Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 329/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâțiMINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,B-dul - nr. 12-14 și,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, PRIN T, cu sediul în T, str.B nr.163 bis, împotriva sentinței civile nr.519/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiși- procurori la Biroul Teritorial Tulcea -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu domiciliul ales în T,-, și intimații pârâțiDIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B, sector 5,--14 șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B, sector 1,--3 șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi salariale - primă de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și urm.cod pr.civilă.
Ambele recursuri sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că recurentul pârât Parchetul de pe lângă a depus la dosar înainte de rămânerea dosarului în pronunțare, prin poșta specială la ora 11,30, concluzii scrise.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Cu privire la cauza de fata, Curtea constata:
Reclamanții și au chemat în judecată pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară, egală cu luna anterioară plecării în concediu, pe anii 2005 - 2006, actualizată cu rata inflației.
Ministerul Economiei si Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în raport de acesta, deoarece nu are calitate procesuala pasiva iar majorarea drepturilor salariale nu poate fi făcută decât în limita fondurilor disponibile, aprobate in bugetul de stat.
Parchetul de pa lângă ICCJ a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând totodată că potrivit art. 36 din OUG 27/2006 competenta aparține Curții de Apel București, deoarece nu ne aflam în situația unui litigiu de munca. A formulat de asemenea cerere de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca acesta să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plății în cazul în care acțiunea reclamanților este admisă.
Prin sentința civilă nr.519/5.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea formulată de reclamanții și - procurori la Biroul Teritorial Tulcea - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată Și Terorism B, Ministerul Economiei Și Finanțelor, și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, să plătească reclamanților o despăgubire constând în prima de concediu, egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, aferentă anilor 2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare in garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții, prin prezenta hotărâre.
A fost respinsă excepția privind necompetența materială a instanței, ca nefondată.
A fost respinsă excepția privind inadmisibilitatea acțiunii, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Prin art. 1 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se prevede că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ulterior însă, prin dispozițiile art. 3 (2) din nr.OUG 33 din 26 februarie 2001, se prevede că "se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41 alin. 1, care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cum a fost modificată și completată, precum și aplicarea prevederilor art. IV, referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Nr.OUG 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 614 din 29 noiembrie 2000".
OUG nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, prevăzut, la art. 50 alin. 2 că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11)și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești -, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
În raport de aceste dispoziții legale, instanța de fond a reținut că, la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 411)alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
In raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Cu toate acestea, La 10 iulie 2001, prin Legea nr. 386/2001 se aprobă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 33 din 26 februarie 2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorităților judecătorești care prevad la articolul III alin. 3:"Pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin. 1 și 2 redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999, a nr.OG 83/2000, precum și a nr.OUG 237/2000".
Prin urmare, pe toată durata suspendării redevin aplicabile ca atare prevederile referitoare și la dreptul câștigat prin art. 41 din nr.OG 83/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și, respectiv art. 33 (2) din Legea nr. 188/1999 care prevede că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Prin Legea nr. 743/2001 (art. 12), nr. 631/2002 (art. 10), nr. 507/2003 (art. 9) și art. 511/2004 (art. 8), aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă precum și a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 18/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, s-au suspendat până la data de 31 decembrie 2005.
Având în vedere dispozițiile art. 38 din Constituția României, art. 18 din Codul Muncii și art.7 din Declarația Universală a Drepturilor, instanța de fond a apreciat că cererea reclamanților este întemeiată.
În acest sens, s-a reținut că s-au încălcat prevederile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14 decembrie 1955 potrivit căreia "1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condițiile echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului. 2. Toți oamenii au dreptul fără nici o discriminare la salariu egal pentru muncă egală. 3. Orice om care muncește are dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană și completată dacă este cazul cu alte mijloace de protecție socială".
Discriminarea categoriei profesionale a magistraților rezultă și din dispoz. art.1 din Protocolul 12 la CEDO potrivit căruia:"1. Dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege, trebuie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avuție, naștere, sau orice altă situație. 2. Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări, bazate pe oricare din motivele menționate în paragraful 1 din partea nici unei autorități publice".
În aceste condiții, situația categoriei profesionale a magistraților, cu privire la neacordarea primei de concediu poate fi analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă, de exemplu situația funcționarilor publici, pentru care acest drept nu a încetat să existe.
Instanța a mai avut în vedere și art. 24 indice 1 din Legea nr. 45/2007, pentru aprobarea nr.OUG 27/2006 prin care s-a recunoscut acest drept al magistraților de a primi pe lângă indemnizația de concediu aferentă și o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară anterioară plecării în concediu.
Referitor la reactualizarea sumelor datorate, instanța a făcut aplicarea prev. art. 78 din Codul Muncii, și a reținut obligativitatea pârâtei la reactualizarea sumei datorată, la data plății efective.
Cererea de chemare în garantie a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost de asemenea admisă, avându-se în vedere art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cu care, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar și pregătește proiectele bugetare anuale, legile de rectificare, precum și legile privind aprobarea contului general anual de exercițiu.
De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art. 3 din nr.HG 2008/2005, și ale art. 3 din nr.HG 386/2007.
Față de aceste considerente, instanța a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății despăgubirilor la care au fost obligați pârâții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație si Justiție si Ministerul Economiei si Finanțelor care au criticat-o pentru următoarele aspecte:
1. Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație si Justiție a criticat sentința pentru nelegalitate si netemeinicie in raport de disp. art. 304 pct. 3,4,9 cod procedură civilă.
Solicitarea reclamanților privind plata drepturilor reprezentând primele de vacanță pentru anii 2005-2006 este nelegală, întrucât dispozițiile referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost abrogate începând cu anul 2003, potrivit prevederilor art. 50 din nr.OUG 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Prin Decizia XXIII, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, "admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. l din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, stabilește: Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru perioada anilor 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
În prezent, actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv nr.OUG 27/2006, modificată prin Legea nr. 45/2007, acordă prima de vacanță pentru magistrați, potrivit dispozițiilor art. 241dar aceasta nu justifica în nici un fel plata retroactiva a unui drept care nu avea reglementare legala.
2. Ministerul Economiei și Finanțelor critica sentința prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art. 34-35 din Legea nr. 500/2004, arătând că acest minister nu poate aloca sume care nu au fost prevăzute prin buget iar cel care aprobă bugetul este Parlamentul, în baza proiectelor întocmite de ordonatorii de credit.
este depozitarul informației generale asupra veniturilor tarii si in baza acestei informații discuta cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit iar decizia finala asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparține Guvernului si in ultima instanța Parlamentului.
Pentru aceste considerente, recurentul solicita admiterea recursului si modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu MEF precum si a cererii de chemare în garanție.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate si de materialul probator administrat, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin art. 1 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se prevede că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ulterior însă, prin dispozițiile art. 3 (2) din nr.OUG 33 din 26 februarie 2001, se prevede că "se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41 alin. 1, care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cum a fost modificată și completată, precum și aplicarea prevederilor art. IV, referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Nr.OUG 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 614 din 29 noiembrie 2000".
OUG nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, prevăzut, la art. 50 alin. 2 că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11)și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești -, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
Prin urmare, se retine că, la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 411)alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
Referitor la Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 31/2005 de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secții Unite, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constatam ca instanța s-a pronunțat asupra drepturilor magistraților și ale personalului auxiliar de a beneficia de prima ce se acordă cu ocazia plecării în concediul legal de odihnă doar pentru perioada 2001-2002, aceasta dezlegare data problemei de drept cu care ICCJ a fost investita, fiind obligatorie pentru instanța.
Pe de altă parte, prevederea unor dreptul în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat ce urmează a fi sancționat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursurile si in temeiul art. 312 cod procedură civilă va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondata.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la excepția inadmisibilității și excepția necompetentei instanței de a soluționa cauza pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții pârâțiMINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,B-dul - nr. 12-14 și,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, PRIN T, cu sediul în T, str.B nr.163 bis, împotriva sentinței civile nr.519/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiși- procurori la Biroul Teritorial Tulcea -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu domiciliul ales în T,-, și intimații pârâțiDIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B, sector 5,--14 șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B, sector 1,--3 șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-,
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca nefondată acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
Pt.Jud.- aflat în semnează
Conf.art.261 alin.1 cod pr.civilă,
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond:; Șt.
Red.dec.Jud.-/08.07.2009
Tehnored.gref.RD/4ex./09.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
