Drept de retenție. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4/2009

Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan

JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție

JUDECĂTOR 3: Daniela

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și, la cererea de repunere pe rol a acestora, după suspendarea cauzei, împotriva deciziei civile nr. 56/A/25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect drept de retenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru recurenții și avocat cu delegație la dosar pentru intimații, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Întrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 2 - recurs civil, respectiv dl. judecător lipsește din instanță din motive obiective, fiind în concediu medical, completul de judecată s-a complinit, în conformitate cu prevederile art. 98(6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea d-nei judecător -, desemnată din lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată, încheindu-se proces verbal în acest sens.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Mandatara recurenților reclamanți - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și în consecință modificarea deciziei atacate în parte, cu privire la cheltuielile de judecată acordate intimaților, respectiv prin pronunțarea unei soluții de respingere a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

Arată faptul că hotărârea instanței de apel nu a fost motivată în drept. De asemenea, învederează instanței că apelul a fost făcut cu privire la cererea de chemare în garanție care nu are legătură cu intimații.

Mandatara intimaților pârâți - avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat față de împrejurarea că prevederile art. 274 cod procedură civilă, nu lasă loc de interpretare. Cu cheltuieli de judecată în recurs. În consecință, solicită menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică.

Mandatara recurenților reclamanți - avocat, face precizarea în fața instanței, că a solicitat desființarea hotărârii atacate numai cu privire la cererea de chemare în garanție.

Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 3229/17.09.2007, Judecătoria Alba Iuliaa respins excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâții reclamanți și, în contradictoriu cu reclamanții pârâți și, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către și și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de pârâții - reclamanți și, în contradictoriu cu reclamanții - pârâți și, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamanții - pârâți și, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Au fost obligați reclamanții - pârâți, să plătească pârâților - reclamanți, 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților - reclamanți, întrucât prin decizia civilă nr. 63/2007 a Tribunalului Alba, s-a decis irevocabil că pârâții nu au calitate procesuală pasivă în ceea ce privește acțiunea în plata despăgubirilor reprezentând investițiile efectuate la imobilul în litigiu de către reclamanții, iar dreptul de retenție presupune o creanță care să fie garantată cu acesta. Din moment ce pârâții nu au calitate procesuală pasivă, în ce privește acțiunea în plata despăgubirilor, nu au această calitate nici în această acțiune și nu au nici un fel de datorie față de reclamanții.

Apelul declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 3229/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iuliaa fost admis prin decizia civilă nr. 56/A/25.03.2008, a fost desființată în parte sentința apelată în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind chemarea în garanție și trimisă cauza spre rejudecare, instanței de fond. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Au fost obligați apelanții să plătească intimaților, 500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Tribunalul a reținut că în considerentele sentinței nu există nici o referire la soluția pronunțată în ce privește cererea de chemare în garanție și nici nu se reține vreun motiv pentru care aceasta a fost respinsă. Soluția a fost considerată nelegală, datorită confuziei pe care instanța de fond a făcut-o cu privire la obiectul cererii de chemare în garanție. Această cauză a fost disjunsă dintr-un alt litigiu care este în continuare pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, iar cu ocazia disjungerii, instanța de fond a format un dosar cu două capete de cerere, care nu au legătură unul cu celălalt. Litigiul inițial avea ca obiect evacuare și obligarea apelanților la plata folosului de tras pe perioada cât au folosit acest imobil. Față de capătul de cerere privind evacuarea, reclamanții au înțeles să solicite instituirea unui drept de retenție, până la momentul când pârâții le achitau contravaloarea investițiilor făcute la imobil. În cursul judecății prezentului litigiu, prin hotărâre irevocabilă, Tribunalul Albaa modificat sentința prin care apelanților le-au fost acordate sumele care reprezentau contravaloarea investițiilor efectuate, motiv pentru care cererea de instituire a dreptului de retenție nu mai poate fi admisă.

Al doilea capăt de cerere din dosar constituia apărarea apelanților pentru situația în care ar fi fost obligați la plata folosului de tras, în favoarea intimaților pârâți și nu are legătură cu dreptul de retenție care este obiectul capătului de cerere din acțiunea de față. Instanța de fond a apreciat greșit atunci când a văzut o legătură de determinare între soluția dată primului capăt de cerere și cea dată celui de al doilea capăt, deoarece acest al doilea capăt de cerere este în strânsă legătură cu soluția ce se va da în litigiul vizând folosul de tras și care este în curs de judecată la instanța de fond.

Instanța de apel a reținut că judecătoria nu a analizat fondul acestui al doilea capăt de cerere, și a apreciat greșit că reclamanții au chemat intimata în garanție, pentru a garanta recuperarea sumelor cu titlu pretinse investiții, însă în realitate reclamanții au solicitat chemarea în garanție pentru eventuala lor obligare la plata folosului de tras.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, solicitând modificarea acesteia cu privire la cheltuielile de judecată acordate intimaților, și să fie pronunțată o soluție de respingere a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, în favoarea acestora.

În drept s-a invocat art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.

În motivarea recursului, reclamanții arată că au adus critici în fața instanței de apel, care vizau doar aspecte de procedură legate de nepronunțarea instanței de fond asupra cererii pe care au formulat-o ei, de chemare în garanție a unui terț, și nu a fost criticată soluția instanței de fond care viza pe intimații. Apelul pe care l-au formulat a fost admis, astfel încât în baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, recurenții consideră că nu au fost interpretate și aplicate corect dispozițiile legale cuprinse în articolul sus menționat. De altfel, soluția tribunalului nici nu a fost întemeiată în drept. În fine, se mai invocă faptul că nici nu se justifica acordarea cheltuielilor de judecată pentru că nu a fost analizat fondul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă, intimații au solicitat respingerea recursului cu obligarea recurenților la cheltuieli de judecată. Susțin că apelul reclamanților a vizat în totalitate sentința civilă nr. 3229/2007 și s-a solicitat expres admiterea apelului cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar pentru petitul în care aveau calitate procesuală pasivă, hotărârea a fost menținută. Pentru petitul privind chemarea în garanție a Statului Român, intimații nu au calitate procesuală pasivă. Dacă apelul declarat de privea doar al doilea petit, intimații nu aveau interes să intervină, însă câtă vreme s-a solicitat desființarea sentinței în întregime și trimiterea cauzei spre rejudecare, au avut interes în apărare, în apel. Față de intimați, apelul intimaților nu a fost admis, astfel că în mod corect instanța de apel a acordat cheltuieli de judecată, potrivit art. 274 cod procedură civilă.

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:

Apelanții au solicitat în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3229/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, în principal, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, și în subsidiar, admiterea apelului cu privire la obligarea chematului în garanție, în situația în care ar fi obligați la plata fructelor civile către reclamanții reconvenționali. În motivarea apelului se arată că solicită casarea raportat la cel de al doilea capăt de cerere din acțiune care face obiectul prezentului litigiu și față de obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Și în varianta subsidiară apelanții se raportează tot la soluția dată celui de al doilea capăt de cerere.

Așadar, din analiza motivelor depuse de apelanții, reiese că au declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, fiind nemulțumiți față de soluția dată celui de al doilea capăt de cerere din acțiunea pe care au promovat-

Și prin dispozitivul deciziei atacate, a fost admis apelul declarat de reclamanții și desființată în parte sentința apelată numai în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind cererea în garanție.

Având în vedere solicitările apelanților, și dispozitivul deciziei atacate, Curtea constată că Tribunalul a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 274 cod procedură civilă, când a obligat apelanții la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care solicitarea lor a fost admisă. De aceea, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de reclamanții împotriva deciziei civile nr. 56/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, fiind incidente prevederile pct. 9 din art. 304 cod procedură civilă. Va fi modificată decizia atacată în sensul exonerării reclamanților de plata cheltuielilor de judecată în apel. Eventualele cheltuieli din apel vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei de către instanța de fond.

Nu s-au cerut cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru aceste motive:

( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 4/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)

In numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile 56/A/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă și în consecință:

Modifică decizia atacată în sensul exonerării reclamanților de plata cheltuielilor de judecată în apel.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 08 Ianuarie 2009

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

.

Tehn.

2 EX/27.01.2009

-

- /

Președinte:Mihaela Florentina Cojan
Judecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Daniela

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drept de retenție. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Alba Iulia