Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 899/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.899
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SRL,cu sediul în P,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr.418 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-,cu sediul în P, str. - -, -. 3,. 23, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - pârâtă, prin avocat din cadrul Baroului D și intimata-reclamantă, personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare, ce se comunică recurentei-pârâte, prin apărător.
Părțile, prin apărători, pe rând, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenta -pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondat, iar, în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Dâmbovița și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se efectua o nouă expertiză, care să țină cont de obiecțiunile formulate la expertiza inițială, arătând că nu este, fizic, posibil ca cineva să poată lucra 16 ore pe zi, zilnic, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, iar cu privire la procesul-verbal de control nr. 16.615/21.04.2008, arată că nu poate să privească activitatea reclamantei, întrucât la momentul controlului aceasta nu mai avea raporturi juridice cu societatea recurentă. Referitor la notele de recepție întocmite de reclamantă, învederează că aceasta avea calitatea de muncitor necalificat, astfel că nu ar fi putut să le întocmească, nefiind încadrată ca gestionar, iar cu privire la bonul fiscal, arată că până în anul 2007 nu se trecea numele gestionarului pe bonul fiscal. Arată că reclamanta este singura care a chemat în judecată societatea recurentă.
Intimata-reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că expertiza întocmită este legală, întrucât, deși, în acte era menționat că este muncitor necalificat, în realitate, era vânzător. Învederează că a făcut inventarul mărfurilor pe care le avea în gestiunea sa, iar, referitor la orele suplimentare, arată că erau 5 salariați, care lucrau în 3 puncte de lucru.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta SC SRL P, solicitând instanței să oblige pe pârâtă la plata drepturilor salariale pentru perioada mai 2005 - noiembrie 2007, ce reprezintă ore suplimentare peste norma de lucru de 8 ore și ore lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, a drepturilor salariale aferente lunii martie 2008, indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2005, 2006 și 2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada ianuarie 2000-aprilie 2008 fost angajata societății pârâte, prin Decizia 23 din 02.04.2008 i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 79 alin.4 din Codul muncii, din data de 1 mai 2005 fost obligată să lucreze 15 ore pe zi în intervalul 6,30-22,00, inclusiv sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, în iulie 2006 solicitat conducerii societății plata drepturilor salariale cuvenite, însă a fost refuzată pe motiv că nu există resurse financiare, a sperat că drepturile îi vor fi plătite ulterior, a lucrat în continuare în același program, s-a adresat și ITM D, cu această ocazie SC Maî ntocmit state de salarii pentru indemnizația de concediu de odihnă pe anii 2005, 2006 și 2007, ce au fost semnate de -, fără, însă, a încasa suma de 10.082 lei.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă, având ca obiectiv stabilirea numărului de ore lucrate de reclamantă pe perioada menționată și calculul drepturilor bănești cuvenite, întocmită de expert -, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința civilă nr. 418 din 18.02.2009, prin care a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat societatea pârâtă să plătească acesteia diferențele salariale pentru orele suplimentare și drepturile salariale pentru luna martie 2008 în sumă de 14.009 lei, la plata a 1200 lei cheltuieli de judecată, capătul de cerere având ca obiect indemnizația pentru concediul de odihnă fiind respins.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că, din 01.12.1999, reclamanta a fost angajata societății pârâte, cu o normă de 8 ore pe zi, iar prin decizia nr.23 din 02.04.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 79 alin.4 din Codul muncii, din raportul de expertiză contabilă rezultă că reclamanta a lucrat, în perioada mai 2005- noiembrie 2007, 16 ore, zilnic, respectiv ore suplimentare este norma de lucru de 8 ore pe zi, sâmbăta și duminica, fără a fi compensate cu timp liber corespunzător, astfel că se impune ca societatea pârâtă să-i plătească drepturile bănești reprezentate de munca suplimentară și salariul pe luna martie 2008. Referitor la indemnizația de concediu de odihnă pe perioada 2005-2007 s-a reținut de tribunal că pârâta a depus statul de salarii cu suma de 1082 lei, acestea sunt semnate de reclamantă, s-a făcut dovada plății acestei indemnizații, conform art. 163 din Codul muncii, susținerea reclamantei, potrivit căreia nu a primit sumele respective, neputând fi primită.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs societatea pârâtă, criticând sentința nr.418 din 18.02.2009, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea hotărârii, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în principal, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se efectua o nouă expertiză contabilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că societatea pârâtă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, întrucât este imposibil ca un salariat să lucreze zilnic, inclusiv sâmbăta și duminica, timp de 16 ore pe zi, cele 16 ore trecute în pontaj alternează cu zile libere, însă expertul a concluzionat că pontajele nu reflectă realitatea, iar, la obiecțiunea SC M SRL P, s-a răspuns că verificarea s-a făcut prin sondaj, pontajele anexate la statele de plată depuse la ITM identificându-se cu constatările acestei instituții din procesul-verbal de control 16615 din 21 aprilie 2008, însă acest proces-verbal nu poate reflecta activitatea reclamantei, la momentul controlului aceasta nu mai avea raporturi juridice cu societatea pârâtă, iar din conținutul său rezultă că salariații ce prestează activitatea la casa de marcat, la punctul de lucru al unității din zona Autogara P, efectuează, în medie, 15 ore în zile lucrătoare, programul de lucru fiind între orele 7,00-21,00.
S-a mai susținut că între acest interval orar sunt 14 ore, însă expertul a calculat câte 8 ore suplimentare pentru fiecare zi, s-a contestat faptul că pe bonul fiscal din 3 septembrie 2008 nu era trecut numele vânzătorului, expertul răspunzând că era imposibil ca cei 6 salariați ai SC M SRL să vândă în cele trei puncte de lucru lucrând o zi și având liber o zi, opinia expertului fiind considerată de recurentă ca neavizată.
Recurenta-pârâtă mai susținut că reclamanta a fost încadrată pe postul de muncitor necalificat, nu avea ca obligație de serviciu semnarea rapoartelor de gestiune a notelor de intrare recepții și a facturilor furnizori, marea majoritate a notelor de recepție sunt îndeplinite de administratorul societății, nu de către -, aceasta nu ar fi putut semna, nefiind încadrată ca gestionar, expertiza este contradictorie, nu este fundamentată pe documente certe, ci doar pe prezumțiile expertului.
La data de 23.04.2009, intimata -reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea soluției instanței de fond, întrucât expertul a oferit lămuririle necesare pentru clarificarea problemei litigioase, a efectuat lucrarea în urma verificării semnăturilor existente pe documentele primare, respectiv monetare, rapoarte de gestiune, note de intrare-recepție și facturi furnizori, documente ce sunt semnate zilnic de -, în zilele în care aceasta figura în pontaj ca liberă, în perioada 6-10 și 21-24 martie 2006 este pontată liber, însă în evidența contabilă sunt documente semnate de reclamantă.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamanta a investit instanța de fond cu un litigiu de muncă, prin care a solicitat obligarea societății-pârâte la plata drepturilor salariale pentru perioada mai 2005- noiembrie 2007, reprezentând ore suplimentare pentru norma de lucru, ore lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de legală, la plata drepturilor salariale aferente lunii martie 2008, indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2005, 2006 și 2007 și la plata cheltuielilor de judecată, s-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă, concluzionându-se că acțiunea promovată de - este întemeiată în parte, potrivit concluziilor expertului contabil -.
Expertiza contabilă a avut ca obiective verificarea rolelor jurnal de la casa de marcat pentru perioada solicitată, verificarea monetarului și raportului de gestiune ce se întocmește zilnic, verificarea statelor de salarii și a pontajelor pentru aceeași perioadă, stabilirea sumelor de bani, ce se cuvin lui - pentru orele suplimentare lucrate, pentru zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, raportul de expertiză a fost pus în discuția părților în ședința publică din 7 ianuarie 2008, când recurenta-pârâtă a formulat obiecțiuni ce au fost încuviințate de către instanță, apreciindu-le întemeiate, însă expertul și-a menținut concluziile prin răspunsul formulat.
Instanța de fond a omologat raportul de expertiză contabilă, deși expertul nu a răspuns obiecțiunilor formulate de societatea pârâtă, iar lucrarea nu a fost întocmită pe baza verificării tuturor documentelor existente în evidența contabilă a SC M SRL P, respectiv pontajele aferente perioadei mai 2005- noiembrie 2007, monetare, rapoarte de gestiune, note de intrare-recepții, facturi furnizori, verificarea prin sondaj a acestor documente nu este suficientă și de natură a concluziona că, în perioada respectivă, intimata-reclamantă a lucrat zilnic suplimentar 8 ore, în condițiile în care, din procesul verbal de control nr. 16615 din 21.04.2008, Inspectoratul Teritorial d e Muncă Dac onstatat că programul de lucru al magazinului mixt din zona Autogara P este între orele 7,00-21,00, respectiv un interval de 14 ore, iar angajații îl efectuează prin rotație, lucrând o zi și având următoarea zi liberă, însăși reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, precizând că a lucrat zilnic 15 ore, și nu 16, cum a concluzionat expertul.
Având în vedere că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, nestăruind, prin toate mijloacele legale, în vederea aflării adevărului în cauză, putând ordona administrarea de probe necesare, chiar în condițiile în care părțile se împotrivesc, conform art. 129 alin.5 pr.cviilă, fiind necesar a se lămuri problema litigioasă dedusă judecății, în sensul stabilirii reale, pe bază de înscrisuri sau alte probe a orelor suplimentare pretins efectuate de către reclamantă peste orele de program, sâmbăta și duminica, ori în zilele de sărbători legale, în perioada mai 2005-noiembrie 2007, în condițiile în care expertiza omologată nu este fundamentată în totalitate pe documentele existente în evidența contabilă a societății și cele depuse la dosarul cauzei, concluziile reprezentând aprecieri personale ale expertului, care și-a menținut punctul de vedere, deși instanța a apreciat că obiecțiunile formulate de societatea pârâtă sunt întemeiate, Curtea constată că hotărârea recurată este afectată de netemeinicie, se impune casarea acesteia în conformitate cu art. 312 alin.3 pr.civilă, fiind necesară administrarea de noi probe.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că recursul este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1,2 și 3.pr.civilă, să-l admită, să se caseze sentința recurată, să se trimită cauza spre rejudecare la prima instanță, care va administra noi probe, pentru a stabili numărul de ore suplimentare pretins efectuate de reclamantă, peste orele de program, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, în perioada mai 2005- noiembrie 2007, inclusiv o nouă expertiză contabilă, cu aceleași obiective stabilite prin încheierea din 12.11.2008, care, însă, să verifice toate documentele existente în evidența contabilă a societății recurente, nu prin sondaj și să răspundă obiecțiunilor admise de către instanță, formulate de SC M SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtaSC SRL,cu sediul în P,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr.418 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-,cu sediul în P, str. - -, -mnia,. 3,. 23, jud.
Casează sentința și trimite cauza Tribunalului Dâmbovița pentru rejudecarea fondului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR 2: Adriana Florina Secrețeanu Ana,
- - - -- - - -
GREFIER,
fiind plecată în concediu de odihnă,
se semnează de către
grefierul șef de secție
Red. SM
Tehnored.
3ex/19.05.2009
fond- Tribunalul Dâmbovița
fond:,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
