Drepturi salariale (banesti). Decizia 4921/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2607/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4921/
Ședința publică de la 01 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârâtMinisterul Finanțelor Publiceîmpotriva sentinței civile nr.1194 din data de 15.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34036/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -,și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul București, având ca obiect:"drepturi bănești - primă de vacanță 2003- 2006".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-pârâtMinisterul Finanțelor Publice,prin consilier juridic în baza delegației nr.- din 30.06.2009 depusă la dosar-fila 39, lipsind intimații-reclamanți, -, -,și intimații-pârâțiMinisterul Justiției și Libertăților și Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentului-pârât cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond prin sentința pronunțată, în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții care a fot obligată la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți, fără a avea în vedere faptul că între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice, nu există raporturi de muncă.
Față de această împrejurare, solicită a se avea în vedere faptul că în această fază procesuală înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în raport de dispozițiile art.3041cod proc. civilă.
Mai mult decât atât, recurentul-pârât, prin consilier juridic, solicită a se observa că potrivit dispozițiilor OUG nr.37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar și OG nr.22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, fiecare ordonator de credite are obligația de a solicita rectificarea bugetului în vederea efectuării plăților sumelor stabilite prin titlurile executorii.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1194 din data de 15.02.2008, pronunțată în dosarul nr.34036/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a luat act de cererea reclamantei - privind renunțarea la judecată; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul București la plata către reclamanți a bănești reprezentând prima de vacanță pe anul 2005-2006 pentru reclamanții și, pentru anii 2003,2004,2005 și 2006 pentru reclamanții, și pentru anul 2006 pentru reclamanții, și -, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Aplicarea art. 41 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea li alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel cum a fost completată prin nr.OG 83/2000, care recunoștea dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza aceluiași act normativ la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, a fost suspendată prin art. 3 alin. 2 din OUG 33/2001 până la data de 01.01.2002, iar prin art. 12 alin. 4 din Legea 743/2001, până la data de 13.12.2002. Art. 10 alin. 5 din Legea 631/ 2002 dispune suspendarea aplicării până la data de 13.12.2002, art. 9 alin. 7 din Legea 507/2003 dispune suspendarea acordării primelor de concediu până la data de 31.12.2004, iar art.9 alin. 7 din Legea 511/ 2004, până la 31.12.2005.
Art. 41 indice 1 alin.1 din Legea 50/ 1996 fost abrogat în ceea ce privește dreptul magistraților la prima de concediu, prin OUG 177/ 2002, drepturile personalului auxiliar fiind reglementate în continuare prin această lege.
Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 56 si art. 64 din Legea nr. 24/2000 republicată privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora, după intrarea in vigoare a unui act normativ, pe durata existentei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea iar aplicarea unui act normativ poate fi suspendata numai în cazuri speciale, printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior, la expirarea duratei suspendării, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintrând de drept in vigoare.
Din interpretarea actelor normative mai sus enunțate, instanța de fond a apreciat că suspendarea succesivă a aplicării dispozițiilor art. 41/1 alin 1 din Legea nr. 50/1996 până la data de 31.12.2005 nu echivalează cu abrogarea acestor din urmă prevederi legale și că efectul dispozițiilor art. III alin 2 din OUG nr. 33/2001 și al art. 32 din Legea nr. 743/200, art. 13 din Legea 631/ 2002 și art. 9 alin. 7 din Legea 507/2003 și art. 9 alin. 7 din Legea 511/ 2004, fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv la îcasarea indemnizației reprezentând prima de concediu și al executării obligației corelative acestor drepturi.
Intrarea în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a marcat momentul încetării efectelor suspendării aplicării dispozițiilor privind prima de concediu doar pentru magistrați.
Această interpretare a fost dată și de Decizia nr. XXIII/12.12.2005 pronunțată de înalta Curte de Justiție și Casație în dosarul nr. - în soluționarea recursului în interesul legii, pe care instanța de fond a avut-o în vedere în considerarea dispozițiilor art. 329 ai. 3 pr.cv.
Prin această decizie s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art. 411 din Legea nr. 50/1996, înlăturând sintagma " personalul auxiliar", prin încheierea de îndreptare a erorii materiale publicată în Monitorul Oficial din 13 decembrie 2007.
În motivarea soluției, a arătat prima instanță, ÎCCJ a reținut că "de la 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare OUG nr. 177/2002, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă".
Acest drept nu a fost suprimat însă în cazul personalului auxiliar, la încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art.9 alin. 7 din Legea 511/ 2004, aceasta categorie profesională fiind îndreptățită la încasarea primei de vacanță.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 și 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
Între ministerul recurent și reclamanți nu există raporturi juridice de natura celor prevăzute de Codul Muncii sau de un alt act normativ și nici de art. 281 - 283 din Codul Muncii sub aspect procedural. Prin urmare, reclamanții nefiind salariații acestei instituții, nu se realizează identitatea impusă de legea procesuală civilă în prezenta cauză între partea care poate fi obligată în raportul juridic litigios și cea care are calitatea de pârât.
În plus, aplicând legislația în vigoare ce reglementează raporturi juridice deduse judecății, pârâtul - Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite față de reclamanți, are la dispoziție toate posibilitățile legale pentru a achita creanțele stabilite prin titluri executorii, fără a proceda la modificarea, rectificarea sau majorarea bugetului propriu pe deoparte, iar pe de altă parte, acesta nu are nici un temei pentru a se îndrepta împotriva ministerului recurent cu o cerere de alocare, asigurare transferare de fonduri necesare plății drepturilor salariale către propriii salariați.
Simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat drepturile bănești reclamanților, nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească în cadrul unui raport de serviciu cu reclamanți.
Totodată, s-a arătat că, din considerentele hotărârii criticate nu rezultă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond, dar mai ales cele pentru care s-au înlăturat apărările ministerului recurent. Instanța de fond a admis acțiunea față de MFP, reținând în mod greșit și neîntemeiat calitatea acestuia de pârât.
A mai arătat recurentul că temeiul în baza căruia a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată împotriva sa este doar de natura procesuală, lipsind cu desăvârșire cel de drept material. Normele legale aplicabile în speță sunt dispozițiile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice și OG nr.22/2002, ce nu prevăd vreo obligație a instituției recurente de a despăgubi într-un fel sau altul salariații instituții publice, și nici de a "aloca fonduri necesare plății sumelor cuvenite reclamanților", către alți ordonatori principali de credite.
Or, obligarea recurentului la plata unor sume de bani în conformitate cu legislația bugetară poate fi aprobată doar de către Parlamentul României, iar obligarea MFP de către o instanță de judecată la plata acestora printr-o hotărâre judecătorească ar conduce la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată a fiind întemeiate criticile recurentului, astfel încât urmează să admită recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata primelor de vacanță aferente perioadei 2003-2006.
Cum reclamanții - personal auxiliar de specialitate nu au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice) la alocarea fondurilor necesare plăților ordonatorului principal de credite, ci obligarea menționatului minister la plata sumelor pretinse cu titlu de prime de concediu, alături de ceilalți pârâți, Curtea constată că sunt întemeiate criticile recurentului în sensul că între acesta și intimații reclamanți nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind salariații Ministerului Finanțelor Publice, astfel încât nu se realizează identitatea impusă de lege între partea care poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății și cea care are calitatea de pârât.
Ministerul recurent are numai atribuții legate de fundamentarea bugetului de stat, iar nu calitatea de ordonator principal de credite, în cauză această calitate având-o Ministerul Justiției (Ministerul Justiției și Libertăților ).
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 282 lit. a) din Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă persoanele între care se stabilesc raporturile juridice de muncă, respectiv salariații și angajatorii sau alte persoane asimilate lor, adică persoanele care prestează munca și beneficiarii acestei munci.
În cauză, Curtea reține că menționatele condiții nu sunt îndeplinite în privința recurentului pârât Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice), astfel încât instanța de fond a admis acțiunea față de menționatul minister, reținând în mod greșit calitatea acestuia de pârât.
Cum Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice) nu a formulat întâmpinare în faza judecării în fond a cauzei și nici nu s-a prezentat în fața instanței, nu poate fi primită critica recurentului potrivit căreia considerentele sentinței recurate, cu nesocotirea dispozițiilor art. 261 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, nu cuprind motivele pentru care Tribunalul a înlăturat apărările ministerului pârât.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister și va respinge acțiunea îndreptată împotriva sa ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.1194 din data de 15.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34036/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -,și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul București.
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respinge acțiunea îndreptată împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
27.07.2009
Jud. fond.:
Dalina
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
