Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 327/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 659/28.05.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanții, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul procesual ales în M,-, jud.C și intimații pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA,cu sediul în C,-, jud.C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, jud.C, având ca obiect drepturi salariale - spor de vechime.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și urm.cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul pârât a depus la dosar 11 exemplare de pe motivele de recurs la data de 05.05.2009, ce au fost comunicate părților.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 29.01.2008, sub nr-, reclamanții, și - au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să calculeze și să plătească dobânda legala corespunzătoare sumelor de bani care le-au fost recunoscute prin sentința civilă nr. 1130/13.06.2007 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă și irevocabilă, sume ce reprezintă sporul de vechime neacordat, calculat pentru diferite perioade, astfel: - calculată la suma de 13842 RON pe perioada 01.12.2003 - data efectivă a plății despăgubirilor, respectiv 01.08.2007; - calculată la suma de 9706 RON pe perioada 01.12.2003 - data efectivă a plății despăgubirilor, respectiv 01.08.2007; - calculată la suma de 36348 RON pe perioada 01.12.2003 - data efectivă a plății despăgubirilor, respectiv 01.08.2007; - calculată la suma de 13163 RON pe perioada 01.12.2003 - data efectivă a plății despăgubirilor, respectiv 01.08.2007; - - calculată la suma de 20487 RON pe perioada 01.12.2003 - data efectivă a plății despăgubirilor, respectiv 01.08.2007; - calculată la suma de 4666 RON pe perioada 09.12.2005 - data efectivă a plății despăgubirilor, respectiv 01.08.2007; - calculată la suma de 4666 RON pe perioada 09.12.2005 - data efectivă a plății despăgubirilor, respectiv 01.08.2007; - calculată la suma de 38979 RON pe perioada 09.12.2005 - data efectivă a plății despăgubirilor, respectiv 01.08.2007; - calculată la suma de 4666 RON pe perioada 09.12.2005 - data efectivă a plății despăgubirilor, respectiv 01.08.2007; - calculată la suma de 5995 RON pe perioada 09.12.2005 - data efectivă a plății despăgubirilor, respectiv 01.08.2007.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 1088 al.1 cod civil și art. 3 și 5 din OG. 9/2000; s-a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă.
S-au anexat acțiunii copii ale sentinței civile nr. 1130/2007 a Tribunalului Constanța, tabel nominal centralizator.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
S-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții numai în elaborarea proiectului de buget și administrarea acestuia și nu are atribuții referitoare la plata drepturilor salariale, neavând calitatea de angajator în raport cu reclamantele și, drept consecință, nu are calitate procesuală pasivă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru intervalul anterior datei de 22.02.2005. În motivarea excepției s-a arătat că, aplicând principiul conținut de art. 1 alin.1 și art. 12 din Decretul 167/1958, rezultă că pretențiile pot fi examinate numai pentru perioada anterioară cu 3 ani înaintea introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se că aceștia au obținut deja repararea integrală a prejudiciului, prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor în funcție de rata inflației astfel încât nu se mai poate solicita și o dobândă legală căci s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei.
Materialului probator administrat la dosarul cauzei a constat în înscrisuri depuse de reclamanți și adresa nr. 10A/202/22.05.2008 a Serviciului contabilitate al Tribunalului Constanța.
Prin sentința civilă nr. 659/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a hotărât după cum urmează:
"Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile vizând perioada decembrie 2003- decembrie 2004 si respinge acțiunea cât privește aceste pretenții ca prescrisă.
Admite în parte acțiunea reclamanților, și - și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța să plătească reclamanților dobânda legală, astfel:
- pentru suma reprezentând 65% din sporul de vechime calculat în favoarea acestora pentru perioada ianuarie 2005-ianuarie 2007, conform sentinței civile nr.1130/13.06.2007 a Tribunalului Constanța, dobânda urmând a fi calculată și acordată pentru perioada ianuarie 2005 - august 2007;
- pentru suma reprezentând 35% din sporul de vechime calculat în favoarea acestora pentru perioada ianuarie 2005-ianuarie 2007, dobânda urmând a fi calculată și acordată pentru perioada ianuarie 2005 - octombrie 2007;
Admite acțiunea reclamanților, și și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța să plătească reclamanților dobânda legală, astfel:
- pentru suma reprezentând 65% din sporul de vechime calculat în favoarea acestora pentru perioada decembrie 2005- ianuarie 2007, conform sentinței civile nr.1130/13.06.2007 a Tribunalului Constanța, dobânda urmând a fi calculată și acordată pentru perioada decembrie 2005 - august 2007;
- pentru suma reprezentând 35% din sporul de vechime calculat în favoarea acestora pentru perioada decembrie 2005-ianuarie 2007, dobânda urmând a fi calculată și acordată pentru perioada decembrie 2005 - octombrie 2007;
Respinge acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători în funcție în cadrul Judecătoriei Medgidia iar, prin sentința civilă nr. 1180/13.06.2007, a fost admisă acțiunea lor de obligare a Ministerului Justiției și Tribunalului Constanța să achite reclamanților despăgubiri civile echivalente cu sporul de vechime, corespunzător vechimii în muncă și actualizate cu rata inflației la data plății efective, astfel: pentru reclamanții, -, și -, pentru perioada 1.12.2003 - 21.01.2007; pentru reclamanții -, - -, -, și, pentru perioada 09.12.2005 - 21.01.2007.
După cum reiese din tabelul centralizator (fila 10) și adresa nr. 10A/202/22.05.2008, reclamanții au primit drepturile cuvenite, inclusiv sumele calculate cu titlu de inflație în două tranșe - 65% în data de 10.08.2007 și 35% în data de 12.10.2007.
Prin hotărârea menționată, instanța dispus obligarea pârâților Tribunalului Constanța și Ministerul Justiției, la plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea sporului de vechime pentru vechimea totală în muncă pentru perioada decembrie 2003-ianuarie 2007.
La termenul din 09.05.2008, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor, având în vedere dispozițiile art.281 muncii potrivit căruia jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali prevăzute de acest cod dar și cele ale art.282 muncii din care rezultă că pot fi părți în conflictele de muncă: salariații și angajatorii și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Or, în cazul de față, Statul Român a fost chemat în judecată pentru a răspunde alături de ceilalți pârâți pentru neplata unor despăgubiri pentru neplata unor drepturi salariale, deși nu este legat de reclamanți prin raporturi de muncă și nici nu s-a invocat vreo dispoziție legală care să îi confere calitate de parte într-un conflict de muncă.
Considerând calitatea procesual pasivă este identitatea dintre persoana chemată in judecată si titularul obligației ce constituie latura pasiva a raportului juridic dedus judecații, față de cele arătate, va fi respinsă acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pretențiile ce constituie obiectul cererii de față au natura juridică a unor despăgubiri rezultând dintr-o răspundere civilă delictuală.
Reclamanții se consideră prejudiciați prin neplata dobânzii legale corespunzătoare sumelor de bani care le-au fost recunoscute prin sentința civilă nr. 1130/13.06.2007 a Tribunalului Constanța - sporul de vechime raportat la vechimea totală în muncă.
Un principiu esențial al răspunderii civile delictuale este acela privind repararea integrală a prejudiciului.
Aceasta înseamnă că, prin despăgubirea acordată, se intenționează acoperirea numai a pagubei efective și înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit, în scopul repunerii victimei în situația anterioară.
Cum pretențiile sunt exprimate în bani - "dobânda legala corespunzătoare sumelor de bani care le-au fost recunoscute "-, cad sub imperiul prevederilor art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție extinctivă dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege."
În privința termenului de prescripție este aplicabil termenul general stabilit de art. 3 alin. 1 din același decret, de trei ani.
Fiind stabilit caracterul prescriptibil al pretențiilor și durata termenului, mai rămâne de determinat momentul de la care începe să curgă acest termen.
Deoarece acțiunea este una în răspundere civilă delictuală, în mod evident sunt aplicabile prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 care statuează că "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Dispozițiile legale sunt foarte clare, astfel încât nu necesită explicații în punerea lor în practică: de la momentul în care victima faptei ilicite a cunoscut paguba și autorul ei începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru repararea acestei pagube.
Dar, reclamanții au cunoscut fapta ilicită și autorul acesteia - neplata sporului de vechime - cât și întinderea prejudiciului - cuantumul în bani al acestui spor, plus reactualizarea lui cu indicele inflației - încă de la primul refuz de plată al acestui drept bănesc - în cursul anului 2000.
Față de principiile expuse, având în vedere data promovării acțiunii de față, rezultă că pretențiile pentru perioada decembrie 2003- decembrie 2004 sunt prescrise.
Nu sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 interpretate "per a contrario" (în sensul că recunoașterea beneficiului dreptului principal atrage automat și beneficiul drepturilor accesorii), deoarece în cererea de față nu este vorba despre "drepturi accesorii", ci de despăgubiri care să acopere (întreaga) pagubă efectivă și care să se adauge la acelea stabilite prin sentința civilă nr. 1180/13.06.2007a Tribunalului Constanța, care - față de cererea părților și principiul disponibilității acțiunii civile - privit numai o parte a prejudiciului.
Sunt însă incidente prevederile art. 12 din decret conform cărora dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre prestațiunile succesive se stinge printr-o prescripție deosebită.
Cum sporul de vechime, având natura unui drept salarial, se plătea lunar, pentru prejudiciul invocat prin neplata fiecărei sume alcătuite din cuantumul sporului plus actualizarea, intervine o prescripție separată.
Deoarece reclamanții au cerut inițial repararea în parte a acestui prejudiciu - doar prejudiciul efectiv -, pentru cealaltă parte, neacoperită prin hotărâre judecătorească de care se face vorbire - beneficiul nerealizat - intervine prescripția, realizându-se astfel una din funcțiile instituției prescripției extinctive - de sancționare a titularilor de drept care nu le-au valorificat în termenul prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, va fi admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile vizând perioada decembrie 2003- decembrie 2004 si respinge acțiunea cât privește aceste pretenții ca prescrisă.
Ca urmare a producerii fenomenului inflaționist, creditorii unei obligații de plata unei sume de bani, nu suferă doar prejudiciul concretizat în întârzierea executării obligației de plata ci și cu prejudiciul distinct de beneficiu nerealizat ce constă între diferența de valoare dintre valoarea nominală a creanței de la momentul nașterii obligației de plată și valoarea sa reală de la data executării efective.
Astfel, "indexarea" cu rata inflației reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv, în vreme ce dobânda reprezintă tocmai beneficiul nerealizat. Această distincție rezultă din natura și scopurile diferite ale celor două instituții: dobânda este pactul lipsei de folosință iar actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Astfel, având în vedere că acțiunea privind drepturile pentru care se cerere în prezent dobânda legală a făcut distincție între reclamanți cuprinse la data nașterii dreptului: pentru o parte 01.12.2003 iar pentru cealaltă parte 09.12.2005, și că drepturile au fost achitate reclamanților în două tranșe distincte în luna august și octombrie 2007, urmează a admite în parte acțiunea reclamanților, și - și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța să plătească reclamanților dobânda legală, astfel:- pentru suma reprezentând 65% din sporul de vechime calculat în favoarea acestora pentru perioada ianuarie 2005-ianuarie 2007, conform sentinței civile nr.1130/13.06.2007 a Tribunalului Constanța, dobânda urmând a fi calculată și acordată pentru perioada ianuarie 2005 - august 2007; - pentru suma reprezentând 35% din sporul de vechime calculat în favoarea acestora pentru perioada ianuarie 2005-ianuarie 2007, dobânda urmând a fi calculată și acordată pentru perioada ianuarie 2005 - octombrie 2007;
Va admite acțiunea reclamanților, și și va obliga pârâtii Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța să plătească reclamanților dobânda legală, astfel: - pentru suma reprezentând 65% din sporul de vechime calculat în favoarea acestora pentru perioada decembrie 2005- ianuarie 2007, conform sentinței civile nr.1130/13.06.2007 a Tribunalului Constanța, dobânda urmând a fi calculată și acordată pentru perioada decembrie 2005 - august 2007; - pentru suma reprezentând 35% din sporul de vechime calculat în favoarea acestora pentru perioada decembrie 2005-ianuarie 2007, dobânda urmând a fi calculată și acordată pentru perioada decembrie 2005 - octombrie 2007.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților. În motivarea recursului a arătat următoarele: câtă vreme cererea introductivă privește acordarea dobânzilor pentru sume pretinse printr-o acțiune separată și acordate deja, data introducerii acțiunii care a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța este data de la care intimații ar fi putut solicita și dobânda legală; la momentul la care s-a solicitat dobânda legală, nu mai exista nici un debit neachitat reclamanților, astfel încât, stingându-se obligația principală, nu mai puteau fi acordate nici dobânzile, care au caracter accesoriu; oricum, dobânda nu poate fi acordată decât din momentul în care a fost cerută iar la 22.02.2008, când a fost cerută, debitul principal se stinsese; greșit a înlăturat Tribunalul prevederile art. 1 din. nr. 167/1958; în cauză sunt incidente prevederile art. 1082 din Codul civil, iar în condițiile în care sporul de vechime nu a fost acordat pentru că nu era prevăzut în legea specială de salarizare, nu se poate reține culpa angajatorului prin neîndeplinirea unei obligații legale.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin decizia civilă nr. 1741/19.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a declinat competența de soluționare a cauzei către Curtea de Apel Constanța. S-a avut în vedere că prin decizia nr. 104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1130/13.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, aceeași pârâți au fost obligați către reclamanți la plata despăgubirilor echivalente cu sporul de vechime, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Conform art.1088 civ. în cazul neexecutării unei obligații care are ca obiect o sumă de bani, creditorul nu poate să ceară cu titlu de daune decât dobânda legală. Această regulă, aplicabilă în principiu obligațiilor contractuale, suferă numeroase excepții, reglementate expres prin art.1088 alin. (1) sau deduse din convenția părților. Răspunderea delictuală fiind însă integrală, logic și firesc, dacă prejudiciul nu are acoperire în dobânda legală, există posibilitatea obligării debitorului la plata și a altor daune cauzate prin însușirea, în orice mod, a sumei de bani care constituie obiectul reparației. Dacă plata acestor daune acoperă dobânda legală aferentă, ar fi injust să fie acordată separat, încă o dată, prin aplicarea art.1088 alin. (1) civ.
Instanța de fond nu a respectat însă regula care oprește acordarea de două ori a acelorași reparații materiale pentru un unic prejudiciu ( bis eadem dicere), prin aceea că a hotărât că sunt debite atât sumele reprezentând indexarea creanței depreciate cât și dobânzile legale. În realitate, paguba suferită de reclamanți își are acoperire în daunele-interese rezultate din reevaluarea creanței depreciate, fiind de neconceput ca aceste daune să cuprindă și dobânda legală. C mult, dacă creanța depreciată era purtătoare de dobânzi, pentru acoperirea pagubei, putea fi indexată doar dobânda, fără a mai fi cu putință, ca separat și, prin cumul, să fie reevaluată și creanța (în acest sens și decizia nr. 5361/28.09.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va admite recursul și se va modifica sentința recurată în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 659/28.05.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanții, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul procesual ales în M,-, jud.C și intimații pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA,cu sediul în C,-, jud.C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 09.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.Jud.-/09.07.2009
Tehnored.disp.RD/4ex./09.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
