Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4923/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2758/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR.4923/
Ședința public de la 01 iulie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâțiMinisterul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertților, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploie ști, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașovîmpotriva sentinței civile nr.388 din data de 02.12.2008 pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII Civil și pentru Cauze Privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr- (5630/2008), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, scu, G,și intimații-pârâțiConsiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Târgu Mure ș, Parchetul de pe lâng Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lâng Tribunalul Târgu Mure ș, Tribunalul Buz u, Tribunalul Constanța și Tribunalul Prahova,având ca obiect:"drepturi bnești - spor de 50%".
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic în baza delegației nr.- din data de 30.06.2009 și depus la dosar-fila 120 și intimații-reclamanți, -, scu, G,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 09.06.2009 depus la dosar-fila 72, lipsind recurenții pârâțiMinisterul Justiției și Libertților, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploie ști, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașovși intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Târgu Mure ș, Parchetul de pe lâng Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lâng Tribunalul Târgu Mure ș, Tribunalul Buz u, Tribunalul Constanța și Tribunalul Prahova.
Procedura de citare nelegal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz Curții c pe dovada de citare a intimatului-pârât Parchetul de pe lâng Tribunalul Târgu -M aflat la dosar, în mod eronat s-a aplicat ștampila Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Târgu -
Totodat, se învedereaz Curții c s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratur" al acestei secții la data de 11.06.2009, concluzii scrise din partea recurentului-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și din partea intimaților-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI și Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști.
Intimații, -, scu, G, prin avocat, având cuvântul, solicit a se avea în vedere faptul c instanța de fond, prin hotrârea pronunțat, a constatat c pârâții Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Târgu -M cât și Parchetul de pe lâng Tribunalul Târgu -M, nu au calitate procesual pasiv.
Curtea, având în vedere împrejurarea c atât Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Târgu -M cât și Parchetul de pe lâng Tribunalul Târgu -M își au sediul în aceeași cldire, apreciazprocedura de citare legal îndeplinit.
Prțile prezente, interpelate fiind, arat c nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecat acord prților cuvântul în susținerea și combaterea cererilor de recurs deduse judecții.
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, având cuvântul în susținerea recursului su, solicit a se observa c alocarea fondurilor bugetare necesare pentru efectuarea plții sumelor de bani stabilite prin titluri executorii se face de ctre Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, fr nicio legtur cu competențele Ministerului Finanțelor Publice, în materie de buget.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulat de ctre Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, solicit a se avea în vedere prevederile art.60 alin.1 cod proc. civil, prin care se stipuleaz c partea poate chema în garanție o alt persoan împotriva creia ar putea s se îndrepte, dar numai în cazul în care ar cdea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despgubire, și faț de aceast împrejurare, apreciaz c atâta vreme cât cererea de chemare în garanție a fost îndreptat împotriva Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de ordonator principal de credite și nu împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, hotrârea instanței de fond este imposibil de executat, dat fiind faptul c fiecare ordonator principal de credite are posibilitatea de a solicita rectificarea bugetului în raport de nevoile pe care le are.
Astfel, solicit a se observa c Ministerul Finanțelor Publice nu are nici un temei legal de a dispune alocarea fondurilor necesare în vederea efecturii de plți a sumelor de bani stabilite în baza titlurilor executorii.
Cât privește excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, solicit a se observa c legea bugetului de stat este o lege organic, iar ministerul finanțelor este investit cu un proiect de legi bugetare anuale, astfel încât, dreptul de a modifica sau de a aduga la administrarea proiectului de lege revine Parlamentului și nicidecum Ministerului Finanțelor Publice.
Având în vedere cele susținute, solicit admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii excepțiilor invocate, respectiv, excepția inadmisibilitții cererii de chemare în garanție cât și excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și pe cale de consecinț, respingerea acțiunii ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fr calitate procesual pasiv.
Cât privește cererile de recurs formulate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertților, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploie ști și Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov, reprezentantul legal al Ministerului Finanțelor Publice pune concluzii de respingerea acestora ca nefondate.
Intimații, -, scu, G, prin avocat, având cuvântul, solicit respingerea cererilor de recurs deduse judecții ca nefondate și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinic și legal, întrucât în speț sunt aplicabile prevederile art.1088 Cod Civil, privind repararea prejudiciului creat.
În combaterea susținerilor orale ale recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, intimații-reclamanți, prin avocat, solicit a se avea în vedere atribuțiile acestui minister.
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, având cuvântul, în replic, solicit a se avea în vedere practica Curții de APEL BUCURE ȘTI cât și a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererea de chemare în garanție.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civil declar închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civil nr.388 din data de 02.12.2008, pronunțat de ctre Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII-a Civil și pentru Cauze Privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, s-a admis în parte acțiunea formulat de reclamanții, -, scu, G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertților, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploie ști, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Târgu Mure ș, Parchetul de pe lâng Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lâng Tribunalul Târgu Mure ș, Tribunalul Buz u, Tribunalul Constanța și Tribunalul Prahova; au fost obligați pârâții la plata ctre reclamanții -, scu, G, a sporului de risc de 50% aferent perioadei 30.10.2004 - la zi și în continuare, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și pân la plata efectiv, corespunztoare perioadei lucrate la fiecare dintre pârâți; au fost obligați pârâții la plata ctre reclamanții și a sporului de risc de 50% aferent perioadei 01.08.2005 la zi și în continuare, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și pân la plata efectiv, corespunztoare perioadei lucrate la fiecare dintre pârâți; s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a fost obligat chematul în garanție s aloce sumele necesare efecturii plții; a fost respins acțiunea pentru perioadele mai - octombrie 2004, constatându-se prescris dreptul la acțiune; a respins, ca neîntemeiat, acțiunea pentru perioada 30.10.2004 - 01.08.2005 pentru reclamanții, și, și a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Târgu -M și Parchetul de pe lâng Tribunalul Târgu -M, ca fiind îndreptat împotriva unor persoane fr calitate procesual pasiv.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 23.02.2009 instanța de fond a corectat numele reclamantului, ca fusese consemnat Oacea și a complinit omisiunea din cuprinsul dispozitivului sentinței a urmtoarei mențiuni din minuta hotrârii: "oblig pârâții la plata ctre reclamanții:, și a sporului de risc de 50%, aferent perioadei 01.08.2005 - la zi și în continuare actualizat cu indicele de inflație, de la data scadenței și pân la plata efectiv corespunztoare perioadei lucrate la fiecare dintre pârâți".
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de fond a reținut c prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin3 Cod procedur civil, s-a statuat c în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judectorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar, și dup intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobat prin Legea nr.334/2001. În considerentele acestei decizii s-a menționat c inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct.42 și în art. IX alin.2 din nr.OG83/2000 impune ca instanțele de judecat s considere rmase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, care nici în prezent nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidând incontestabil în faptul c dreptul consacrat legislativ de art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvine și în continuare persoanelor care se încadreaz în ipoteza textului de lege.
Instanța de fond a admis acțiunea obligând pârâții la plata sporului pretins cu respectarea termenului de prescripție, actualizat cu rata inflației de la data scadenței și pân la data plții efective, în vedere asigurrii reparrii integrale a prejudiciului creat prin întârzierea în acordarea sumelor la nivelul sporurilor pretinse, în conformitate cu dispozițiile art.1088 Cod civil.
Având în vedere atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor legate de elaborarea bugetului, în baza art. 60-63 pr. civ. prima instanț a admis cererea de chemare în garanție a acestuia și l-a obligat pe acesta s aloce fondurile necesare plții sumelor, potrivit HG nr. 736/2003, art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 și art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice cu motivarea c rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a rspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
De altfel, în conformitate cu prevederile art. 3 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plat ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii în procesul executrii sumelor datorate de ctre instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plți dispuse de ctre ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Cât privește pe reclamanții, și, prima instanț a respins pretențiile acestora pentru perioada 30.10.2004-1.08.2005 ca neîntemeiate, întrucât a constatat c, în aceast perioad, acești reclamanți nu au avut calitatea de magistrații, ci au fost auditori de justiție.
Instanța de fond a admis excepțiile lipsei calitții procesuale pasive a Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Târgu Mure ș și Parchetul de pe lâng Tribunalul Mure cu motivarea c nu au existat raporturi de munc între acești pârâți și vreunul dintre reclamanți.
Împotriva hotrârii au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertților, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploie ști, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov.
1. În motivarea recursului su, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civil recurentul Ministerul Justiției și Libertților a susținut c, în raport de calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate a reclamanților, instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Justiției si al Libertților în condițiile în care nu este ordonator principal de credite pentru reclamanți ci Procurorul general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție are personalitate juridic și gestioneaz bugetul Ministerului Public, iar între acesta și Ministerul Justiției și al Libertților nu exist nici un fel de raport juridic, astfel c Ministerul Justiției și al Libertților nu poate avea obligații în ceea ce privește plata sumelor solicitate.
2. În motivarea recursului su, recurenta Curtea de Apel Ploie știa invocat dispozițiile art. 304 punctele 7-9 cod proc. civil cu motivarea c instanța de fond a comis o greșeala in momentul in care a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive a acesteia, neavând in vedere faptul c între reclamanții-intimați si Curtea de Apel Ploie ști un au existat niciodat raporturi de munca.
Recurenta a mai criticat și faptul c instanța de fond nu a soluționat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada mai 2004- 22 iulie 2005, acțiunea fiind introdusa la data de 23 iulie 2008. În acest sens recurenta a invocat art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 al.1 lit. c din Legea 53/2003 conform crora cererea putea fi formulat în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Recurenta a susținut c și pe fondul cauzei, se impunea respingerea acțiunii având în vedere faptul c în prezent salarizarea magistraților este reglementata de art. 1-3 din OUG nr.27/2006, act normativ care nu prevede acordarea sporului solicitat pentru risc și suprasolicitare neuropsihica. De asemenea, recurenta a criticat dispoziția privind actualizarea sumelor pretins datorate cu indicele de inflație, având în vedere faptul ca in conformitate cu dispozițiile art. 14 al. 2 din Legea 500/2002-privind finanțele publice, nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în buget si nici angajata si efectuata din acesta daca nu exista baza, legala pentru respectiva cheltuiala.
Recurenta a susținut c este o instituție bugetara, fondurile salariale fiind stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, fapt pentru care obligarea la reactualizarea sumelor bnești cuvenite reclamanților ar reprezenta stabilirea in sarcina sa a unor obligații imposibile. Astfel, in lipsa unei prevederi legale care s reglementeze materia actualizrii drepturilor cu rata inflației nu exista surse de finanțare in afara celor alocate prin lege.
3. În recursul declarat de Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila se susține c în dispozitiv nu se mai regsește ca parat Parchetul de pe lâng
Tribunalul Brașov, iar acțiunea este admisa, dar si respinsa in contradictoriu cu Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Târgu Mure ș și Parchetul de pe lâng Tribunalul Mure În dispozitiv, instanța este obligata sa rezolve concret toate cererile formulate de parti cu privire la obiectul procesului, sa menționeze consecințele care decurg din soluția admiterii sau respingerii cererilor.
Recurentul a mai susținut c reclamantul, a activat in funcția de procuror la Parchetul de pe lâng Judec toria Brașov, iar in perioada 27 septembrie 2004-mai 2005 fost delegat în funcția de procuror la Parchetul de pe lâng Judectoria.
Începând cu data de 6 aprilie 2006, fost transferat de la Parchetul de pe lâng Judec toria Brașov la Parchetul de pe langa Judectoria sectorului 6 B si numit in funcția de prim procuror adjunct al aceluiași parchet, începând cu data de 15 aprilie 2006(Ordinul nr. 1042 emis de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație si Justiție).
Recurentul a apreciat c instanța de fond a pronunțat o hotrâre care nu poate fi executata de parații Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov si Parchetul de pe lâng Tribunalul Brașov (care nu se mai regsește in aceasta calitate in dispozitivul hotrârii recurate) deoarece sporul de risc de 50% aferent "perioadei 30.10.2004-la zi si in continuare" nu este datorat de ctre acești parați începând cu data de 06 aprilie 2006, data transferului reclamantului-intimat.
Recurentul a susținut c, în aplicarea Deciziei nr. 21/ 10 martie 2008, pronunțat de Înalta Curte de Casație si Justiție, instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bnești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov ca instituție bugetar nu poate s înscrie în bugetul propriu nici o plata fara baza legal pentru respectiva cheltuiala.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de ctre instanța, astfel ca acordarea ulterioara a unei sume de bani peste cea datorata - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifica.
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetara, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, a susținut recurentul, astfel c obligarea paraților la plata sumelor acordate de instanța ar reprezenta stabilirea in sarcina instituțiilor parate a unei obligații imposibile.
Recurentul a mai artat c aplicarea indicelui de inflație sumelor acordate de instanța prin prezenta hotrâre apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina s-și execute obligația asumata.
4. Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat ca nelegal și netemeinic hotrârea judectoreasc pentru motivul prevzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedur civil cu aplicarea art. 304/1 Cod procedur civil pentru admiterea capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic și plata pe viitor a acestora, pentru urmtoarele considerente:
Conform Deciziei nr. 21/ 10 martie 2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție art. 47 Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat, nu a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr. 83/2000, art. 47 fiind aplicabil și dup data de 1 octombrie 2000, data intrrii în vigoare a nr.OG 83/2000. Raportat la cele enunțate, a artat recurentul, raționamentul reclamanților este corect, dar numai pentru perioada 1 octombrie 2000 - 3 februarie 2007, aceast dat fiind momentul intrrii în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești și al parchetelor de pe lâng acestea, precum și din cadrul altor unitți din sistemul justiției, act normativ care prin art. 30 abrog în mod explicit întreaga L 50/1996, deci și art. 47.
Decizia nr. 21/ 10 martie 2008 trebuie interpretat în sensul c judectorii, procurorii, magistrații-asistenți, cum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar, și dup intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, dar numai pân la abrogarea Legii nr. 50/1996 prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2007.
Recurentul a susținut c instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și în continuare a drepturilor salariale solicitate, adugând la legea special de salarizare a magistraților, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativ - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judectorești nu sunt abilitate s creeze și s adopte legi, ci doar s le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative -respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive -reprezentate de Guvern.
Acordarea acestor drepturi salariale reprezint o ingerinț a instanței judectorești în atribuțiile puterii legiuitoare și executive în consecinț, o înclcare a dispozițiilor constituționale privind separat puterile statului.
In consecinț, captul de cerere privind plata și în continuare a drepturilor salariale solicitate este inadmisibil.
Recurentul a criticat și plata actualizat a acestor drepturi susținând c este instituție bugetar, astfel c nu poate s înscrie în bugetul propriu nici o plat fr baz legal pentru respectiva cheltuial în condițiile în care fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Recurentul a apreciat c obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanț ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile, cu atât mai mult cu cât actualizarea conform indicelui de apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru de amenințare spre a-l determina s-și execute obligația asumat.
5. În motivarea recursului su în care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod proc. civil, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a artat c hotrârea primei instanțe nu este motivata si este dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii, motive prevzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul d e procedura civila. În acest sens, recurentul a artat c instanța de fond a confundat bugetul de stat cu bugetele instituțiilor parate. Simpla enumerare a unor articole din actele normative prin care a fost reglementata organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, precum si din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, nu poate fi considerata o motivare a hotrârii, respectiv a soluției de admitere a cererii de chemare in garanție.
Recurentul a invocat excepția inadmisibilitții cererii de chemare in garanție formulata de ctre Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație si Justiție fiind evidenta inexistenta identitții dintre ceea ce au solicitat reclamanții si ceea ce solicita paratul, care nu a fcut dovada c ar avea o obligație de garanție sau de despgubire, in ipoteza in care ar pierde procesul. Dispozițiile legale pe care isi întemeiaz paratul cererea de chemare in garanție (legi ale bugetului de stat, art. 4 din Legea nr. 500/2002), nu pot fi reținute ca temei pentru o astfel de cerere, atâta timp cat, legiuitorul a reglementat, prin nr.OG 22/2002, modalitatea de executare a obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezint singurul mijloc legal de plata a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituțiile publice.
Cererea de chemare in garanție este inadmisibila si din prisma dreptului muncii, atâta timp cat, drepturile revendicate de ctre reclamant deriv dintr-un raport de munca al crui subiect nu este si chemata în garanție.
Recurentul a invocat și excepția lipsei calitții sale procesuale pasive întrucât nu exista identitate intre persoana chematului in garanție si persoana celui împotriva cruia s-a îndreptat pârâtul care are calitatea de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizeaz creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Admițând chemarea in garanție, instanța a aplicat greșit si dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prin care sunt reglementate principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitțile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar fiind lipsit de relevanta, in speța, faptul c Ministerul Finanțelor Publice elaboreaz proiectul bugetului de stat atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite - si nu la cererea persoanelor ce sunt angajați ai acestora - si a proiectelor bugetelor locale.
Astfel, parti in dosar trebuie sa fie numai reclamantul persoana fizica, si paratul - instituția publica angajatoare, urmând ca in cazul admiterii acțiunii, instituția publica parata, in calitate de ordonator principal de credite sa solicite Ministerul Finanțelor Publice o rectificare bugetara in acest sens, prin întocmirea unui proiect de lege de edificare a legii bugetului de stat.
Pe fond, recurentul a susținut c soluția de admitere a cererii de chemare fi garanție este nelegala, având in vedere si dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificrile ulterioare, care stabilesc pe de o parte ca, nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțat si cltita daca nu este aprobata potrivit legii, iar pe de alta parte ca, nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa in buget daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
In condițiile in care Ministerului Finanțelor Publice ii revine obligația de a se încadra in cheltuielile stabilite de ctre legiuitor, plata salariaților unor alte instituții publice apare ca fiind nelegala si imposibil de efectuat.
Recurentul a invocat OG 75/2008 și Ordinul comun nr. 3774/22.08.2008 privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevzute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008 susținând c plata drepturilor salariale in sistemul de justiție, recunoscute prin hotrâri judectorești, vor fi achitate eșalonat de ordonatorii de credite din sistemul de justiție, din bugetele acestora, urmând ca fondurile sa fie alocate prin legile de rectificare si prin legea bugetului.
Prin urmare Ministerul Finanțelor Publice si-a respectat obligațiile legale stabilite prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.75/2008, respectiv Ordinul nr. 3774/22.08.2008, in sensul ca a procedat la rectificarea bugetului Ministerului Justiției, alocând credite bugetare.
Analizând sentința recurat prin prisma criticilor formulate, Curtea reține urmtoarele:
1. În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției, Curtea reține c susținerile acestuia sunt nefondate în condițiile în care acesta a fost obligat alturi de ceilalți pârâți la plata sporului pretins numai în limita perioadei în care reclamanții au fost ocupat funcții de la instanțele judectorești, instituții pentru care recurentul pârât are calitate de ordonator principal de credite. Potrivit actelor dosarului în aceast situație sunt și pe perioada 30.10.-2004 - 21.04.2005.
2. Curtea va respinge și recursul declarat de Curtea de Apel Ploie ști pentru considerentele menționate anterior în ceea ce privește excepția lipsei calitții procesuale pasive dat fiind c reclamanta și-a desfșurat activitatea parțial pe perioada în litigiu la Judec toria Ploie ști.
În ceea ce privește nesoluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, Curtea reține c afirmațiile recurentei nu sunt reale întrucât pentru perioada mai-oct.2004, raportat la data introducerii acțiunii, 30.10.2007, și nu 23.07.2008 cum a reținut recurenta, a fost constatat prescris dreptul la acțiune, cu respectarea termenului de 3 ani prevzut de art.283lit.c muncii.
Pe fondul cauzei, Curtea reține c în mod corect prima instanț a avut în vedere Decizia nr. 21/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedur civil, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție constituit în Secții Unite, în soluționarea cii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, a reținut c art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicat, privind acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic a supraviețuit dispozițiilor de abrogare dup intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 astfel c a produs și produce în continuare efecte juridice.
Instanța de fond și-a însușit concluzia instanței supreme în sensul c efectul imediat al supraviețuirii normelor mai sus evocate rezid incontestabil în faptul c drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadreaz în ipoteza la care se refer textul de lege pe toat perioada în care își pstreaz aceast calitate.
Prin urmare nu se pune problema unui drept care nu este actual, în condițiile în care, prin efectul unui recurs în interesul legii, dreptul pretins este un spor salarial ce a fost recunoscut ca subzistând în continuare pân la încetarea calitții de beneficiar a reclamanților.
În consecinț, adoptarea OUG 27/2006, anterior pronunțrii recursului în interesul legii, nu este de natur s aduc modificri dreptului la acordarea sporului, aspect relevat și de conținutul deciziei 21/2008 care nu reține o astfel de împrejurare.
În ceea ce privește critica recurentei privind obligarea pârâților la plata reactualizat a sumelor aferente sporului acordat, Curtea apreciaz c în mod corect instanța de fond a dispus actualizarea sumelor datorate de recurent cu indicele de inflație. Soluția se justifica entru p. a acoperi prejudiciul determinat de neplata acestor drepturi și nu se poate aprecia, așa cum a susținut recurenta c plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație este lipsit de cauz juridic.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executrii, cu toate c nu este rea-credinț din partea sa, afar doar dac nu va justifica c neexecutarea provine dintr-o cauz strin, ce nu-i poate fi imputat, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferit și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speț nu se poate contesta faptul c moneda național a fost și este în continu devalorizare.
de inflație reprezint un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piaț si prin intermediul cruia se msoar gradul de depreciere a valorii banilor aflați in circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumprare.
3.În ceea ce privește criticile formulate de Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov, Curtea nu le poate reține întrucât potrivit mențiunilor din considerentele și dispozitivul sentinței, instanța de fond a admis excepția lipsei procesuale pasive a pârâților Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Târgu Mure ș și Parchetul de pe lâng Tribunalul Mure ș, motivat de faptul c nu exist raporturi de munc între acești pârâți și reclamanți. Pârâții nu au criticat pe calea recursului faptul c în partea introductiv a dispozitivului au fost menționați ca fiind prți faț de care s-a admis acțiunea, astfel încât susținerile recurentului, terț faț de raportul juridic analizat de instanț sunt lipsite de interes.
În ceea ce privește calitatea de pârât a recurentului, aceasta vizeaz faptul c reclamantul și-a desfșurat activitatea parțial pe perioada în litigiu, respectiv mai 2005- 15.04.2006 la Parchetul de pe lâng Judec toria Brașov astfel c pentru perioada de încadrare la aceast instituție, astfel cum a solicitat reclamantul, recurentul este obligat la plat.
Referitor la actualizarea drepturilor acordate, faț de cele menționate anterior și raportat la criticile recurentului, Curtea mai reține c nu prezint relevanț în prezenta cauz faptul c în lipsa unui capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale din Legea de stat acordarea ulterioar a unei sume de bani peste cea datorat - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justific sau c în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 nici o cheltuial nu poate fi înscris în buget și nici angajat și efectuat din acesta dac nu exist baz legal pentru respectiva cheltuial întrucât recurentului în calitate de ordonator principal de credit îi revine obligația de a solicita includerea acestor sume în bugetul ce urmeaz a-i fi alocat.
4. Curtea va respinge și recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție cu motivarea c nu se poate aprecia c instanța de fond a depșit atribuțiile puterii judectorești intrând în domeniul de reglementare rezervat puterii legislative, întrucât aceasta a interpretat și aplicat norme de tehnic legislativ în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr.21/10 martie 2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție a crei aplicare este obligatorie pentru instanțele judectorești potrivit art. 329 alin. 3 cod proc. civil.
Cu privire la subzistența sporului dup intrarea în vigoare a OG 8/2007, Curtea reține c, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care se reține c nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioar datei intrrii în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești și al parchetelor de pe lâng acestea, precum și din cadrul altor unitți din sistemul justiției, iar, în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007, își pstreaz valabilitatea același raționament dezvoltat de instanța suprem cu privire la abrogarea menționatului text legal prin nr.OG 83/2000.
Astfel, prin Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG 8/2007, Guvernul nu a fost abilitat s abroge Legea nr. 50/1996.
Așa fiind, nu poate fi primit susținerea recurentului pârât Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul c drepturile pretinse de reclamanți nu mai pot fi recunoscute și pltite dup data intrrii în vigoare a nr.OG 8/2007.
Critica referitoare la plata actualizat a drepturilor acordate va fi respins pentru considerentele expuse anterior.
5. În ceea ce privește recursul formulat de recurentulMinisterul Finanțelor PubliceCurtea urmeaz s rețin din criticile formulate excepția inadmisibilitții cererii de chemare în garanție, nefiind îndeplinite în cauz condițiile reglementate de art. 60 alin. 1 cod proc. civil.
Astfel, din actele dosarului rezult c acțiunea principal a fost formulat ca o acțiune în despgubiri, cerinț ce trebuie îndeplinit și de cererea de chemare în garanție pentru ca aceasta s fie admisibil.
În speț, cererea de chemare în garanție formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție are un obiect diferit, solicitând chematului în garanție adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului pârâtului prin care s fie incluse resursele necesare efecturii plților drepturilor pretinse.
Curtea constat c o astfel de cerere reprezint o obligație de a face, cu o natur juridic distinct de cea a unei obligații de a da cum este cea din acțiunea principal. Or, în conformitate cu dispozițiile textului legal menționat, cererea de chemare în garanție are ca scop s asigure celui care a czut în pretenții posibilitatea de a se despgubi de la partea de la care a dobândit dreptul, în mod evident aceast condiție nefiind îndeplinit în speț.
Faț de împrejurarea c cele dou acțiuni nu au același obiect, cererea de chemare în garanție apare ca inadmisibil raportat la cererea principal în legtur cu care va trebui soluționat. Faț de admiterea excepției, celelalte critici ale recurentei nu vor mai fi analizate.
Pentru aceste considerente Curtea va admite recursul Ministerului Finanțelor Publice, în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civil va modifica în parte sentința recurat în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civil în sensul c va respinge cererea de chemare în garanție ca inadmisibil.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței și va respinge celelalte recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de ctre recurenții-pârâțiMinisterul Justiției și Libertților, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploie ști, Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașovîmpotriva sentinței civile nr.388 din data de 02.12.2008 pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII Civil și pentru Cauze Privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr- (5630/2008), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, scu, G,și intimații-pârâțiConsiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Târgu Mure ș, Parchetul de pe lâng Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lâng Tribunalul Târgu Mure ș, Tribunalul Buz u, Tribunalul Constanța, Tribunalul Prahova și Ministerul Finanțelor Publice.
Admite recursul formulat de ctre recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe.
Modific în parte sentința recurat, în sensul c:
Respinge, ca inadmisibil, cererea de chemare în garanție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: /2ex.
1.09.2009
Jud. fond.:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
