Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 904/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.904
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.143 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și,toți cu domiciliul ales în P, str. -. -, nr. 148,. 3 D1,.2, jud. P, la Cabinetulindividual de avocatură- avocat,în calitate de reprezentant legal al intimaților-reclamanți.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta- pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosarul cauzei concluzii scrise, un set de acte, privind modalitatea în care au fost introduse în salariul de bază toate suplimentările salariale în litigiu, precum și un raport de expertiză extrajudiciară, întocmit la solicitarea SC SA. Arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenta -pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii pretenției privind obligarea intimatei -pârâte la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă, conform concluziilor scrise atașate la dosarul cauzei.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la nr-, reclamanții -, -, au chemat in judecata pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005-2007, cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură conf.art.176 al.1 si 2 din CCM pentru fiecare an în parte, sume reactualizate în raport cu rata inflației de la data sfârșitul lunii octombrie din fiecare an solicitat, până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând în suplimentări salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e muncii, fiind prescris termenului de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază.
La data de 05.12.2008, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând plata sumelor de cate 528 lei aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2005, 480 lei pentru anul 2006 și 620 lei pentru anul 2007, actualizate cu indicele de inflație.
În ședința publică din 20.01.2009, instanța a pus in discuția părților, excepțiile invocate pe care le-a unit cu fondul.
Prinsentința civilă nr.143 din 20 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocate de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții -, -, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2007 conform art. 176 din CCM la nivel de ramură calculate la nivelul salariului minim pe ramură pentru fiecare an, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei, reclamantii sunt salariații pârâtei, însa în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă în perioada sus-menționată.
De asemenea, s- reținut de către instanța de fond că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
A mai reținut instanța de fond că disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si anexa la actul aditional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramura, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de baza.
Instanța de fond concluzionat ca reclamantii sunt salariatii paratei însa, in perioada 2005-2007 nu au incasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionarii toamna-iarna, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovada la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
S- mai concluzionat că apărările pârâtei că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și ca aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de baza nu pot fi avute în vedere întrucât din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 și din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese ca în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentărilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă, nu au fost incluse în salariul de bază, iar inexistența unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de munca la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâta de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales ca inexistența unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a pârâtei.
Prin urmare, tribunalul, în baza contractelor colective sus menționate, art.176 din CCM la nivel de ramură și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, pentru perioada 2005-2007, conform art.176 din CCM la nivel de ramură, calculate la nivelul salariului minim pe ramură, pentru fiecare an, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece exista identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță și deci, calitate procesuală activă, pârâtei, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii, în baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declaratrecurspârâta SC SA, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
Ca natură juridică, susține recurenta, venitul solicitat de reclamanți în temeiul art.176 CCM ( articol poziționat în Capitolul VIII referitor la "Protecția socială a salariaților) nu poate fi considerat drept salarial, ci alt venit reglementat ca măsură de protecție socială, de esența acestora fiind nevoia specială în care se găsește persoana căreia i se acordă.
Arată recurenta că sub aspectul dispoziției legale incidente în materia prescripției extinctive, cererea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, venituri cerute în temeiul unui contract colectiv de muncă (CCM ), reclamantul invocând doar prevederile art.176 din CCM, iar nu contractul individual de muncă, motiv pentru care prezenta acțiune se încadrează, sub aspectul prescripției extinctive, în ipoteza art.283 lit.e Codul Muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susține recurenta că, în cauză, reclamantul deduce judecății un pretins raport juridic obligațional, în care acesta ar fi creditorul sumelor solicitate - cuantumul unui salariu minim pe ramură (energie electrică, termică, petrol, gaze) cu titlu de venit anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" - pentru -, iar subscrisa ar fi debitorul acestor obligații de plată, însă, în plan procesual, calitatea activă a reclamantului trebuie să corespundă calității acestuia de creditor în raportul juridic de drept substanțial - obligațional invocat. Creanța pretinsă trebuie să fie certă, lichidă, exigibilă și să nu fi fost încă acoperită.
Precizează recurenta că întrucât nu există un drept al salariaților la un venit anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă", care să fie acordat de aceasta în mod distinct pentru anii 2005, 2006, 2007, rezultă că reclamantul nu este creditor în raportul juridic de drept substanțial - obligațional invocat, iar în plan procesual reclamantul este lipsit de calitate procesuală activă în formularea unei cereri de chemare în judecată.
Susține recurenta că nelegalitatea hotărârii pronunțate decurge din incorecta aplicare a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Arată recurenta că venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" nu se datorează conform alin.1 și 2 din art.176 CCM, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA - excepție de la aplicarea alin.1 și 2 din art.176 CCM, din 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă", iar inexistența negocierii, materializării și prevederii acestui venit în CCM SA din 2003 și următoarele până în prezent semnifică inexistența dreptului pretins de reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
Neformularea vreunei cereri de negociere pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" corespunde situației majorării salariului de bază prin includerea acestui venit efectiv din 1998, mai exact începând cu data de 1.03.1998 și a condus la inexistența materializării acestui drept (ca și creanță anuală distinctă de salariul de bază) și la inexistența, în mod corespunzător, a prevederii explicite a acestui venit în CCM SA din 2003, în prezent.
De asemenea, recurenta susține că neformularea niciunei cereri de negociere la încheierea CCM SA - corespunde situației introducerii venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în salariul de bază și semnifică, indubitabil, renunțarea implicită la dreptul pretins în prezent de către reclamant, respectiv acordarea în mod distinct de salariu și anual a acestui venit și inexistența creanței pretinse prin cererea de chemare în judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au chemat in judecata pârâta SC SA, și au solicitat să fie obligată pârâta la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005-2007, cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă conf.art.176 al.1 si 2 din CCM.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia dreptul reclamanților este
prescris, întrucât este aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 lit.e din Codul Muncii, că este aplicabil termenul de trei ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate, prevederile art. 283 alin.1 lit.c fiind speciale în raport de cele reglementate de art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ce se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă.
Motivul de recurs, potrivit căruia reclamanții nu au calitate procesuală activă, în condițiile în care nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat cu privire la suplimentarea salarială solicitată, nu este fondat, întrucât intimații-reclamanți se află în raporturi de muncă cu societatea recurentă, astfel că le sunt aplicabile dispozițiile din contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură și de unitate, atât în ceea ce privește drepturile, cât și obligațiile, potrivit Legii nr.130/1996.
Pe fondul cererii, potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură - energie electrică, termică, petrol și gaze, precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 1997, reprezentanții părților contractante au convenit ca, anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe SA, iar, în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract (filele 533-526).
Potrivit art. 168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pentru anul 1998, s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
În Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 1998, la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost
introdusă în salariul de bază.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit.
Potrivit Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ce a intrat în vigoare la 26 martie 2007, art. 170 alin.1 prevede dreptul salariaților de a beneficia în luna octombrie de câte o suplimentare a drepturilor salariale, însă, la alineatul 4 este reglementată împrejurarea că aceste suplimentări se acordă în condițiile în care prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea ei în salariu, or, în cauza de față, așa cum s-a arătat anterior, aceste suplimentări au fost introduse în salariu, nefăcându-se dovada unei situații contrare, astfel că reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească aceste drepturi.
Față de motivele expuse, Curtea constată că, în mod greșit s-a concluzionat
de prima instanță că reclamanții-intimați sunt îndreptățiți să beneficieze de suplimentarea reprezentată de aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anii 2005-2007, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că la nivel de unitate acest drept nu a fost inclus în salariu, cum s-a convenit încă din anul 1998, potrivit negocierilor încheiate între sindicat și patronat, considerente pentru care recursul este fondat, va fi admis și, în conformitate cu art. 312.pr.civilă, se va modifica în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, celelalte dispoziții ale sentinței urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtaSC SA,cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.143 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și,toți cu domiciliul ales în P, str. -. -, nr. 148,. 3 D1,.2, jud. P, la Cabinetulindividual de avocatură- avocat,în calitate de reprezentant legal al intimaților-reclamanți.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR 2: Adriana Florina Secrețeanu Ana,
- - - -- - - -
GREFIER,
Fiind în concediu de odihnă
Semnează Grefier șef secție
Red.
2ex/29 mai 2009
fond- Tribunalul Prahova
fond: ,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
