Drepturi salariale (banesti). Decizia 4925/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3234/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4925/
Ședința publică de la 01 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cereri de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.492 din data de 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (665/C/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării,având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamant,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 07.05.2008 depusă în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală - fila 35, pentru faza procesuală a recursului și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic în baza delegației de reprezentare depusă la dosar-fila 24, lipsind intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 11.06.2009, concluzii scrise din partea intimaților-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Recurentul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar fotocopia carnetului de muncă al reclamantului, completat la zi, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Curtea, în ședință publică, ia act de complinirea lipsei constatate la termenul anterior, prin depunerea la dosar a carnetului de muncă al reclamantului, completat la zi.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință, obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate în procent de 15%, diferențiat, pentru fiecare perioadă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, astfel cum rezultă din carnetul de muncă, urmând ca instanța de control judiciar, la momentul pronunțării, să aibă în vedere dispozițiile deciziei 46 din 15.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, decizie obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.492 din data de 05.03.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; s-a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; s-a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției pentru pretențiile aferente perioadelor 01.09.2004 - aprilie 2005 și noiembrie 2007 și până în prezent și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția necompetentei materiale a Tribunalului Călărași, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a apreciat că potrivit art.27 al.1 din OG nr.137/2000, că instanța competentă în soluționarea acestei cauze este Judecătoria Călărași, instanța urmează să o respingă, având în vedere că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raportul de muncă pentru care competența materială de soluționare aparține tribunalului.
De asemenea, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin întâmpinarea depusă, tribunalul nu a analizat-o, având în vedere, că reclamantul prin petitul acțiunii a solicitat judecarea cauzei cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei, și nu în calitate de pârât.
Astfel, în ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Justiției pentru pretențiile aferente perioadelor reținute anterior, instanța a reținut că pârâtul Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă doar în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei în care reclamantul, având calitate de procuror, a fost detașat în cadrul Ministerului Justiției, adică pentru perioada mai 2005-octombrie 2007, lună în care reclamantului i-a încetat detașarea în cadrul acestei instituții, considerente pentru care, instanța urmează a admite excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Pe fondul cauzei tribunalul a arătat că reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 B, motiv pentru care îi sun aplicabile dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, care stabilesc drepturile și obligațiile magistraților, iar între aceste drepturi nu figurează acordarea sporului de confidențialitate, magistrații având, totodată, obligația de a respecta secretul profesional.
S-a constatat că statutul magistraților precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale, prin care s-a stabilit că această categorie profesională beneficiază de drepturile și are îndatoririle prevăzute de acte normative având un asemenea caracter, cu un regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
S-a reținut conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, caz în care nu poate fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte și existența unei discriminării, în sensul avut în vedere de dispozițiile OG nr. 137/2000.
S-a menționat că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de personalul cărora li se acordă, iar tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări, în acest sens fiind și Hotărârea nr.232 din 29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat că "nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din nr.OG137/2000 " pentru petenții, în calitatea lor de magistrați.
S-a mai avut în vedere că, în cauză, deși reclamantul a arătat că deține certificat de securitate eliberat de ORNIS și lucrează cu informații clasificate sau date cu caracter personal ori confidențial, înscrisul depus de reclamant la dosar nu poate fi considerat valabil, din moment ce în antetul certificatului nu este menționată instituția care a eliberat actul și nu poartă ștampila instituției care l-a emis.
Mai mult, s-a arătat că autorizația a fost emisă la data de 09.10.2007 și este valabilă și pentru o perioadă anterioară acestei date, respectiv 09.07.2004 - 09.07.2008.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamantul, criticând soluția pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală atunci când a considerat că situația recurentului nu este comparabilă cu alte categorii socio-profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate și în speță nu există discriminare.
S-au enunțat prevederile art.2 alin.1 și 3 din nr.OG137/2000 și s-a arătat că, în speță, criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust al personalului din unitățile bugetare, fiind absurd și de neconceput a se accepta că obligația legală de confidențialitate se execută doar raportat la o anumită profesie, iar la alta nu, deși activitățile prestate potrivit legii sunt identice.
S-a menționat că instanța de fond nu a analizat însă aceste prevederi legale esențiale în stabilirea existenței discriminării, invocând doar Decizia nr.232/29.08.2007, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care însă nu are caracter obligatoriu, întrucât instanțele judecătorești sunt independente și se supun numai legii, împrejurare confirmată și de art.27 din nr.OG137/2000, conform căruia acțiunea în despăgubiri a persoanei discriminate nu este condiționată de sesizarea sau de vreo hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a susținut că instanța de judecată nu a analizat în mod efectiv argumentele invocate de reclamant, soluția dispusă nefiind motivată convingător, ceea ce constituie o gravă încălcare a principiului "procesului echitabil", astfel cum acesta este reglementat și statuat de art. 6 din și practica instanței europene.
De asemenea, s-a precizat că instanța de fond nu a ținut seama că în activitatea sa judiciară, reclamantul a avut acces la informații confidențiale, la dosar fiind depuse două autorizații de acces la informații clasificate, autorizații valabile.
S-a amintit că potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce a fost încălcat în situația de față.
S-a adăugat că principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, astfel că pentru toate persoanele care se află în aceeași situație a depunerii unei activități de muncă cu efectul juridic al executării obligației de confidențialitate, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: sporul de confidențialitate.
Or, din moment ce recurentul se află într-o situație identică cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate la fel ca și restul personalului, s-a învederat că acesta nu pot fi tratat diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării sporului de confidențialitate.
În fine, s-a precizat că existența discriminării directe a recurentului rezultă și din dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, precum și din dispozițiile art.16, art.20, art.41 și art.53 din Constituție care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea formulată de către reclamantul recurent în contradictoriu cu intimaților pârâți, având ca obiect obligarea acestora, raportat la perioada de încadrare a acestuia, la plata sporului de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă, pentru perioada septembrie 2004 la zi și în continuare, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni cu privire la acest spor în carnetul de muncă.
Recurentul reclamant a îndeplinit funcția de magistrat pe întreaga perioadă în litigiu și a avut obligația de a respecta secretul de serviciu, drepturile și obligațiile sale fiind reglementate de Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Aceeași obligație de nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate a fost instituită în sarcina magistraților și prin art.16 alin.1 din Codul d eontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 144/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr.382 din 6 mai 2005.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit art.99 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Magistrații, ca și magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate nu primesc spor de confidențialitate, spre deosebire de personalul din instituțiile și autoritățile publice care pentru gestionarea informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu beneficiază de spor de confidențialitate.
Prin urmare, având în vedere faptul că sporul de confidențialitate nu este acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, deși aceștia lucrează efectiv în aceleași condițiile prescrise de legea care reglementează plata acestui sporul, se poate reține încălcarea prevederilor art.16 din Constituție și existența unei discriminări, în sensul avut în vedere de OUG nr.137/2000.
Este relevant a adăuga că prin decizia nr.46/ din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 27/2008 a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Potrivit dispozitiilor art. 329 Codul d e procedura civilă această dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, motiv pentru care Curtea urmează a ține seama de dispozițiile amintite la soluționarea prezentei cauze.
Pentru considerentele arătate, Curtea văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. va admite recursul, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul și va obliga către acesta, proporțional cu perioada lucrată, la plata sporului de confidențialitate de 15%, din îndemnizația de bază brută lunară, pe pârâtul Ministerul Justiției, pentru perioada 01.05.2005-08.10.2007, și pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru perioada septembrie 2004 - 30.04.2005 și 09.10.2007 la zi și în continuare, la care se va aplica dobânda legală de la data introducerii acțiunii, 23.08.2007, la data plății efective, în raport de prevederile art.161 alin.4 muncii.
De asemenea, în temeiul prevederilor art.1 și 2 din Decretul nr.92/1976, se vor efectua cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă cu privire la sporul acordat prin prezenta hotărâre.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție, care nu a făcut obiectul recursului dedus judecății, cât prevederile referitoare la actualizarea sumelor cu indicele de inflație, reținând că prejudiciului suferit de către reclamant este reparat în cauză prin acordarea dobânzii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.492 din data de 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (665/C/2008), în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul și va obliga către acesta, proporțional cu perioada lucrată, la plata sporului de confidențialitate de 15%, din îndemnizația de bază brută lunară, pe pârâtul Ministerul Justiției, pentru perioada 01.05.2005-08.10.2007, și pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru perioada septembrie 2004 - 30.04.2005 și 09.10.2007 la zi și în continuare, la care se va aplica dobânda legală de la data introducerii acțiunii, 23.08.2007, la data plății efective.
Dispune înscrierea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă cu privire la aceste drepturi.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție și a actualizării sumelor cu indicele de inflație.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,Dact.: RF./2ex.
27.07.2009, Jud. fond.:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
