Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 113/
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamant, împotriva sentinței civile nr. 837/M/14.09.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 5 februarie 2008.
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 837/2007 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Ministerul Sănătății Publice, Autoritatea de Sănătate Publică a Județului B fostă Direcția de Sănătate Publică a Județului B, Spitalul Municipal.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru petitul privind plata salariului de merit pe anul 2002.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în B-,.10,.B,.7 în contradictoriu cu pârâtele:
1. Ministerul Sănătății Publice cu sediul în B--3,
2. Direcția de Sănătate Publică a Județului B actuală Autoritatea de Sănătate Publică a Județului B cu sediul în B, Calea B nr.25-27,
3. Spitalul Mun. cu sediul în -,jud B așa cum a fost și precizată având ca obiect repunerea reclamantului în situația anterioară și plată drepturi salariale și drepturi către bugetele speciale ale statului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar instanța constată că Direcția de Sănătate Publică are calitate procesuală pasivă având în vedere faptul că atât Dispoziția de numire în funcția de director nr.254/03.08.1998 164 cât și Dispoziția nr. 22/06.02.2002 de suspendare din funcție a reclamantului au fost date de directorul Direcției de Sănătate Publică a Județului B 52 și adresa 1127 /15.02.2002 prin care s-au stabilit atribuțiile și modul de retribuire pe perioada suspendării din funcția de conducere a acestuia. Mai mult în primul petit din acțiune reclamantul solicită repunerea în funcția de director având în vedere faptul că au încetat cauzele care au determinat suspendarea din funcția de conducere a acestuia și că numirea în funcția de director a reclamantului a fost făcută tot de pârâta 2 având în vedere dispozițiile legale în vigoare la acel moment. Chiar pârâta în întâmpinare arată că reclamantul nu a depus cerere cu dovada încetării cauzei de suspendare la sediul instituție.
Înscrisurile depuse la dosar În probațiune arată faptul că Ministrul Sănătății și familiei este autoritatea centrala în subordinea căruia se află atât Autoritatea de Sănătate Publică a județului B cât și a Spitalului Municipal.
Reclamantul a chemat în judecată Ministerul Sănătății și Familie în calitate de pârât atât pentru opozabilitate cât și în calitate de autoritate centrală în subordinea căruia se afla angajatorul lui.
Față de motivele mai sus expuse instanța a respins excepția calității procesuale pasive invocata în cauză de pârâta 1.
Din analiza materialului probator administrat cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea pârâților la plata salariului de merit pe anul 2002 în cuantum de 1.085 lei, instanța a reținut următoarele:
Termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.283 lit.c din Codul muncii este de 3 ani de la data nașterii dreptului. In cauză dreptul la plata salariului de merit pe anul 2002 s-a născut la data de 01.12.2001 când a fost emisă Dispoziția nr.94 135. Odată cu suspendarea din funcția de director a fost suspendat și dreptul la plata salariului de merit pe anul 2002 până la data la care va încetat cauza pentru care a fost suspendat dreptul respectiv 04. 05.2006 dată la care Inalta C de Casatie si Justitie a pronuntat Decizia penală 2797 din 4 mai 2006 pronunțată în dosarul -(4561/2005). Având în vedere data la care s-a pronunțat ultima instanța penală în calea de atac și față de data introducerii cererii de chemare în judecata respectiv data de 25.07.2006 instanța apreciază că cererea reclamantului a fost introdusa în termenul legal de 3 ani și prin urmare va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune fața de petitul privind plata salariului de merit pe anul 2002.
In primul petit din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea pârâților la repunerea lui în funcția de director al spitalului Municipal ca urmare a încetării suspendării dispuse din initiativa pârâtului 2 prin adresa nr. 1127/15.02.2002 cerere reiterată și în precizarea de acțiune 17.
In susținerea acestui capăt de cerere reclamantul a depus la dosar Certificatul din dosarul 3990/2004 al Curtii de Apel P 7-8 si Certificat emis de Inalta C ce Casatie si Justitie 9 prin care a dorit să dovedească că a încetat cauza în baza căruia a fost suspendat din funcția de director.
Chiar dacă instanța penală l-a achitat pe reclamant pentru fapte de natură penala comise în timpul exercitării mandatului de director, achitarea s-a facut în baza art. 10 pct. b/1C proc. pen. raportat la art.18 ind. 1 care prevăd ca acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare iar dacă a fost pusă nu poate fi exercitată dacă fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiunii. Aceasta nu înseamnă ca reclamantul nu a comis faptele pentru care a fost cercetat, doar că aceste fapte nu au fost caracterizate de un pericol social major, instanța înlocuind răspunderea penală cu o sancțiune administrativă respectiv cu o amenda de 4.000.000 lei. Chiar și în aceste condiții faptele sunt incompatibile cu calitatea de director așa cum rezultă și din răspunsul dat de Spitalul Municipal Sacele prin adresa nr. 1960 din 19.07.2006 14.
Cererea de repunere în funcția de director a fost întemeiata de reclamant pe dispozitiile art.52 din Codul Muncii. Din analiza inscrisurilor depuse în probațiune nu reiese faptul că reclamantul a avut încheiat cu pârâții în cauză contract de muncă pentru funcția de director. Aceasta funcție a fost ocupată de reclamant prin concurs și numit prin Dispozitie dată de directorul Direcției de Sănătate Publică a județului B prin urmare nu pot fi aplicabile dispozitiile art.52 alin 2 din Codul muncii.
Chiar dacă reclamantul nu era suspendat din funcție odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.270/2003 era obligat pentru a fi menținut în funcția de conducere să participe la concurs conform art. 23 alin 4 din legea mai sus menționată. Același act normativ prevede că persoanele care dețin clinici private ori sunt acționari s-au asociați la societății comerciale care au ca obiect de activitate furnizarea de servicii medicale sunt incompatibili in comitetul director al spitalului conform art. 23 alin. 3. În cauză s-au depus înscrisuri care atestă faptul că la data apariției actului normativ mai sus arătat reclamantul deținea un cabinet particular de psihiatrie SC SRL 149-151, chiar acesta recunoaște în răspunsul dat la interogatoriu la întrebarea 9, motiv pentru care nu poate fi repus în funcția de director.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului 3 la plata indemnizatiei de șef de secție pentru perioada 01.02.2002-01.12.2004. Atât la întrebarea 7 cât și la 8 din interogatoriu reclamantul recunoaște că a fost directorul spitalului și nu putea ocupa aceasta funcție dar îndeplinea atribuțiile respective. La dosar la 54 s-a depus o adeverință nr. 1750/16.08.2004 eliberată de Spitalul Municipal Sacele în care se menționează perioadă în care reclamantul a deținut funcția de șef de secție și în care nu se regăsește menționată perioada pentru care se solicită plata drepturilor în cauza. Mai mult reclamantul nu a contestat aceasta adeverință. In anexa 1 din Ordinul 698/2001 la art.15 sunt prevăzute condițiile și perioada în care persoana poate ocupa postul de șef de secție până la organizarea concursului și ocuparea postului vacant. În cauză din materialul probator nu rezultă aceste aspecte.
de motivele mai sus expuse și având în vedere dispozițiile art.1169 Cod civ. instanta va respinge acest capat de cerere ca neîntemeiat.
Reclamantul a solicitat obligarea paratului 3 la plata salariului de merit pe anul 2002.
Reclamantul a solicitat obligarea paratilor la plata salariului de merit cuvenit pe anul 2002, salariu care nu i se cuvine având în vedere faptul ca prin Dispoziția nr. 94 din 07.12.2001 135 i s-a acordat acest drept care a fost suspendat odată cu suspendarea din funcția de director.
Așa cum arată și reclamantul în motivarea acestui petit plata salariul de merit a fost suspendat odată cu suspendarea din funcția de director a acestuia. Având în vedere faptul că cererea reclamantului de a fi reintegrat pe postul de director a fost respinsă de instanță și că acesta în anul 2002 parțial a fost arestat neputând efectua atribuțiile de serviciu și ulterior fost angajat ca medic psihiatrie în cadrul Spitalului Municipal Sacele salariul de merit solicitat nu i se cuvine, prin urmare instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Reclamantul a solicitat obligarea paratului 3 la plata sporului de de 50% din salariul de baza datorat personalului care lucrează în specialitatea psihiatrie, precum si sporul corespunzător vechimii în muncă.
Reclamantul în cauza nu si-a motivat in drept acest petit.
Din materialul probator administrat în cauză în susținerea acestui petit respectiv state de plata și raport de expertiză efectuat reiese faptul că reclamantul a beneficiat de un spor de 10% până la data de 31.12.2004 iar începând cu data de 01.01.2005 - 31.12.2005 de sporul de 50% aspect relevat și de adresa nr.60/09.01.2007 179-180 necontestată de reclamant.
Prin urmare pârâta a achitat corespunzător atât sporul pentru psihiatrie cât și sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă a reclamantului raportat la dispozițiile legale în vigoare pentru fiecare perioada în parte analizată în prezenta cauză.
Față de motivele mai sus expuse instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
In petitul 3 din cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea paratului 3 la plata impozitelor și contribuțiilor legale datorate bugetelor aferente drepturilor salariale mai sus arătate.
Având in vedere faptul că primele doua petite din cererea de chemare în judecata au fost respinse pe cale de consecință instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurentul, criticându-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță a reținut în mod eronat, că faptele pentru care a fost cercetat au fost caracterizate de un pericol social mai mic și că ele există și sunt incompatibile cu funcția de director, pentru că astfel se aplică o nouă sancțiune de data aceasta de o instanță civilă, după ce reclamantul a fost judecat de o instanță penală, cu consecința încălcării unor principii și drepturi fundamentale, garantate de CEDO.
Cea de-a doua critică din recurs se referă la faptul că instanța de fond a reținut că temeiul de drept invocat de instanță respectiv art. 52 alin 2 din codul muncii, nu poate fi aplicat reclamantului recurent pentru că nu a avut încheiat cu pârâții în cauză un contract de muncă pentru funcția de director, lucru total neadevărat pentru că în realitate a avut contract de muncă cu Spitalul Municipal.
Cu privire la plata indemnizației de conducere pentru funcția de director, se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs, aceste sume de bani urmează să fie plătite, pentru că se impune o reparare a prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a suspendării din funcție.
În ceea ce privește plata indemnizației de conducere pentru exercitarea în fapt a atribuțiilor de medic șef de secție în perioada 1.02.2002-1.12.2004, se impune efectuarea acestei plăți pentru efectiv și-a exercitat atribuțiile medicului șef de secție și pentru aceasta trebuia plătit.
Ca efect al încetării suspendării se impune și plata salariului de merit aferent anului 2002.
În ceea ce privește sporurile solicitate de reclamant, acestea sunt prevăzute de acte normative și constituie accesorii la drepturile salariale ale reclamantului, care trebuie plătite.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul este întemeiat numai în parte și în consecință va fi admis și sentința primei instanțe va fi modificată în parte, în baza disp. art. 312 c pentru următoarele considerente:
În speța de față, nu este vorba despre aplicarea unei alte sancțiuni, de către o instanță civilă, separat de judecata penală ce s-a finalizat cu pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile. În acest context, s-a reținut de instanța penală că fapta săvârșită de reclamant este una care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dar acest lucru nu înseamnă că fapta nu a existat și este lipsită de efecte asupra raporturilor de muncă dintre reclamant și Spitalul Municipiului. Prima instanță a motivat suficient de amplu și bine argumentat incompatibilitatea funcției de director cu faptele săvârșite de acesta, și a arătat că nu ne aflăm în fața unei alte sancțiuni, așa cum se afirmă în cuprinsul motivelor de recurs.
Suspendarea din funcție a reclamantului din funcția de director, a fost dispusă pentru lămurirea aspectului penal al faptei, și pentru ca măsura să fi fost considerată abuzivă, sau nelegală, reclamantul trebuia să dovedească lipsa oricărei vinovății în aplicarea acestei sancțiuni, lucru care nu poate fi dovedit, pentru că fapta a existat.
Dacă achitarea dispusă de instanța penală ar fi fost dispusă pentru că fapta nu exisă sau nu a fost săvârșită de inculpat, atunci s-ar fi pus problema, lipsei de vinovăție și în consecință putea fi discutată și problema repunerii părții în situația anterioară. Însă, pentru funcția de conducere pe care reclamantul a deținut-o se aplică regulile de la contractul de performanță, care este în realitate tot un contract de muncă distinct de acesta sau o anexă a acestuia, care are o serie de particularități clar conturate în ceea ce privește obligațiile angajatului. Desigur că sunt incidente dispozițiile art 52. lit b din codul muncii, dar pentru argumentele mai sus arătate instanța apreciază că nu poate fi dispusă măsura reintegrării reclamantului pe funcția deținută anterior.
Ca urmare a faptului că nu se impune repunerea reclamantului pe funcția de director, nu pot fi admise nici criticile legate de plata indemnizației de conducere, sau plata salariului de merit. Însăși rațiunea acestui salariu presupune o serie de merite, pe care în nici un caz instanța nu poate să le aprecieze și nici să le cenzureze.
În ceea ce privește plata sporului pentru funcția de medic șef secție, întrucât în perioada solicitată reclamantul și-a desfășurat efectiv activitatea pe postul de șef de secție, se impune acordarea acestor sume de bani, reactualizată cu indicele de inflație, în temeiul disp. art. 161 din codul muncii, conform variantei corespunzătoare din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Referitor la sporurile de 50% pentru psihiatrie precum și la sporul de vechime solicitat, din conținutul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că aceste sporuri s-au acordat și în consecință nu mai pot fi acordate încă o dată pentru că s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursul este întemeiat numai în parte, în ceea ce privește sporul de șef de secție, și în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă va fi admis și sentința primei instanțe modificată.
În baza disp. art. 274 din Cod procedură civilă vor fi acordate cheltuielile de judecată numai parțial, este vorba de raportul de expertiză, a cărui valoare a fost cenzurată proporțional cu capetele de cerere admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E I D
Admite în parte recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr. 837/14.09.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Municipiului și în consecință:
Obligă pârâtul Spitalul Municipal, la plata către contestator a indemnizației de șef de secție aferentă perioadei 1.02.2002 - 1.12.2004, reactualizată cu indicele de inflație, conform raportului de expertiză întocmit de expert, varianta corespunzătoare pretențiilor admise.
Obligă intimatul Spitalul Municipal la plata cheltuielilor de judecată de la fond în cuantum de 1000 RON.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 14.02.2008
Dact AG 20.02.2008/2 ex
Jud fond samarandache/
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
