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum susține acest recurent prin sentința civilă nr. 388/1.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, pârâtul Ministerul Justiției a fost obligat față de reclamanții intimați și la plata drepturilor salariale reprezentând spor de risc de 50% pentru perioada 1.09.2000 - 1.04.2004 și începând cu 26.11.2007 în continuare, sentința fiind irevocabilă.
Prin urmare, pentru perioada începând cu 26.11.2007 și în continuare operează cu privire la acești reclamanți excepția autorității de lucru judecat, fiind incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil și ale art. 166 Cod procedură civilă.
În ce privește pe reclamantul intimat, căruia i-a fost acordat acest spor începând cu 1.08.2008 și în continuare, se constată că plata sporului nu se poate dispune decât până la data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și care reglementează și salarizarea personalului din justiție.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă va fi admis recursul pârâtului Ministerul Justiției și modificată sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților și pentru perioada începând cu 26.11.2007 și în continuare și menținându-se dispozițiile sentinței pentru perioada 3.09.2007 - 26.11.2007 (pentru care nu operează excepția autorității de lucru judecat).
Pentru reclamantul va fi menținută sentința pentru perioada 1.08.2008 - 12.11.2009 și va fi respinsă acțiunea pentru perioada începând cu 12.11.2009.
Recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice va fi respins ca nefondat deoarece s-a reținut în mod corect că acesta are calitate procesuală pasivă conferită tocmai de atribuțiile prevăzute de Legea nr. 500/2002.
Astfel, Ministerul Finanțelor Publice este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002, se instituie răspunderea Ministerului Finanțelor Publice pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
În consecință, Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Astfel, lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
Potrivit Legii nr. 500/2002 între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției s-a născut un raport juridic bugetar în care unul dintre subiecte este Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, iar celălalt subiect este o instituție publică, respectiv Ministerul Justiției care este finanțată integral de la bugetul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 495/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâții să plătească reclamanților și, sporul de 50% pentru perioada 3.09.2007 - 26.11.2007 și respinge acțiunea pentru restul perioadei și pentru reclamantul pentru perioada 1.08.2008 - 12.11.2009.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /26.01.2010
Tehnored. /28.01.2010
Ex.2
Prima inst. - Tribunalul C-S -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
