Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 458/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 458/R-CM
Ședința publică din 11 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta B (fostă )- cu sediul ales la Societatea de Avocați & Asociații, în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.503/CM din data de 4.06.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimații-reclamanți și intimații-intervenienți în nume propriu, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimații-reclamanți și pentru intimații-intervenienți în nume propriu, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru intimații-reclamanți și pentru intimații-intervenienți în nume propriu, solciită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, reprezentând chitanțele de onorariu de avocat depuse la instanța de fond.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 09.11.2007, reclamanții, -, G, -, -, -, G, G, G, -, G, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada anilor 2004-2007, ctualizarea sumelor ce li se cuvin în raport cu coeficientul ce reprezintă rata inflației, precum și la plata obânzii legale prevăzută de nr.OG9/2000 pentru drepturile salariale neacordate, de la nașterea dreptului până la plata
efectivă, cu heltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamanți că, deși în conformitate cu art.168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății s-a prevăzut cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, aceste drepturi bănești nu le-au fost acordate în decursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, justificându-se de către pârâtă că în anul 2003 aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Pentru anii următori nu s-a prevăzut în că aceste prime se includ în salariul de bază, aceste contracte au fost semnate fără obiecțiuni de către reprezentanții pârâtei, astfel că prevederile lor își produc efectul și, în consecință li se cuvin drepturile suplimentare salariale pentru Paști și C și pentru anii 2004-2007.
La data de 16.01.2008 s-a depus întâmpinare de către pârâtă, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente: inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat; ceea ce s-a socotit a fi acordarea de prime în continuare a fost o simplă confuzie datorată neînțelegerii faptului că odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului; includerea primelor a fost imaginată ca o măsură în favoarea salariaților, dar totodată cu efect extinctiv în privința dreptului subiectiv la încasarea acestor prime în viitor, până la o eventuală reinstituire; ceea ce se valorifică este o greșeală în redactarea textelor; de vreme ce în invocat ca izvor al obligației de către reclamanți (salariați ori foști salariați, după caz), la art. 9 se arată că: "Interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului", eci, în favoarea creditorului, distinct de regula înscrisă la art.983 Cod civil, potrivit cu care "Când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă"; operațiunea interpretării s-a concretizat în documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al C ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu [.] ";
S-a mai arătat că de vreme ce o clauză indiscutabil neclară, susceptibilă de interpretare, primește interpretarea părților, chiar după ce se va fi declanșat procesul, din acel moment nimeni nu mai poate să furnizeze interpretări unilaterale, iar tribunalele decât prin exces de putere se substituie părților continuând să socotească necesară interpretarea și că niciodată nu trebuie sancționată eroarea în folosirea cuvintelor, ci surprinsă voința juridică, care dă naștere, modifică ori stinge un anume drept subiectiv.
Tot prin întâmpinare pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art.283 al.1 lit.e din Codul Muncii, întrucât drepturile solicitate nu sunt de natură salarială, ci reprezintă un drept suplimentar stabilit prin contractul colectiv de muncă.
La data de 13.02.2008, pârâta a solicitat să se ia act că renunță la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe parcursul derulării procesului reprezentantul pârâtei a adus la cunoștința instanței că pârâta și-a schimbat denumirea în
La data de 18.06.2008, reclamanții și-au restrâns acțiunea, solicitând acordarea pentru anul 2004 doar primei de
La data de 21.03.2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții, G, -, G, Focilă, Focilă, G, a, -, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând primele de Paști și de C pe anii 2004-2007, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, cu cheltuieli de judecată, cu aceeași motivare de fapt ca a acțiunii de fond.
La datele de 30.04.2008 și 28.05.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând perioadele în care au fost angajații pârâtei.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.503/CM/04.06.2008 a admis în parte acțiunea precizată și tot în parte cererea de intervenție în interes, obligând pe pârâta " " să plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu drepturile salariale suplimentare neacordate, în cuantum net, reprezentând primele de Paște și C pe perioada 9.11.2004 - decembrie 2007 pentru reclamanți și pe perioada 21.03.2005 - decembrie 2007 pentru intervenienți, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi ce vor fi acordate în raport cu perioada efectiv lucrată de reclamanți și intervenienți.
A fost respinsă cererea reclamanților și intervenienților privind acordarea dobânzii legale aferente acestor sume.
Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2450 lei către reclamanți și 1600 lei către intervenienți.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, dar la începutul anului 2004 toți erau salariații acesteia.
Societatea pârâtă a luat naștere ca urmare a desprinderii sale de, având personalitate juridică distinctă, salariaților fiindu-le aplicabile dispozițiile Contractul colectiv de muncă al
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin. 2, așa cum a fost modificat el începând cu anul 2004 se constată că s-a specificat faptul că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții sindicatului salariaților și din reprezentanții patronatului și că operațiunea interpretării voinței reale a părților s-a concretizat în documentul intitulat"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al C ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu [.] ".
Tribunalul nu a reținut punctul de vedere al pârâtei că voința reală a părților a fost aceea de includere a primelor în salariul de bază începând din anul 2003, din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul Muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Mai mult, în cauza de față devin incidente și dispozițiile art.9 din Contractul Colectiv de muncă, în cazul existenței unor clauze neclare. Astfel, "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului".
S-a mai susținut de către pârâtă că tribunalele numai prin exces de putere se substituie părților continuând să socotească necesară interpretarea, de vreme ce o clauză indiscutabil neclară, susceptibilă de interpretare, primește interpretarea părților, chiar după ce se va fi declanșat procesul și că niciodată nu trebuie sancționată eroarea în folosirea cuvintelor ci surprinsă voința juridică, care dă naștere, modifică ori stinge un anume drept subiectiv.
Trebuie remarcat că tocmai acest lucru l-a făcut tribunalul, nu a nesocotit voința părților, ci a dat eficacitate principiului instituit tocmai de către acestea, cuprins în art.9 al CCM, interpretând clauza în interesul salariatului. Mai mult, în tot acest timp pârâta a beneficiat de asistență juridică calificată și nu se poate susține că în CCM au fost folosite în mod eronat anumite cuvinte.
Având în vedere termenul de prescripție de trei ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.158/1967 în care se poate introduce acțiunea privind acordarea drepturilor bănești solicitate, tribunalul a apreciat că reclamanților li se cuvin suplimentările de drepturi salariale doar începând cu Cul anului 2004 și terminând cu Cul anului 2007, iar pentru intervenienți -pentru perioada 21.03.2005 - decembrie 2007. Aceste drepturi salariale suplimentare se cuvin salariaților proporțional cu timpul pe care aceștia l-au lucrat în cadrul societății pârâte, dat fiind că la acest moment nu toți reclamanții mai sunt angajații acesteia.
În privința cuantificării acestor drepturi, tribunalul a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate în faza de executare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal pârâta B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, următoarele:
- În mod greșit tribunalul stabilește faptul că salariaților le-ar fi fost aplicabile, începând cu anul 2004, dispozițiile contractului colectiv de muncă al
În baza protocolului tripartit din 2002 încheiat de service, și, ca urmare a preluării de personal, recurenta-pârâtă a încorporat textele contractului colectiv de muncă la nivelul în propriul contract colectiv de muncă.
- Instanța de fond nu a ținut seama de apărarea angajatorului în sensul că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază numai în anul 2003, operația având valoarea unei novații.
Ca urmare, din element situat în afara salariului, prima a devenit componentă a acestuia.
Pentru a continua să se acorde primele în discuție ar fi trebuit să se fi specificat expres acest lucru.
Faptul că alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă a fost menținut ca atare în forma de dinaintea includerii primelor în salariul de bază nu este un argument în favoarea acordării acestora și pe anii următori.
Din punct de vedere al tehnicii legislative, în absența reinstituirii dreptului la primă, care trebuie demonstrată de sine stătător, iar nu dedusă nepriceput din simpla menținere nemodificată a alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă, avem de-a face cu ceea ce se cheamă abrogarea implicită a acestui text imediat ce operațiunea includerii s-a încheiat.
- conținutul hotărârilor interpretative, cărora le-a conferit valoarea de acte de modificare a contractului colectiv de muncă, schimbând deci înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, tribunalul ne aduce în final pe terenul unei clauze neclare pe care o interpretează în favoarea salariatului, întrucât așa i-o cere textul.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 - 2004 încheiat la nivel de unitate prevede la art.168 alin.(1) acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "service", salariaților acestei societăți, cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Pentru anul 2003, s-a stabilit la alin.2 că aceste suplimentări salariale vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă încheiate pe următorii trei ani au preluat în aceeași formă alineatul 1 al art.168, consfințind dreptul distinct al salariaților la suplimentările salariale ocazionate de sărbătorile de Paște și de
De aceea, efectele includerii acestor suplimentări în salariul de bază au vizat numai anul 2003, aspect subliniat și în alin.2 al art.168 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007.
Așa cum a arătat pârâta în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Rezultă că soluția instanței de fond constituie o corectă aplicare a regulilor negocierii colective și o interpretare a clauzelor contractuale ca atare, ceea ce înseamnă că nu se regăsește în cauză motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în care se încadrează critica formulată prin cererea de recurs.
A mai rezultat din probele administrate faptul că suplimentările negociate nu au fost acordate reclamanților și nici incluse în salariul de bază în perioada menționată în acțiune.
De aceea, obligarea pârâtei la plata respectivelor suplimentări salariale este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor administrate, contrar celor susținute în cererea de recurs prin raportare la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta " " B (fostă service), împotriva sentinței civile nr.503/CM din 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/19.03.2009.
Jud. fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
