Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 943/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 943/2009
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta SC SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr.139/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă d-na în calitate de expert contabil SC SRL și consilier juridic - pentru intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Completul de judecată s-a constituit potrivit art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prin participarea judecătorului din planificarea de permanență, conform aspectelor menționate în procesul verbal de incidență procedurală.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că la fila 22 din dosarul de fond d-na este împuternicită să reprezinte societatea numai la Judecătoria Sibiu și față de aceasta împuternicire poate formula doar concluzii scrise.
Reprezentanta intimatei Casa Județeană de Pensii Sibiu depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, practică judiciară Sentința civilă nr.1.167 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și concluzii scrise.
Un exemplar se comunică cu d-na.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta intimatei Casa Județeană de Pensii Sibiu solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr- petenta SC SRL Sibiu a chemat în judecată intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu solicitând anularea procesului verbal de constatare a contravenției întocmit la data de 25.07.2008.
În motivarea plângerii s-a arătat că starea de fapt reținută de organul constatator prin procesul verbal nu corespunde realității.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 6653/2008 Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței materiale invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Tribunalului Sibiu - Secția Civilă.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că potrivit art. 155 lit.g din Legea nr. 19/2001 tribunalele judecă în primă instanță litigiile privind plângerile formulate în baza Legii nr. 19/2000.
Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 139/2009 a respins plângerea formulată de petentă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că intimata a încheiat procesul verbal atacat cu respectarea prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001, motivele de anulare invocate de petentă nefiind printre cele menționate expres și limitativ la art. 17.
Pe fondul cauzei, instanța a menționat că fapta săvârșită de petentă este contravenție potrivit art. 148 din Legea nr. 19/2001, iar solicitarea de înlocuirea amenzii cu avertismentul a fost respinsă cu motivarea că legea specială nu prevede pentru fapta reținută această sancțiune.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC SRL Sibiu, solicitând casarea sentinței atacate și admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se menționează că procesul verbal este lovit de nulitate deoarece lipsește identificarea societății comerciale sancționate și a reprezentantului legal al acesteia.
În sentință se mai menționează eronat că fapta societății constă în nedepunerea declarațiilor pe trei ani odată, când în realitate petenta a depus cu întârziere declarațiile pe lunile ianuarie-martie 2008, restul declarațiilor fiind depuse lunar.
Greșit a mai reținut instanța de fond că nu poate înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul deoarece legea specială nu prevede această sancțiune, în condițiile în care legea specială se completează cu OG nr. 2/2001.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001 în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
La art. 17 se menționează că lipsa mențiunilor privind.denumirea și sediul persoanei juridice atrage nulitatea procesului verbal.
Prin urmare la alin. 16 se prevăd elementele obligatorii care trebuie conținute de un proces verbal, pentru ca la art. 17 să fie trecute expres și limitativ cazurile care atrag nulitatea absolută a procesului verbal.
Lipsa mențiunilor de la art. 16 poate atrage nulitatea relativă a procesului verbal numai dacă se cauzează o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește menționarea greșită a sediului petentei se constată că aceasta susține că sediul se află în Sibiu- și nu nr. 10 cum este menționat în procesul verbal atacat.
Instanța reține că fapta considerată contravenție a fost constatată ca urmare a controlului efectuat de către intimată de sediul CJP Sibiu pe baza actelor depuse de către petentă.
În declarațiile depuse ce către petentă (filele 13-15 dosar de fond) sediul acesteia este trecut ca fiind Sibiu-.
Prin urmare, eroarea din cuprinsul procesului verbal este imputabilă petentei și nu intimatei, astfel că nu-și poate invoca propria cuplă conform principiului nemo censetur propriam turpitudinem.
De altfel, la dosar nu există nici un document din care să rezulte care este sediul societății petente.
Mai mult, codul fiscal este corect menționat, astfel că nu se poate afirma că identificarea societății contraveniente nu s-a făcut potrivit dispozițiilor legale.
De altfel, art. 17 din OG nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea lipsa mențiunilor privind sediul societății nu și indicarea greșită a numărului administrativ, astfel că nu se poate reține nulitatea procesului verbal.
În privința indicării ca reprezentant legal a economistei societății și nu a reprezentantului legal al societății instanța constată că aceasta nu atrage automat nulitatea procesului verbal raportat la prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, iar nulitatea relativă de asemenea nu poate fi reținută întrucât petenta nu a suferit nici o vătămare efectivă.
În ceea ce privește menționarea greșită în sentință a nedepunerii declarațiilor pe o perioadă de trei ani, în realitate fiind vorba de trei luni instanța de recurs constată că ne aflăm în prezența unei simple erori de dactilografiere ce nu afectează legalitatea sentinței atacate, putând fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă.
Va fi înlăturat și ultimul motiv de recurs, referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate, însă pentru alte considerente decât cele avute în vedere de către prima instanță.
Este adevărat că legea specială nu prevede ca și sancțiune avertismentul, însă legea specială se completează cu legea generală care în speță este OG nr. 2/2001, solicitarea petentei fiind nefondată însă, raportat la fapta săvârșită.
Potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a cesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Chiar dacă putem aprecia că întârzierea a vizat o perioadă relativ scurtă de timp, trebuie observat faptul că societatea contestatoare și-a perpetuat demersul contravențional pe perioada a trei luni consecutive, situație în care nu i se poate găsi nici o scuză pentru neîndeplinirea culpabilă a unei prevederi imperative a legii.
A acorda circumstanțe atenuante contestatoarei, înseamnă a-i da posibilitatea să persiste și în alte împrejurări în încălcarea unor dispoziții legale imperative, cu convingerea că va găsi aceiași înțelegere din partea instanței de judecată.
Este de observat și faptul că agentul constatator a manifestat suficientă clemență aplicându-i contestatoarei cuantumul minim al amenzii, situație în care aceasta poate și trebuie să înțeleagă că se impune să respecte dispozițiile legale în vigoare, încălcarea acestora neputând fi apreciată în nici o împrejurare ca având un grad redus de pericol social, urmările putând pune în pericol real circuitul normal al vieții economico-sociale.
Față de cele ce preced, constatând că hotărârea recurată este la adăpost de criticile formulate, având la bază o corectă aplicare și interpretare a legii la speța dedusă judecății, potrivit prevederilor art.312 c proc.civ, Curtea va respinge recursul de față.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr.139/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored./21.10.2009.
2ex.
Jud.fond:
-
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
