Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2023/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2023
Ședința publică din 9 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE, PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA și PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței civile nr.1875 din 30 septembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, consilier juridic, lipsă fiind pârâții recurenți MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, reclamanții intimați, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic, depune la dosar delegația de reprezentare, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent a solicitat admiterea recursurilor așa cum au fost formulate și motivare în scris, modificarea hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii pentru perioada 01.08.2008 - 28.02.2009 și pentru lipsa de interes a reclamanților cu privire la perioada 01.03.2009 și pe viitor.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Reclamanții, -procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget, și -personal auxiliar de specialitate în cadrul aceluiași parchet, au solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, în calitate de ordonator secundar de credite, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, în calitate de ordonator terțiar de credite si Ministerul Economiei si Finanțelor, obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu 1 ianuarie 2008 si până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare.
În motivarea demersului judiciar, reclamanții au arătat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar, că ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2001, printre altele a fost abrogat si art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost anulată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006; s-a ajuns la această concluzie, dat fiind faptul că, în timp ce OUG nr. 177/2002 prevedea expres în art. 50 că se abrogă si Legea nr. 50/1996, în art. 41 din OUG 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai OUG 177/2002 și nu și Legea nr. 50/1996; Prin Decizia nr. 21/10.03.2008, pronunțată în Dosar nr. 5/2008, ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție-Sectiile Unite, a admis recursul în interesul legii și a constatat că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor prin reprezentanta în teritoriu Direcția Generala a Finanțelor Publice T, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestui pârâte, iar în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanți ca neîntemeiată și, totodată, a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în temeiul dispozițiilor art. 60-63.pr.civ. pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerului Economiei și Finanțelor, chemat în garanție, să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin întâmpinare, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa solicitat respingerea acțiunii reclamanților numai în ceea ce privește petitul privind acordarea indicelui de inflație, întrucât MINISTERUL PUBLIC nu dispune de fondurile necesare acordării indicelui de inflație de vreme ce legea bugetului de stat nr.486/2006 nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli viitoare neprevăzute.
Prin sentința civilă nr. 1875 din 30.09.2009 TRIBUNALUL TIMIȘa admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lânga Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ și Ministerul Economiei si Finanțelor și a obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ la plata către reclamanți a sporului de stres cuvenit si neacordat acestora, în procent de 50%, calculat la salariul brut lunar, începând cu data de 01.01.2008 la zi și pentru viitor.
De asemenea, s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de către reclamanți.
Cu privire la excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, instanța a respins-o, în considerarea faptului că, Ministerul Economiei si Finanțelor potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; astfel, rolul Ministerul Economiei si Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, iar fondurile Ministerului Public -Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și ale celorlalți pârâți în calitate de ordonatori secundari si terțiari de credite sunt asigurate de către Ministerul Economiei si Finanțelor.
Pe fond, prima instanță a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Cum practica judiciară la nivelul țării a cunoscut soluții contradictorii cu privire la acordarea acestui spor magistraților, ulterior apariției OG nr.83/2000, instanța supremă a tranșat problema de drept pe calea recursului în interesul legii, potrivit Deciziei nr.21/2008, statuând în sensul îndreptățirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate la acordarea acestui spor.
În respectarea întocmai a deciziei date în interesul legii, potrivit art.329 alin.3 teza finală pr.civ. instanța a apreciat, la rându-i, că procedându-se la abrogarea art.47 din Lg.nr.50/1996 prin OG nr.83/2000, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezulta din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzuta decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisa în temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față însă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin motivele de recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ au solicitat admiterea acestuia, pentru motivele prevăzute de art.304 pct. 9 din Codul procedură civilă, cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă.
În ce privește fondul cauzei, s-a solicitat ca la soluționarea prezentului recurs să se facă aplicarea dispozițiilor Deciziei nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secții Unite.
S-a arătat de asemenea, că instanța de fond, în mod nelegal, a dispus plata și pe viitor a drepturilor solicitate, adăugând la legea de specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, acest capăt de cerere fiind neîntemeiat.
Au mai arătat totodată, că prima instanță a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără o bază legală pentru respectiva cheltuială, această obligație fiind neîntemeiată.
În recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA s-a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, întrucât Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
S-a apreciat de asemenea că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect începând cu data de 1.03.2009 și pe viitor, prin emiterea Ordinului nr.526/3.03.2009, prin care s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, prin recursul formulat în termen legal, a solicitat modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui minister și respingerii cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a susținut că se impunea admiterea acesteia, în condițiile în care între reclamanți și acest minister nu există nicio relație de serviciu sau raport de muncă iar Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu statul Român sau cu bugetul de stat.
S-a arătat că cererea de chemare în garanție se impunea a fi respinsă, fiind inadmisibilă în condițiile în care între Ministerul Finanțelor Publice și MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu există nicio obligație de garanție, nefiind îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 60-63 Cod procedură civilă.
Referitor la fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, "pentru motivele invocate prin întâmpinare de către pârâtul MINISTERUL PUBLIC ".
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct.4 și 9 rap. la art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt întemeiate recursurile promovate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, dar pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Corect tribunalul a analizat în fond pretențiile deduse judecății cu privire la sporul de spor de 50% din salariul de bază brut lunar, cuvenit potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Procedându-se la abrogarea expresă prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a art.47 din Legea nr. 50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislativedistincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art. 1 pct. Q3 din aceeași Lege nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. b lit. d din Decretul nr. 247/1997".
De asemenea, în aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în soluționarea unui recurs în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, constituită în Secții Unite, a pronunțat decizia nr.21/10.03.2008, în sensul că a constatat că judecătorii și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, dezlegarea dată problemelor de drept judecate fiind obligatorii pentru instanțe conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
În cazul din speță, dreptul subiectiv, consacrat în favoarea reclamanților, se cuvine acestora doar până la data intrării în vigoare a Legii-Cadru nr. 330/5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ce are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, considerent pentru care se vor modifica disp ozițiile sentinței de acordare a sporului pentru viitor.
În privința motivului de recurs privitor la actualizarea creanței, corect tribunalul a obligat pârâții la plata drepturilor bănești solicitate, actualizate în raport cu rata inflației, constatând incidența dispozițiilor art. 161 alin. 4 Codul muncii, art. 998, art. 999 și 1000 alin. 3 Cod civil.
legislativă astfel sesizată, trebuie sancționată, reclamanții fiind îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv la actualizarea în raport de rata inflației, actualizare care practic, nu adaugă nici o penalizare la sumele datorate, ci doar are menirea de a le conserva, astfel încât sumele de bani datorate și plătite reclamanților să aibă valoarea reală din momentul în care le-ar fi trebuit achitate, potrivit respectării principiului echității și executării cu bună credință și întocmai a obligațiilor legale, acesta fiind de altfel și scopul și obiectul procedurii de executare, reglementare statuată în dispozițiile art. 3712alin. 3 Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T referitor la respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, se impune a fi respins, pe considerentul că MINISTERUL PUBLICs -ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate.
Astfel, conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 se instituie răspunderea Ministerului Finanțelor Publice pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile pârâților MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, modificându-se în parte hotărârea recurată în sensul obligării acestor pârâți-recurenți la plata către reclamanți a sporului de stres cuvenit și neacordat în procent de 50 %, calculat la salariul brut lunar, începând cu data de 1.01.2008 până la 12 noiembrie 2009.
Vor fi menținute restul dispozițiile sentinței.
Se va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE, PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA și PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ împotriva sentinței civile nr.1875 din 30 septembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul obligării acestor pârâți-recurenți la plata către reclamanți a sporului de stres cuvenit și neacordat în procent de 50 %, calculat la salariul brut lunar, începând cu data de 1.01.2008 până la 12 noiembrie 2009.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./15.12 2009
Thred./15.12.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici
