Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 243
Ședința publică din data de 04 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC - FILIALA ROMÂNIA SRL B, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-,. 2C,.3,. 28, sector 1 și în B, sector 1, Calea nr. 167 bis, împotriva sentinței civile nr. 1662 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,. 3..1,.4, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC - FILIALA ROMÂNIA SRL, reprezentată de consilier juridic, și intimatul-reclamant, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul, însoțită de acte, respectiv: adeverințele nr. 01/08.01.2007, nr. 03/30.01.2007 și extras de cont intermediar - nume client.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă SC - Filiala România SRL, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea cauzei. Astfel, arată că reclamantul a fost angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată în calitate de strungar în scopul de a fi trimis la muncă în Italia la Italia, activitate pe care a început-o printr-o delegare în Italia unde a desfășurat muncă, potrivit pregătirii sale profesionale până la sfârșitul lunii august 2006, când s-a îmbolnăvit și a fost retrimis în țară pentru tratament întrucât beneficia de asigurările sociale, situație în care pentru perioada în care a stat bolnav nu a prezentat niciun certificat medical sau alte acte doveditoare solicitate de reprezentanții societății.
Așadar, recurentul nu a mai fost delegat în Italia și nici nu a desfășurat activitate lucrativă, iar la societatea pârâtă nu s-a mai prezentat decât în luna februarie 2007 pentru a-și depune demisia scrisă care a fost înregistrată la societate.
De asemenea, menționează că societatea a fost de acord să-i plătească salariu pe perioada august 2006 - octombrie 2006 inclusiv, chiar dacă nu a desfășurat vreo activitate, lucru cu care reclamantul nu a fost de acord, iar solicitarea acestuia de a fi plătit după demisie este incorectă întrucât nu a desfășurat activitate și nu s-a prezentat la firmă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Intimatul-reclamant, personal, având cuvântul arată că neprezentarea sa la serviciu prin absentări nemotivate atrăgeau sancțiuni conform legislației muncii cu desfacerea Contractului individual de muncă, iar actele doveditoare le-a prezentat societății la momentul respectiv. Astfel, pârâta se contrazice, amestecând și confundând o eventuală lipsă pe caz medical a sa cu locul de desfășurare al activității.
De asemenea, precizează că în perioada 01.03.2006-01.09.2007 a avut calitatea de salarial al societății unde a desfășurat activitate și potrivit disp.art. 154 și 161 din Codul muncii pentru munca prestată în baza contractului de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani care se plătește cel puțin odată pe lună la data stabilită în contractul individual, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, după caz.
Totodată, arată că la data de 22.02.2007 a depus o cerere de demisie, dar, cu rea credință, nu a fost acceptată de societate, fapt ce a dus la desfacerea contractului de muncă, iar pârâta a încălcat prevederile Codului muncii prin refuzul de a-i restitui Cartea de Muncă.
Față de motivele învederate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, sens în care depune la dosar concluzii scrise care sunt înmânate și recurentei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC " Filiala România" SRL cu sediul în municipiul B,-,.2,.28, sector 1, pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada începând din luna august 2006 până la data pronunțării hotărârii.
În motivarea acțiunii s-a susținut că între părți a fost încheiat un contract individual de muncă pe durată determinată pentru perioada 1 martie 2006 - 1 septembrie 2007, începând însă din luna august 2006 pârâta nu i-a plătit salariul cuvenit pentru munca prestată în cadrul programului normal de lucru.
Din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, față de domiciliul reclamantului în municipiul P și disp.art.284 alin.2 din Codul muncii, excepție care a fost admisă, astfel că s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova, unde dosarul a fost trimis spre soluționare.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr.1662 din 17 decembrie 2007, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei august 2006 - septembrie 2007 conform prevederilor contractului individual de muncă, din care să se rețină cotele corespunzătoare la CAS, impozit și CASS - sume actualizate în raport de inflație începând de la data scadenței fiecărei sume.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a prestat activitate la pârâtă conform contractului individual de muncă, dar nu i s-au plătit drepturile salariale corespunzătoare perioadei menționate, nefăcând niciun fel de dovezi referitoare la plată conform art.287 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentința societatea pârâtă a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
Criticând sentința recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în perioada în litigiu reclamantul nu a desfășurat la societate nicio activitate, în condițiile în care acesta a fost plecat în străinătate lungi perioade de timp, invocând totodată că a fost bolnav în aceeași perioadă, dar nu a prezentat acte medicale în acest sens, deși i s-a atras atenția în mod repetat de către pârâtă, iar pe de altă parte a și formulat cerere de demisie - toate acestea necesitând rejudecarea cauzei pe fond sub toate aspectele.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin contractul individual de muncă părțile au convenit ca acesta să fie pe durată determinată, respectiv 1 martie 2006 - 1 septembrie 2007, iar pe de altă parte la data de 23 februarie 2007, reclamantul a formulat cerere de demisie (fila 10 dosar recurs), cerere asupra căreia societatea pârâtă nu s-a pronunțat în niciun mod, iar prin motivele de recurs a susținut că după formularea cererii, nu mai poate pretinde drepturi salariale.
Societatea pârâtă nu a formulat la fond întâmpinare, iar prin motivele de recurs a susținut că până în luna august 2006 reclamantul și-a desfășurat activitatea pentru unitatea pârâtă în Italia unde a fost trimis să lucreze, din luna respectivă nemaiprestând muncă din cauza îmbolnăvirii sale, situație referitor la care nu a prezentat niciun alt medical.
Cu toate acestea, tot prin motivele de recurs pârâta a precizat că a fost de acord să-i plătească drepturi salariale pentru perioada august - octombrie 2006, deși în această perioadă nu a prestat activitate.
În dosarul de fond nu au fost administrate probe în legătură cu faptul prestării activității conform contractului individual de muncă în calitate de strungar de către reclamant.
Temeiul de esență al admiterii acțiunii de către prima instanță a fost prezumția relativă de neplata drepturilor salariale de către pârâtă, instituită de art.287 din Codul muncii, obligația efectivă a plății drepturilor salariale revenind societății pârâte care însă, în speță, nu a făcut o asemenea dovadă.
Această argumentare a instanței de fond este corectă, însă în speță nu s-a făcut dovada certă a prestării activității de către reclamant, ceea ce se impune, în condițiile în care părțile au invocat situații din care ar rezulta neprestarea muncii în perioada în litigiu, clarificare care se trebuie verificată sub aspect probatoriu cu atât mai mult cu cât s-a invocat formularea cererii de demisie de către reclamant la 22 februarie 2007, iar prin acțiune se solicită drepturi salariale și după această dată, iar prima instanță le-a acordat până în luna septembrie 2007, în condițiile în care s-a invocat de pârâtă și existența incapacității de muncă a reclamantului din cauze medicale.
Toate acestea, necesită reluarea judecății cauzei, prilej cu care să se administreze probe pentru a se stabili cu certitudine dacă reclamantul a prestat activitate în perioada în litigiu pentru a i se cuveni drepturi salariale corespunzătoare, simpla prezumție aplicată de instanța de fond - de neefectuarea plății - nefiind suficientă pentru legala soluționare a cauzei, prilej cu care să se discute aspectele și consecințele legale ce survin în legătură cu pretinsa cerere de demisie.
Așa fiind, Curtea va admite recursul de față în baza art.304, 3041și 312 Cod procedură civilă, va casa sentința atacată cu trimitere spre rejudecare a aceluiași tribunal conform considerentelor prezentei decizii.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC - FILIALA ROMÂNIA SRL B, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-,. 2C,.3,. 28, sector 1 și în B, sector 1, Calea nr. 167 bis, împotriva sentinței civile nr. 1662 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,. 3..1,.4, județul P și în consecință:
Casează sus-menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored. 3 ex./14.04.2008
/
dos.fond - Trib.
jud. fond
R
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
