Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4924/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2366/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4924/
Ședința publică de la 01 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, șiîmpotriva sentinței civile nr.1355 din data de 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42911/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-" Distribuție Muntenia"SA, -, și,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții,personal, personal și asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.46290 din 20.03.2009 depusă la dosar-fila 8 și, și,prin același avocat, intimata-" Distribuție Muntenia"SA,prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar-fila 27, lipsind intimații, -, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentei, cu legitimația de serviciu nr.40D/3166 din 22.11.2004 eliberată de Uniunea Consilierilor Juridici din România.
Recurenta, atât în nume propriu cât și în calitate de avocat al recurenților, și, având cuvântul, arată că în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată de instanță la termenul anterior și față de faptul că încheierea tranzacției ce urma să fie încheiată între părți, nu a avut loc, înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, respectiv, adresa nr.85952 din 07.11.2008; adresa nr.98349 din 11.06.2009; adresa nr.98350 din 11.06.2009; adresa nr.772 din 30.06.2009; draftul tranzacției propusă prin adresa nr.772 din 30.06.2009; un extras din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr.7129 din 23.12.2008 la și fotocopia sentinței civile nr.6988 din 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, pentru a dovedi reaua credință a unității angajatoare cu privire la plata drepturilor salariale ce fac obiectul prezentului litigiu, duplicatul acestor înscrisuri fiind comunicată intimatei, prin consilier juridic.
Curtea, în ședință publică, ia act de administrarea probei cu înscrisuri, încuviințată recurenților la termenul anterior de judecată, la termenul de azi.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta, atât în nume propriu cât și în calitate de avocat al recurenților, și, având cuvântul, solicită a se avea în vedere faptul că această instanță, prin decizia civilă nr.3478/R din 15.10.2007, a acordat unei alte colege de la Sucursala G sporul de confidențialitate de 10% cât și de mobilitate în procent de 25%.
În susținerea recursului, recurenții, prin avocat, arată că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a apreciat asupra cererii de chemare în judecată numai din punctul de vedere al societății intimate, în sensul că, sporurile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă și față de această situație, nu pot fi acordate, însă, conform Legii nr.514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și Statutului Profesiei de Consilier Juridic, consilierii pot solicita acordarea sporului de confidențialitate de 25% cât și sportul de mobilitate în procent de 10%.
De asemenea, recurenții, prin avocat, solicită a se observa că prin tranzacția depusă la dosar, societatea intimată nu contestă aceste drepturi salariale și că înțelege să acorde aceste drepturi, dar numai în proporție de 50% și nu în procent de 100%, cum s-a solicitat, iar ceea ce nu a înțeles instanța de fond este faptul că prin nesemnarea tranzacției de către părți, nu înseamnă că reclamanții au renunțat la drepturile salariale solicitate, ci au crezut că sunt îndreptățiți să beneficieze de aceste drepturi salariale în procent de 100% și nu de 50%, în raport de prevederile art.38 din Codul Muncii.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că prin plata acestor drepturi salariale către ceilalți salariați, societatea a avut în vedere prevederile art.1092 din Codul Civil prin care se stipulează că orice plată presupune o datorie, astfel încât aceasta a acceptat existența obligației de plată față de salariați, întrucât contractul individual de muncă al fiecărui reclamant reprezintă fișa postului, iar potrivit art.16 alin.2 din Codul Muncii, prevederile contractului individual de muncă cât și dispozițiile actelor adiționale încheiate la acest contracte, pot fi probate prin orice alte mijloace de probă.
Referitor la tranzacția formulată de către societate, recurenții, prin avocat, solicită a se observa că prin decizia nr.3256 din 22.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se arată că aceasta reprezintă acordul părților care se înfățișează în cursul judecății în vederea pronunțării unei hotărâri care să consfințească învoiala lor, împrejurare față de care, consideră că dacă prima instanță ar fi încuviințat această tranzacție, s-ar fi creat o stare discriminatorie prin încălcarea dispozițiilor art.8,38, 39 și 40 din Codul Muncii.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile recurate și reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Recurenta, personal, având cuvântul, solicită a se avea în vedere faptul că achiesează la concluziile orale susținută de avocatul ales al recurentilor.
Intimata -" Distribuție Muntenia"SA,prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1355 din 18.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, -, și, în contradictoriu cu pârâta " Distribuție Muntenia"
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În speță nu sunt îndeplinite prevederile art. 111 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care se impune respingerea primului capăt de cerere întemeiat pe această dispoziție legală.
Verificându-se clauzele contractelor individuale de muncă și actele adiționale la acestea, s-a constatat că părțile nu au negociat și nu au stabilit ca reclamanții să beneficieze de cele două sporuri solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Împrejurarea că, prin dispozițiile Legii nr. 514/2005 s-a prevăzut posibilitatea acordării celor două sporuri nu justifică solicitarea reclamanților, față de clauzele din contractul individual de muncă, ce au putere de lege între părțile contractante. În consecință, au fost găsite neîntemeiate și capetele 2 și 3 din cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenții au arătat, în esență, următoarele:
Instanța de fond nu a avut in vedere precizările depuse la data de 19.12.2007 prin care a fost modificată acțiunea introductivă și s-a solicitat instanței obligarea pârâtei -." Muntenia Sud" (actualmente Distribuție Muntenia ) la plata sporului de confidențialitate in cuantum de 10% și a sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul lunar de bază, începând cu data înscrierii recurenților în consilierilor juridici.
Instanța de fond, au mai susținut recurenții, a reținut eronat că sporurile solicitate nu sunt prevăzute în contractul de muncă și, având în vedere prevederile art. 969 civ. pârâta nu poate fi obligată să le acorde.
Or, contractele individuale de muncă au fost încheiate cu pârâta anterior apariției Legii nr. 514/2003 și, în consecință, sporurile solicitate nu puteau fi prevăzute în contract, angajatorul având obligația de a completa contractele individuale de muncă cu clauzele ce aveau izvorul in Legea consilierilor juridici si Statutul Consilierilor juridici.
Instanța de fond a ignorat faptul ca atribuțiile postului de consilier juridic sunt prevăzute în postului, care este anexă la contractul individual de muncă, obligațiile de confidențialitate și mobilitate fiind prevăzute în aceste fise de post.
Conform prevederilor art. 16 din Legea nr. 514/2003 și fișei postului, recurenților le incumbă atât obligația de confidențialitate, cât și obligația de mobilitate.
Potrivit art. 24 alin 2 din Legea nr. 514/2003, raportat la art. 25 si 26 intimata avea instituită prin lege obligația de a acorda sporurile de mobilitate și confidențialitate specifice activității de consilier juridic și de a negocia cuantumul acestor sporuri.
Prin oferta de tranzacție, pârâta Distribuție Muntenia SA (succesoarea in drepturi a - Muntenia Sud SA) a recunoscut printr-un document oficial, ca datorează plata acestor sporuri pentru perioada solicitată de fiecare reclamant, dar nu a dorit să achite decât 50% din drepturile salariale pretinse, fără a motiva acest cuantum în vreun fel.
Au mai arătat recurenții că intimata pârâtă a fost obligată prin sentința civilă nr. 235 LM/AS pronunțată de Tribunalul Giurgiu la data de 26.06.2007 sa plătească sporul de confidențialitate de 10% și de mobilitate de 25% calculate la salariul de încadrare de la data de 20.01.2005 la zi, consilierului juridic care își desfășoară activitatea la
S-a mai susținut că aceste sporuri se acordă de către pârâtă de la data de 01.10.2008 atât consilierilor juridici care au încheiat tranzacție cu societatea, cât și consilierilor juridici care nu au fost parte în dosar, față de recurenți aceasta manifestând, însă, o atitudine discriminatorie, în sensul neacordării sporurilor pretinse, deși aceștia prestează aceeași activitate, astfel încât le revin aceleași obligații de confidențialitate și mobilitate.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicita respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
În recurs, au fost depuse la dosar oferta de tranzacție, corespondență între părți, extrasul contractului colectiv de muncă înregistrat cu nr. 7129/2008, sentința civilă nr. 6988/12.11.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care se ia act de tranzacția intervenită între reclamanții, -, și - intimați în prezent cauză - și " Distribuție Muntenia" privind acordarea sporului de confidențialitate și mobilitate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor expuse în continuare:
Prima instanță a fost învestită cu cererea precizată a reclamanților având ca obiect obligarea pârâtei la plata sporului de confidențialitate în cuantum de 10% și a sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul lunar de bază, începând cu data înscrierii în consilierilor juridici și până la data încetării raporturilor de muncă, în cazul recurenților - la 23.01.2008, - la 16.01.2008, - la 3.02.2008, și - la 23.01.2008 ori până la stingerea acestui drept prin lege.
Recurenții au fost salariații FDFEE Muntenia Sud, a cărei succesoare este intimata Distribuție Muntenia
Potrivit dispozițiilor art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic, "(1) Pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
(2) Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
(3) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Statutului profesiei de consilier juridic, autoritățile publice, instituțiile și celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezentul statut cu privire la încadrarea, salarizarea, stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care i-au numit sau i-au angajat."
Clauza de mobilitate, reglementată de art. 25 din Codul muncii, este o clauză specifică, facultativă a contractului individual de muncă, prin care se conferă dreptul angajatorului de a modifica unilateral locul muncii salariatului în funcție de necesitățile unității, salariatul fiind îndreptățit, în acest caz, la o prestație suplimentară în bani sau în natură.
Clauza de mobilitate poate fi înscrisă în contractul individual de muncă sau poate forma obiectul unui act adițional încheiat între părți pe parcursul derulării raporturilor de muncă. În toate cazurile, însă, aceasta este rezultatul negocierilor al acordului de voințe al părților.
De altfel, principiul negocierii este consacrat de dispozițiile art. 37 din Codul muncii, în conformitate cu care drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Codul muncii, prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Și clauza de confidențialitate, așa cum rezultă atât din reglementarea cu caracter general înscrisă în Codul muncii, cât și din Statutul consilierilor juridici, este o clauză facultativă, aceasta fiind rezultatul negocierilor părților, impunându-se a fi inserată fie în contractul individual de muncă, fie într-un act adițional la acesta. O atare clauză nu se confundă cu obligația consilierului juridic de a păstra secretul profesional.
În mod corect instanța de fond a reținut că intimata pârâtă nu poate fi obligată la plata sporului de confidențialitate și a sporului de mobilitate, câtă vreme nici Codul muncii și nici Statutul consilierilor juridici nu conțin dispoziții imperative prin care să se stabilească în sarcina angajatorului obligația acordării acestor sporuri, în lipsa unor clauze contractuale de confidențialitate și mobilitate convenite de părți.
Această concluzie se desprinde și din decizia nr. 78/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, privind situația consilierilor juridici cu statut de funcționari publici.
Prin menționata decizie, s-a statuat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportate la dispozițiile art. 60 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 (fost art. 29) și art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 din Codul muncii.
a contrario, consilierii juridici care nu au statutul de funcționari publici - cum este situația din speță, pot beneficia de aceste prestații suplimentare în bani, în măsura în care acordarea lor este negociată, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 din Codul muncii.
De asemenea, Curtea reține că instanța nu se poate substitui voinței părților și nici nu poate obliga angajatorul să negocieze inserarea în contractele individuale de muncă a clauzelor de mobilitate și confidențialitate, câtă vreme aceste clauze nu sunt clauze esențiale, obligatorii ale contractului individual de muncă, ci clauze facultative.
Cum acordul de voințe al părților nu s-a realizat nici înainte de promovarea cererii de chemare în judecată și nici pe parcursul procesului, deși, din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că intimata pârâtă a depus diligențe în acest sens, în mod just prima instanță a constatat că pretențiile recurenților reclamanți sunt lipsite de temei.
În privința recurenților ale căror raporturi de muncă au încetat, Curtea constată că nu este aplicabil contractul colectiv de muncă înregistrat la data de 23.12.2008, care își produce efectele numai pentru viitor, iar nu retroactiv.
În cazul recurenților și, care sunt încă salariați ai intimatei pârâte, se reține că nu s-a probat în speță refuzul intimatei de a încheia, după data de 23.12.2008, acte adiționale la contractele individuale de muncă, în concordanță cu prevederile menționatului contract colectiv de muncă, privind acordarea sporului de confidențialitate de 25%.
În concluzie, în cauză, nu s-a făcut dovada încălcării prin contractul individual de muncă a unei dispoziții imperative a legii și nici a stabilirii unor drepturi inferioare celor prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă, astfel cum susțin recurenții.
Prin urmare, nu poate fi primită nici critica recurenților referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, câtă vreme drepturile pretinse nu își au izvorul în lege.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurenților privind discriminarea lor în raport de ceilalți consilieri juridici salariați ai intimatei pârâte cărora li s-au acordat sporurile de mobilitate și confidențialitate începând cu data de 1.10.2008, câtă vreme situațiile acestora nu sunt similare sau comparabile. Astfel cum rezultă din chiar motivarea cererii de recurs, salariații care beneficiază de menționatele sporuri au acceptat încheierea tranzacției propuse de angajator, între părți realizându-se acordul de voințe privind inserarea în contractul individual de muncă a clauzelor de mobilitate și confidențialitate.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a putea fi reținut un tratament nediferențiat injust este necesar să se constate că persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoge sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Aceste condiții nu sunt îndeplinite în cazul invocat de recurenți referitor la existența unei jurisprudențe neunitare, dat fiind că legea se interpretează și se aplică raportat la fiecare situație concretă dedusă judecății.
Pentru considerentele expuse, Curtea constă că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții, șiîmpotriva sentinței civile nr.1355 din data de 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42911/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-" Distribuție Muntenia"SA, -, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
24.08.2009
Jud. fond.:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
