Drepturi salariale (banesti). Decizia 907/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.907
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.345 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, cu domiciliul ales în Târgoviște, str. - -,.9,. A,. 5, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta- pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimata-reclamantă -.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenta -pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii pretențiilor reclamantei, întrucât aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază, conform adresei nr.2412/1998, arătând că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris, întrucât aceste drepturi sunt incluse în Capitolul VIII-Contractul colectiv de muncă, distinct de Capitolul VI- Salarizare, aceste drepturi fiind acordate ca o măsură de protecție socială și nu ca drepturi salariale, fiind fundamentate pe clauză din contractul colectiv de muncă, iar conform prevederilor legale, aceste drepturi se prescriu în termenul legal de 6 luni de la nașterea dreptului, astfel că solicită respingerea acțiunii ca fiind prescrisă. Arată că reclamanta nu are calitate procesuală activă, întrucât nu există un drept pretins al reclamantei, neexistând negociere, ori, neexistând negociere, nu există nici dreptul pretins și, implicit, nici calitatea procesuală activă. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr.6269/120/12.12.2008, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata drepturilor restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art. 176 și 170 alin 1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, reprezentând contravaloarea cotă gaze și aprovizionare de toamnă -iarnă, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la stabilirea și acordarea gratuită a acțiunilor la care avea dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare potrivit dispozițiilor art. 168 alin.6 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2005-2007 și obligarea pârâtei la plata beneficiilor conform CCM.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este salariata pârâtei, astfel cum rezultă din Contractele Colective de Muncă, că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 176, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă conform și contravaloare cota gaze naturale.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, totodată, pârâta a invocat și excepțiile prematurității formulării cererii de chemare în judecată. Referitor la contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, pe cale de excepție invocând prescrierea, iar, în subsidiar, că cererea a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a mai arată că, referitor la excepția prescripției extinctive aceasta este de 6 luni și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar cu privire la privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului,a arătat că aceasta nu corespunde unei identități între persoana reclamantei și cea titularului dreptului pretins întrucât reclamanta se pretinde creditorul sumei solicitate iar pârâta ar fi debitoarea acestor obligații, de asemenea, în ceea ce privește contravaloarea gazelor naturale, pârâta invocat excepția prematurității formulării cererii, prescripția extinctivă și lipsei calității procesuale active invocând aceleași motive ca la celelalte capete.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere motivat de faptul că nu s-au inclus în contractul colectiv de muncă pentru anii solicitați contravaloarea unei cote de gaze naturale iar, referitor la cota de participare la beneficii, nu se indică cuantumul sumelor, nici criteriul pe baza căruia se calculează și acordarea acestei cote se acordă doar societăților comerciale cu capital majoritar de stat, neîncheindu-se nici un acord între pârâtă și sindicat conform art. 139 CCM.
Prin sentința nr.345 din 11 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă, a admis excepția prematurității invocată de pârâtă pentru capătul de cerere referitor la acordarea acțiunilor, a respins ca prematur acest capăt de cerere, respingând excepția prematurității, cu privire la celelalte capete de cerere.
De asemenea, a admis în parte cererea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta SC SA, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a drepturilor suplimentare ce reprezintă aprovizionare de toamnă iarnă pentru anul 2007, reactualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective și a respins restul pretențiilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, că pârâta în întâmpinare a susținut faptul că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamantă au fost achitate acesteia, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație, iar cu privire la excepția prematurității privind capătul de cerere referitor la solicitarea acordării gratuite a acțiunilor, s-a reținut că aceasta este întemeiată, întrucât nu au fost parcurse prevederile art. 168 (6) CCM, neexistând încheiate negocierile între părți.
Tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, reținând că potrivit dispozițiilor art.283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu se invocă nici un motiv legal, iar motivarea că între reclamantă și titularul dreptului pretins nu există identitate nu poate fi primită, fiind vorba de aceeași persoană.
Pe fondul cauzei, referitor la cererea reclamantei privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, prima instanță a reținut că în 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997, conform unui act adițional la prezentul contract. În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997, aceleași mențiuni fiind efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază, concluzionând tribunalul că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă care să prevadă respectivele drepturi.
S-a mai reținut referitor la menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură pe anul 2006, înregistrat sub nr.288, că acesta a fost publicat în Monitorul Oficial în data de 26.03.2007 și a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anii 2005 și 2006 pentru care se solicită aceste drepturi, astfel că acestea sunt valabile doar pentru anul 2007, pârâta nefăcând dovada că le-ar fi inclus în salariu pentru acest an, iar contravaloarea a 4000.c gaze nu este inserată în contract.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit art.176(1) din acest contract pe anul 2006, în vigoare din anul 2007, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, pârâta nefăcând dovada că aceste drepturi au fost incluse în salariu.
Cu privire la cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la acordarea gratuită a acțiunilor la care avea dreptul, ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, conform disp. art. 168 alin.6 din CCM pe anii 2004-2008, tribunalul a reținut că, în art. 168 alin.6 CCM la nivel de unitate pe anul 2005, este prevăzută obligația pârâtei de a acorda gratuit salariaților un număr de acțiuni negociat de cu SA. Totodată, prin Protocolul nr. 814/10.10.2008 încheiat între SA și s-a stabilit acordarea unui număr de 100 de acțiuni ordinare, nominative și dematerializate ale SA, fiecare acțiune având caracteristicile existente la data inițierii procesului de distribuire gratuită a acțiunilor, mecanismul și procedura tehnică de distribuire, inclusiv momentul inițierii acestui proces, urmând a fi stabilite ulterior semnării acestui protocol; în acest protocol fiind stabilite și persoanele îndreptățite la primirea de acțiuni gratuite, respectiv, cele care au deținut calitatea de salariat al oricând în perioada cu începere de la 14.12.2004 și până la data inițierii procesului de distribuire a acțiunilor.
Instanța de fond a reținut că pârâta a inițiat demersurile prevăzute de CCM, în ce privește acordarea gratuită a acțiunilor, prin încheierea protocolului din 10.10.2008, în vederea stingerii acestor obligații și eliminarea prevederilor din CCM, cum rezultă din conținutul art. III din protocol, și a respins cererea reclamantei cu privire la acest capăt de cerere întrucât nu au fost parcurse etapele prevăzute de acest articol, același lucru reținându-l și în ceea ce privește participarea la plata beneficiilor întrucât nu s-au respectat prevederile art.139 CCM deoarece nu au fost parcurse etapele prevăzute de acest articol.
Împotriva acestei sentințe a declaratrecurspârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și se impune a fi modificată în parte, respectiv în ceea ce privește obligația de a achita drepturile salariale constând în aprovizionarea toamnă iarnă pentru anul 2007.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât venitul la care se referă art.176 alin.1 CCM nu poate fi considerat drept salarial, ci un venit reglementat ca măsură de protecție socială. Art.176 CCM este plasat în Capitolul VIII "Protecția socială a salariaților", distinct de Capitolul VI "Salarizarea".
Arată recurenta că sub aspectul dispoziției legale incidente în materia prescripției extinctive, cererea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, venituri cerute în temeiul unui contract colectiv de muncă (CCM ), reclamantul invocând doar prevederile art.176 din CCM, iar nu contractul individual de muncă, motiv pentru care pretențiile se încadrează, sub aspectul prescripției extinctive, în ipoteza art.283 lit.e Codul muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susține recurenta că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât, în cauză, reclamantul deduce judecății un pretins raport juridic obligațional, în care se pretinde creditorul sumelor solicitate - cuantumul unui salariu minim pe ramură (energie electrică, termică, petrol, gaze) cu titlu de venit anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" - pentru - iar subscrisa ar fi debitorul acestor obligații de plată, însă, în plan procesual, calitatea activă a reclamantului trebuie să corespundă calității acestuia de creditor în raportul juridic de drept substanțial - obligațional invocat. Creanța pretinsă trebuie să fie certă, lichidă, exigibilă și să nu fi fost încă acoperită.
Precizează recurenta că întrucât nu există un drept al salariaților la un venit anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă", care să fie acordat de aceasta în mod distinct pentru anii 1999 - prezent, rezultă că reclamantul nu este creditor în raportul juridic de drept substanțial - obligațional invocat, iar în plan procesual reclamantul este lipsit de calitate procesuală activă în formularea prezentei cereri de chemare în judecată.
Arată recurenta că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea în ceea ce privește suma pretinsă pentru anul 2007 întrucât venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" nu se datorează deoarece a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA.
Recurenta susține că cererea reclamantei prin care se solicită instanței obligarea sa la plata sumelor pretins aferente anilor anteriori cu titlu de venit anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă", prevăzut în alin.1,2 din art.176 CCM este neîntemeiată, întrucât incidența alin.6 din CCM exclude negocierea, materializarea și acordarea separată, pe fiecare an, a acestui venit - introdus în salariul de bază al salariaților SA.
Susține recurenta că în fapt, prin adresa IP nr.2412 din 29 mai 1998 Sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prevederilor art.168 (3) CCM aferent anului 1997, putându-se constata că părțile semnatare ale CCM au agreat majorarea salariilor brute de bază, respectiv introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, începând cu 01.03.1998, astfel: salariile brute de bază în cuantum de până la 1.000.000 ROL se vor majora cu 10%; salariile brute de bază în cuantum de până la 1.000.101 ROL - 2.000.000 se vor majora cu 7%; salariile brute de bază în cuantum de peste 2.000.000 ROL se vor majora cu 5%.
Așadar, precizează recurenta, la nivelul anilor 1998, inclus acest ajutor privind aprovizionarea de toamnă-iarnă, în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent, acest ajutor a fost plătit lunar ca parte integrantă din salariu. Mai mult decât atât, suma aferentă ajutorului privind aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost majorată ori de câte ori au fost majorate salariile.
Susține recurenta că inexistența negocierii și includerii acestui venit în CCM SA din 1999 până în prezent, ca efect al introducerii în salariul de bază a ajutorului pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" conduce la inexistența dreptului pretins de reclamant prin cererea de chemare în judecată, renunțarea sindicatului la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" este consecința majorării salariului de bază prin includerea acestui venit în salariul lunar și a condus la inexistența materializării acestui drept (ca și creanță anuală distinctă de salariul de bază), prin negociere cu organizația sindicală, conform alin.3 din art.176 CCM, cu 15 zile înaintea fiecărui eveniment și la inexistența, în mod corespunzător, a prevederii explicite a acestui vewnit în CCM SA din 2003 în prezent.
Cu privire la natura juridică a dreptului patrimonial prevăzut de ansamblul reglementării art.176 CCM, recurenta susține că aceasta este a unui drept afectat de o condiție mixtă, neîndeplinită. Condiția suspensivă instituită de art.176 CCM (prin alin.2 și 3) este încheierea, în urma negocierii dintre partenerii de dialog social, a contractului colectiv de muncă la nivel inferior, negociere care trebuie să înceapă la inițiativa organizației sindicale, cu 15 zile înainte de evenimentul pentru care se discută respectivul adaos (15 zile înainte de luna octombrie, fiecare an).
Susține recurenta că referința la salariul minim pe ramură, solicitat de reclamant ca petit al cererii de chemare în judecată, din alin.1 și 2 din art.176 CCM, reprezintă numai un criteriu minimalo de pornire a negocierilor pentru determinarea cuantumului venitului anual din luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă", desigur exclusiv în ipoteza în care au loc asemenea negocieri patronat-sindicat, pentru încheierea contractului colectiv de muncă de nivel inferior, în speță CCM SA. Această negociere trebuie să existe și trebuie să fie finalizată cu un acord.
Față de situația de fapt, arată recurenta, negocierea cu pe tema acordării distincte, în anii 2005, 2006, 2007 venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" nu a existat.
Recurenta a concluzionat că dreptul invocat de reclamant în baza textului art.176 CCM nu este un drept pur și simplu, ci un drept afectat de o condiție suspensivă, iar neîndeplinirea condiției suspensive atrage inexistența dreptului însuși sau imposibilitatea de exercitare.
Solicită recurenta a se admite recursul, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată în ceea ce privește obligarea sa la plata suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2007.
Legal citată intimata-reclamantă nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta - a chemat în judecată pârâta și a solicitat să fie
obligată la plata drepturilor restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art. 176 și 170 alin 1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, reprezentând contravaloarea cotă gaze și aprovizionare de toamnă -iarnă.
Tribunalul a admis în parte cererea, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a drepturilor suplimentare ce reprezintă aprovizionare de toamnă iarnă pentru anul 2007, reactualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective și a respins restul pretențiilor.
În ceea ce privește capătul de cerere admis, curtea constată, referitor la motivul de recurs potrivit căruia dreptul reclamantei este prescris, întrucât este aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 lit.e din Codul muncii, că este aplicabil termenul de trei ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate, prevederile art. 283 alin.1 lit.c fiind speciale în raport de cele reglementate de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă.
Motivul de recurs, potrivit căruia reclamanta nu are calitate procesuală activă, în condițiile în care nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat cu privire la suplimentarea salarială solicitată, nu este fondat, întrucât reclamanta se află în raporturi de muncă cu societatea recurentă, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile din contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură și de unitate, atât în ceea ce privește drepturile, cât și obligațiile, potrivit Legii nr.130/1996.
Pe fondul capătului de cerere admis, potrivit art.176 alin.1 și 2 din
Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură - energie electrică, termică, petrol și gaze, precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 1997, reprezentanții părților contractante au convenit ca, anual, cu ocazia unor
evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe SA, iar, în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract (filele 533-526).
Potrivit art. 168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pentru anul 1998, s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
În Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 1998, la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit.
În ceea ce privește acordarea acestor drepturi pentru anul 2007, potrivit Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, ce a intrat în vigoare la 26 martie 2007, art. 170 alin.1 prevede dreptul salariaților de a beneficia în luna octombrie de câte o suplimentare a drepturilor salariale, însă, la alineatul 4 este reglementată împrejurarea că aceste suplimentări se acordă în condițiile în care prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea ei în salariu, or, în cauza de față, așa cum s-a arătat anterior, aceste suplimentări au fost introduse în salariu, nefăcându-se dovada unei situații contrare, astfel că reclamanta nu este îndreptățită să
primească aceste drepturi.
Față de motivele expuse, Curtea constată că, în mod greșit s-a concluzionat
de prima instanță că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de suplimentarea reprezentată de aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că la nivel de unitate acest drept nu a fost inclus în salariu, cum s-a convenit încă din anul 1998, potrivit negocierilor încheiate între sindicat și patronat, considerente pentru care recursul este fondat, va fi admis și, în conformitate cu art. 312.pr.civilă, se va modifica în parte sentința, în sensul respingerii acestui capăt de cerere, celelalte dispoziții ale sentinței urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtaSC SA,cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.345 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, cu domiciliul ales în Târgoviște, str. - -,.9,. A,. 5, jud.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea pentru plata suplimentărilor salariale, reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2007, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - - -- - - -
GREFIER,
Fiind în concediu de odihnă
Semnează Grefier șef secție
Red.
3ex/29 mai 2009
fond- Tribunalul Dâmbovița
fond:,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
