Drepturi salariale (banesti). Decizia 246/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 246
Ședința publică din data de 04 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1632 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat nr. 601, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din data de 04.03.2008, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA având cuvântul arată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris față de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
De asemenea, precizează că la instanța de fond a fost efectuată expertiză cu privire la sumele solicitate de reclamant.
Totodată, menționează că societatea a emis o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a dispus și s-a și efectuat expertiza de salarizare care a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu, după cum a stabilit și ce sume ar trebui, eventual, să primească salariații.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii, în principal ca prescrise, iar în subsidiar ca neîntemeiate și modificarea cuantumului sumei la echivalentul salariului de bază mediu pe SN.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de: 2782,91 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada 2004-2006, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei pretinse.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în calitate de salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la societatea pârâtă între 1989 și 03 ianuarie 2005, nu a primit suplimentările salariale cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a solicitat proba cu acte și expertiză de specialitate salarizare.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de reclamantul.
În dovedirea acestor susțineri, pârâta a depus înscrisuri și a solicitat efectuarea unei expertize contabile-salarizare care să verifice apărările sale (filele 65-72).
Instanța de fond a încuviințat proba cerută, expertiza fiind efectuată de expert contabil.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1632 pronunțată la 14 decembrie 2007, admis acțiunea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1397 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C și de Paște, conform raportului de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că sarcina probei revine, în litigiile de muncă, angajatorului acesta având obligația depunerii dovezilor în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Deși pârâta a susținut în întâmpinare că sumele cerute de reclamantă au fost incluse în salariul său de bază și încasate efectiv, din nici un mijloc de probă nu rezultă această situație.
Faptul că în nota întocmită de comisia paritară s-a stabilit includerea primelor de Paște și C în salariu începând cu anul 2003, nu înseamnă că aceste drepturi suplimentare au și fost efectiv plătite câtă vreme pârâta nu a făcut nicio dovadă astfel că apărarea din întâmpinare nu este confirmată de probe și nu poate fi primită.
În plus, prin expertiza efectuată s-a dovedit că în realitate aceste prime nu au fost acordate și nici incluse în salariul reclamantului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, stabilind in sarcina pârâtei obligația de plată a sumei totale nete de 1397 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C și Paște, astfel cum a stabilit expertiza contabilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni conform art.283 alin.1,lit.e din Codul muncii
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
Un al treilea motiv l-a constituit valoarea concretă a suplimentării salariale care este egală cu salariul de bază mediu pe SN iar nu cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimatul-reclamant, legal citat nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, în raport de probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii sunt incidente în cauză iar nu cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retinând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, acesta avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
În speță, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței în sensul reținerii salariului brut pe unitate nu sunt justificate si în consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului, pe baza expertizei contabile care a verificat documentele societății pârâte, inclusiv fondurile de salarii pentru anii 2003-2006 fără să identifice alocarea și plata suplimentărilor reprezentând primele solicitate de reclamant.
In conformitate cu art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 și în continuare, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP, care a și fost calculat de expert, rezultând că suma netă cuvenită reclamantului cu acest titlu este de 1188 lei, care, după actualizarea cu indicele de inflație, are cuantumul total de 1397 lei.
Drept urmare, nici cea de-a treia critică a recurentei nu este întemeiată, instanța de fond acordând reclamantului sumele solicitate, calculate ca echivalent al unui salariu mediu pe SN, iar nu al unui salariu mediu brut, așa cum eronat a susținut recurenta că ar fi procedat instanța de fond.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, in temeiul art.312 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1632 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat nr. 601, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
- - --- - -- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./26.03.2008
f- Tribunalul Prahova
R
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
