Pretentii civile. Speta. Decizia 2024/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR. 2024
Ședința public din 9 decembrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se afl soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 9 din 14 august 2009, pronunțat de Curtea de APEL TIMI ȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, B G, și pârâții intimați Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA, având ca obiect drepturi bnești.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint pentru Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA și Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș, consilier juridic, lips fiind pârâții recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice T și reclamanții intimați, B G, și.
Procedura de citare legal îndeplinit.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, consilier juridic depune la dosar delegațiile de reprezentare și, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constat procesul în stare de judecat și acord cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicit admiterea recursului pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție așa cum a fost formulat și motivat în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat:
Prin sentința civil nr. 9/14.08.2008 pronunțat în dosar nr- Curtea de APEL TIMI ȘOARAa respins, ca nefondate, excepțiile necompetenței materiale de soluționare a cauzei de ctre tribunal, invocat de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și cea privind lipsa calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea reclamanților, B G, și.
A obligat pârâții Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA și Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș, în solidar, s plteasc în favoarea fiecrui reclamant, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic, în procent de 50%, calculat din salariul de baz brut lunar, începând cu data de 7 mai 2004 și pân la data de 1 februarie 2007, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și pân la efectuarea plții.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulat de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecinț a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plții pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța aceast sentinț, curtea a reținut:
Cu privire la excepția lipsei calitții procesuale pasive a reținut c nu este fondat, cât vreme art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede c Ministerul Economiei și Finanțelor are în responsabilitate pregtirea proiectelor legilor de rectificare bugetar, iar potrivit art. 3 alin.1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat, precum și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificrile corespunztoare.
În lipsa aprobrii rectificrii bugetului cu sumele necesare și alimentrii cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de ctre Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate s achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentinț.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor s rectifice bugetul cu sumele necesare reparrii prejudiciului suferit de reclamanți, hotrârea judectoreasc ar fi lipsit de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
În ce privește excepția necompetenței materiale a soluționrii cauzei de ctre Tribunalul, invocat de pârâtul Ministrul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție B, se va constata c în baza dispozițiilor art. II alin.1 și 2 din OUG75/2008, raportat la dispozițiile art. I alin.1 din același act normativ, Curtea a fost corect investit cu soluționarea cauzei, așa încât excepția invocat este rmas fr obiect, nemaiputând fi supus analizei.
În alt ordine de idei, la data promovrii acțiunii, tribunalului îi aparținea competența material de soluționare a pricinii, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.1 lit. c Cod procedur civil, raportat la art. 284 alin.1 și 2 din Codul muncii precum și art. 70 și 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de munc, întrucât obiectul cauzei nu-l constituie modul de stabilire a unor drepturi salariale la care se refer art. 42 din OUG nr. 177/2002, pentru a susține competența material și teritorial excepțional instituit prin actul normativ special. Pe de alt parte, Legea nr. 303/2004 modificat, nu prevede reguli speciale de competenț și jurisdicție, împrejurare în care, în cazul unui raport litigios privitor la drepturi bnești, cum este cazul de faț, rmâneau aplicabile dispozițiile dreptului comun.
Pe fondul cauzei, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 prevd c pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații și personalul auxiliar beneficiaz de un spor de 50% din salariul brut de baz lunar, iar abrogarea prin art. 42 al G nr. 83/2000 a acestui text de lege, nu poate produce efecte juridice, fiind un act normativ inferior legii, existând o vdit contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative.
Procedându-se la abrogarea expres prin art.1 pct. 42 din G nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a art. 47 din Legea nr. 50/1996, au fost înclcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativ, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevzute de aceasta".
Ori, prin art.1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat s emit Ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judectorești, republicat".
Cu toate acestea, prin G nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezult din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, republicat, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevzut decât posibilitatea modificrii și completrii legii, prin ordonanța emis în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, c acolo unde legislativul a intenționat s acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art.1 pct. Q3 din aceeași Lege nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat s emit ordonanț pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. b lit. d din Decretul nr. 247/1997".
Analizând prevederile privind tehnica legislativ în concret ale art.56 "Evenimentele legislative" - care arat c: "(1) dup intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv, evenimentul respectiv,dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementeaz o anumit problematic, iar ca msur conex dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor dou acte normative interferente", se constat c abrogarea nu a fost dispus în mod legal.
Înlturarea acestui drept ar contraveni și dispozițiilor art. 49 (actualul art. 53 din Constituția revizuit) privind cazurile în care poate fi restrâns acordarea unui drept, dar și prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția European a Drepturilor Omului.
În acest sens, art. 1 din Protocol, prevede c: "orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauz de utilitate public și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihic solicitat de reclamanți fiind un drept de creanț, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția european a drepturilor omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția european a drepturilor omului, doar pentru o cauz de utilitate public.
Din cuprinsul G nr. 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea public a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare.
Potrivit art. 20 alin 2 din Constituția României, dac exist neconcordanț între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementrile internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Existând un conflict de legi între art. 1 pct. 42 din G nr. 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenție, se va da preponderenț și se va face aplicarea acestui din urm act.
Totodat se constat c prin decizia nr. XXI (21) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, din 10 martie 2008, în dosar nr. 5/2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, fost admis recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat.
Potrivit acestei decizii, judectorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar și dup intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobat prin Legea nr. 334/2001, dezlegarea dat asupra problemelor de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedur civil.
Faț de aceste motive, urmeaz ca instanța s admit acțiunea și s oblige pârâții s plteasc reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihic în procent de 50%, calculat din salariul de baz brut lunar, pe perioada solicitat.
Reclamanții, inițial procurori în cadrul Parchetului de pe lâng Judec toria Timi șoara, Tribunalul Timi ș, și respectiv Curtea de APEL TIMI ȘOARA, actualmente procurori la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism, au cerut acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50%, și pentru perioada desfșurrii activitții în structura Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism - Serviciul Teritorial Timi
Pretențiile reclamanților sunt întemeiate în totalitate, întrucât sporul de 50% se datoreaz și dup numirea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism, reclamanții având același statut de magistrați, fiindu-le aplicabile drepturile legale ce au constituit temei al acordrii sporului solicitat pentru perioada anterioar.
În privința actualizrii creanței devenind incidente dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, art. 998, art. 999 și 1000 alin. 3 Cod civil, sumele datorate vor fi actualizate în raport cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și pân la efectuarea plții.
Prejudiciul s-a produs în momentul în care, deși sporul de 50% a constituit un drept salarial câștigat, prin art. 50 din G nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996.
legislativ astfel sesizat, trebuie sancționat, reclamanții fiind îndreptțiți la repararea integral a prejudiciului, inclusiv la actualizarea în raport de rata inflației, actualizare care practic, nu adaug nici o penalizare la sumele datorate, ci doar are menirea de a le conserva, astfel încât sumele de bani datorate și pltite reclamanților s aib valoarea real din momentul în care le-ar fi trebuit achitate, potrivit respectrii principiului echitții și executrii cu bun credinț și întocmai a obligațiilor legale, acesta fiind de altfel și scopul și obiectul procedurii de executare, reglementare statuat în dispozițiile art. 3712alin. 3 Cod procedur civil.
De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, iar potrivit practicii judiciare constante în materie, actualizarea creanței se realizeaz conform indicelui de inflație.
Ca o consecinț a admiterii cererii principale, în temeiul art.63 Cod procedur civil și a art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, a art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 pentru organizarea Ministerul Economiei și Finanțelor care prevd c acesta elaboreaz proiectul legii de rectificare a bugetului de stat și opereaz rectificrile corespunztoare, precum și a art.1 din OUG nr.22/2002 aprobat prin Legea nr.288/2002 privind executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice, se va admite și cererea de chemare în garanție formulat de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție B în ce-l privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Publica criticat sentința ca nelegal sub aspectul actualizrii drepturilor bnești acordat cu indicele de inflație și a susținut c s-au înclcat prevederile art. 14 alin. 2, art. 29 și 47 din Legea nr. 500/2002, nefiind prevzute în buget aceste cheltuieli și obligația este imposibil.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedur civil, a criticat sentința ca nelegal pentru greșita respingere a excepției lipsei calitții procesuale pasive și a susținut c s-au înclcat prevederile art. 16-37 din Legea nr. 500/2002 cu privire la atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice la elaborarea bugetului.
S-a mai susținut c nu exist raporturi de munc între acest pârât și reclamanți și în mod greșit s-a admis acțiunea.
Reclamanții intimați nu au depus întâmpinare.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedur civil și având în vedere motivele de recurs, Curtea constat c nu exist nici un motiv pentru casarea sau modificarea sentinței recurate, recursurile fiind nefondate.
Principiul indexrii este un principiu al sistem,ului de salarizare impus de creșterea costului vieții, iar funcția principal a indexrii este prevenirea eroziunii puterii de cumprare și acordarea acestuia asigur o acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor bnești.
Principiul indexrii este consacrat și de dispozițiile art.78 coroborate cu dispozițiile art.161 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.998 Cod civil.
Faptul c sumele reprezentând indicele de inflație nu au fost cuprinse în bugetul pârâtului reprezint o problem de executare a titlului și nu o problem de legalitate a sentinței, nefiind înclcate dispozițiile Legii nr.500/2002, așa cum susține pârâta.
În ce privește excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, se constat c reclamanta nu a solicitat obligarea acestuia la plata unor drepturi salariale, ci la alocarea fondurilor necesare plții acestora.
Ori calitatea procesual pasiv a Ministerului Economiei și Finanțelor este conferit tocmai de atribuțiile acestuia prevzute de Legea nr. 500/2002.
Potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțat de la bugetul de stat.
Art. 19 din Legea nr. 500/2002 prevede c Ministerul Economiei și Finanțelor coordoneaz acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregtirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuții.
Conform art. 35 din același act normativ, Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor.
În raport de aceste texte de lege, pârâtul Ministerul Public, fr alocarea sumelor necesare, este în imposibilitate s fac plata drepturilor salariale.
În același timp, conform art. 3 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii " în procesul executrii sumelor datorate de ctre instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plți dispuse de ctre ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii".
Executarea unei sentințe în speț nu ar fi posibil fr alocarea fondurilor, ori aceasta ar însemna o nefinalizare a procesului conform jurisprudenței CEDO și o înclcare a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenție.
Prin urmare excepția a fost corect respins, criticile recurentului Ministerul Finanțelor Publice fiind nefondate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedur civil, recursurile vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 9 din 14 august 2009, pronunțat de Curtea de APEL TIMI ȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, B G, și pârâții intimați Parchetul de pe lâng Tribunalul Timi ș și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL TIMI ȘOARA.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /22.01.2010
Tehnored. /2 ex./25.01.2010
Curtea de APEL TIMI ȘOARA -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Raluca Panaitescu, Carmen Pârvulescu
