Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1118/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1118
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul-recurent Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 47/7.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată și pârâții-intimați Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Timiș, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, pârâtul-recurent solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.47 din 7.10.2008, Curtea de Apel Timișoaraa admis în parte acțiunea civilă având ca obiect "drepturi bănești", formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și a obligat primii doi pârâți, în solidar, să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând spor de risc și de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru perioada 16 iulie 2007- 1 ianuarie 2008.
A fost respinsă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată pârâții: Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Tribunalul Timiș, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, începând cu data de 16 iulie 2007 și până la data de 1 ianuarie 2008, precum și obligarea acestora la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar" și că ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, arătând că este competentă să soluționeze pricina Curtea de Apel Timișoara, față de dispozițiile art. I și art. II din OUG nr.75/2008, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008.
Prin întâmpinarea formulată, T, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, considerând că Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de personal, în ce privește pe angajații Ministerului Justiției, acest din urmă minister având calitate de ordonator principal de credite, la fel ca Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că acțiunea se întemeiază pe un text de lege abrogat.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În ce privește excepția necompetenței materiale a soluționării cauzei de către Tribunalul, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, se va constata că în baza dispozițiilor art. II alin.1 și 2 din OUG75/2008, raportat la dispozițiile art. I alin.1 din același act normativ, Curtea a fost corect investită cu soluționarea cauzei, așa încât excepția invocată este rămasă fără obiect, nemaiputând fi supusă analizei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată, acest minister fiind chemat în judecată pentru a răspunde în solidar alături de ceilalți pârâți, nu pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești iar atribuția în angajarea și salarizarea reclamanților aparține Ministerului Justiției, raportul de muncă existând între reclamantă și această instituție, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Reținând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, în baza art. 137 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția invocată, urmând ca acțiunea să fie respinsă față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 prevăd că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul brut de bază lunar, iar abrogarea prin art.42 al.83/2000 a acestui text de lege, nu poate produce efecte juridice, fiind un act normativ inferior legii, existând o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Procedându-se la abrogarea expresă prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, a art.47 din Legea nr.50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
În legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin decizia nr. XXI (21) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, din 10 martie 2008, în dosar nr. 5/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, fost admis recursul în interesul legii iar potrivit acestei decizii,judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001,dezlegarea dată asupra problemelor de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Față de dispozițiile acestei decizii, instanța va admite în parte acțiunea, obligând pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Timiș, să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând spor de risc și de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru perioada 16 iulie 2007- 1 ianuarie 2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal Ministerul Justiției, cererea fiind înaintată la Inalta C de Casație și Justiției spre competenta solutionare conform OUG nr.75/2008.
Prin decizia civilă nr. 3945/25.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art. 3 pct. 3 și art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, și a Ministerului Justiției în favoarea Curții de Apel Timișoara, deoarece dispozițiile art. I alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, decizie care, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, este definitivă și obligatorie.
Cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la data de 12.05.2009.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința ca nelegală invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, potrivit căreia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
A mai fost criticată sentința ca nelegală pentru faptul că s-a admis acțiunea reclamantei deși conform Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, acest act normativ nu prevede sporul pretins.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul Ministerul Justiției este nefondat.
Decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a recursului în interesul legii declarat de Procurorul General în raport de o jurisprudență neunitară, în legătură cu interpretarea și aplicarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 a constatat că prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului 83/2000 care abrogă art. 47 din Legea nr. 50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Prin aceast[ deciyie obligatorie conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă s-a reținut că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare nu poate fi considerat abrogat, normele care le-au prevăzut supraviețuind ca urmare a inaplicabilității normelor de abrogare și produc efecte și în continuare.
În același timp, caracterizate ca fiind o valoare economică drepturile salariale se subscriu noțiuni de "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană și proprietatea reclamanților asupra acestor bunuri conferă dreptul de a nu fi lipsiți de ele în mod nejustificat din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
La data pronunțării deciziei în interesul legii OG 8/2007 era adoptată și evident a fost avută în vedere de către Înalta Curte de Casație și Justiție, dar aceasta a reținut că magistrații și personalul auxiliar beneficiază de acest spor și în continuare.
Prin urmare, chiar dacă OG nr.8/2007 abrogă Legea nr.50/1996, în raport de cele mai sus reținute susținerile pârâtului sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul pârâtului Ministerul Justiției va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 47/7.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
aflată în concediu de odihnă
pentru care semnează
VICEPREȘEDINTE,
Grefier,
Red. /14.07. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./14.07. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Raluca Panaitescu
