Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 459/R-CM
Ședința publică din 11 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta - P, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1175/CM din data de 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.143 din data de 3.09.2008, emisă de " și Asociații", lipsind intimații-reclamanți, -., G, și și intimatul-intervenient în nume propriu.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte, avocat, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.11.2007, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, -., G, și, au chemat în judecată pe pârâta SA - P, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada anilor 2004 - 2007, ctualizarea sumelor ce li se cuvin în raport cu coeficientul ce reprezintă rata inflației, precum și la plata obânzii legale prevăzută de nr.OG9/2000 pentru drepturile salariale neacordate, de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu heltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamanți că, deși în conformitate cu art.168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății s-a prevăzut cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, aceste drepturi bănești, nu le-au fost acordate în decursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, justificându-se de către pârâtă că în anul 2003 aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
Pentru drepturile solicitate este prescris dreptul la acțiune în sens material, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Ceea ce s-a socotit a fi acordarea de prime în continuare a fost o simplă confuzie datorată neînțelegerii faptului că odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului.
Includerea primelor a fost imaginată ca o măsură în favoarea salariaților, dar totodată cu efect extinctiv în privința dreptului subiectiv la încasarea acestor prime în viitor, până la o eventuală reinstituire.
Ceea ce se valorifică este o greșeală în redactarea textelor.
De vreme ce în invocat ca izvor al obligației de către reclamanți (salariați ori foști salariați, după caz), la art. 9 se arată că: "Interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului", eci, în favoarea creditorului, distinct de regula înscrisă la art. 983.civ. potrivit cu care "Când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă".
Operațiunea interpretării s-a concretizat în documentul intitulat"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al C ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu [.] ".
De vreme ce o clauză indiscutabil neclară, susceptibilă de interpretare, primește interpretarea părților, chiar după ce se va fi declanșat procesul, din acel moment nimeni nu mai poate să furnizeze interpretări unilaterale, iar tribunalele decât prin exces de putere se substituie părților continuând să socotească necesară interpretarea.
Niciodată nu trebuie sancționată eroarea în folosirea cuvintelor ci surprinsă voința juridică, care dă naștere, modifică ori stinge un anume drept subiectiv.
La data de 23.01.2008 s-a depus cerere de intervenție în interes propriu de către intervenientul, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada anilor 2004-2007, ctualizarea sumelor ce li se cuvin în raport cu coeficientul ce reprezintă rata inflației, precum și la plata obânzii legale prevăzută de OG 9/2000 pentru drepturile salariale neacordate, de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu heltuieli de judecată.
În motivare, intervenientul a arătat că pârâta nu i-a acordat drepturile salariale reprezentând primele de Paști și C prevăzute de art.168 al.1 din CCM pe perioada de mai sus.
Prin sentința civilă nr.1175/CM din 31 octombrie 2008, Tribunalul Argeș a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obliga pe pârâtă să plătească acestora drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de C pe anul 2004, primele de Paște și C pe anii 2005-2007, în cuantum de 5916 lei pentru fiecare reclamant, așa cum s-a stabilit de expert în completarea raportului de expertiză.
A fost admisă în parte cererea de intervenție și a fost obligată pârâta să plătească intervenientului în interes propriu, primele de Paște și C pe perioada 2005-2006, precum și prima de Paște pe anul 2007, stabilite potrivit aceleiași completări a raportului la suma de 4278 lei.
Pârâta a fost obligată să plătească suma de 1.800 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenientul sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, dar la începutul anului 2004 toți erau salariații acesteia.
Societatea pârâtă a luat naștere ca urmare a desprinderii sale de, având personalitate juridică distinctă, salariaților fiindu-le aplicabile dispozițiile Contractul colectiv de muncă al
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SA, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art. 168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin.2, așa cum a fost modificat el începând cu anul 2004 se constată că s-a specificat faptul că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții sindicatului salariaților și din reprezentanții patronatului și că operațiunea interpretării voinței reale a părților s-a concretizat în documentul intitulat"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al C ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art.168 alin. 1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu [.] ".
Tribunalul nu a reținut punctul de vedere al pârâtei că voința reală a părților a fost aceea de includere a primelor în salariul de bază începând din anul 2003, din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea 130/1996, coroborat cu art. 244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Mai mult, nu s-a făcut dovada că reclamanții sunt/au fost membrii de sindicat, pentru ca actul încheiat de reprezentanții sindicatului, în numele lor, să le fie opozabil, din moment ce documentul încheiat de Comisia Paritară nu este supus regulii înregistrării.
După cum rt.168 alin. 2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Mai mult, în cauza de față devin incidente și dispozițiile art. 9 din Contractul Colectiv de muncă, în cazul existenței unor clauze neclare. Astfel, "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului".
S-a mai susținut de către pârâtă că tribunalele numai prin exces de putere se substituie părților continuând să socotească necesară interpretarea, de vreme ce o clauză indiscutabil neclară, susceptibilă de interpretare, primește interpretarea părților, chiar după ce se va fi declanșat procesul și că niciodată nu trebuie sancționată eroarea în folosirea cuvintelor ci surprinsă voința juridică, care dă naștere, modifică ori stinge un anume drept subiectiv.
Trebuie remarcat că tocmai acest lucru l-a făcut tribunalul, nu a nesocotit voința părților ci a dat eficacitate principiului instituit tocmai de către acestea, cuprins în art. 9 al CCM, interpretând clauza în interesul salariatului. Mai mult, în tot acest timp pârâta a beneficiat de asistență juridică calificată și nu se poate susține că în CCM au fost folosite în mod eronat anumite cuvinte.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a apreciat că reclamanților li se cuvin suplimentările de drepturi salariale, începând cu cele cuvenite pentru Cul anului 2004 și terminând cu cele cuvenite pentru Cul anului 2007, iar intervenientului -primele de Paște și C pe perioada 2005-2006, precum și prima de Paște pe anul 2007. Aceste drepturi salariale suplimentare se cuvin salariaților proporțional cu timpul pe care aceștia l-au lucrat în cadrul societății pârâte, dat fiind că la acest moment nu toți reclamanții mai sunt angajații acesteia.
Tribunalul nu a reținut că reclamanților și intervenientului li se cuvin și suplimentările salariale cuvenite cu ocazia sărbătorii 2004, iar interevenientului - nici prima de C pe anul 2004 întrucât pentru acestea dreptul la acțiune este prescris, potrivit art.1 alin.1 coroborat cu art.3 alin.1 din Decretul 167/1958.
În privința cuantificării acestor drepturi, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile. Apreciind că varianta din completarea raportului de expertiză respectă disp.art.168 al.1 din CCM la nivelul SC SA întrucât drepturile au fost stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivelul acestei instituții în baza art. 269 Codul Muncii, tribunalul va admite acțiunea și în parte cererea de intervenție și va obliga pe pârâta SC SA B să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de C pe anul 2004, primele de Paște și C pe anii 2005-2007, în cuantum de 5916 lei pentru fiecare reclamant, așa cum s-a stabilit de expert în completarea raportului de expertiză și intervenientului în interes propriu, primele de Paște și C pe perioada 2005-2006, precum și prima de Paște pe anul 2007, stabilite potrivit aceleiași completări a raportului la suma de 4278 lei.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, tribunalul a admis și solicitarea reclamanților și intervenientului privind actualizarea acestor drepturi acordate cu indicele de inflație la data plătii efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta "" B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motive prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ca forme de sprijin social pentru acoperirea nevoilor de sărbători, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale sunt clar configurate în cuprinsul art.154 Codul muncii, ele constituie contravaloarea muncii prestate și sunt menționate în contractul individual de muncă.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexercitarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- O altă critică este aceea potrivit căreia în mod greșit nu s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii pentru formularea acesteia înainte de parcurgerea procedurii prealabile la care face trimitere art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Această procedură constă în negocieri care au loc între salariați și angajator cu 15 zile înainte de sărbătorile menționate în text pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor bănești, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și mai ales a beneficiarilor.
De aceea, sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar reclamantul nu poate face proba calității de titular al dreptului pretins.
- În ciuda faptului că nu s-au negociat toate aceste elemente, se arată în al treilea motiv de recurs, în anul 2005 a fost inclusă în contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 suplimentările salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 din art.168 al are valoarea unei interpretări autentice provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, cum s-a și procedat.
În interpretarea dispozițiilor art.168 alin.2 instanța de fond trebuia să aibă în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, să stabilească voința internă a părților.
- În mod eronat a analizat instanța de judecată din punct de vedere gramatical textul art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, de aceea se interpretează în sensul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alineatului 2 cu aceeași formulare în contractele colective nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect.
Aceeași interpretare a fost dată și de Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Examinând decizia recurată în raport cu actele dosarului și textele de lege aplicate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alineatul 1 teza a doua al art.168 din la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, suplimentările salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 suplimentările salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alineatul 2 cu un alt conținut: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în pe 2006.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.
Aceasta deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe unitate.
Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.
Mai mult, a rezultat că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților. Așa cum a arătat recurenta- pârâta în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Pentru considerentele expuse anterior, rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta "" B, împotriva sentinței civile nr.1175/CM din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/20.03.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
