Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 897/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.1123,-
DECIZIA NR.897
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertățlor,cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 35 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul- reclamant, cu domciliul ales a Judecătoria Sinaia, cu sediul în S,-, jud. P, și intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr. 6, jud. P și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, secotr 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta a solicitat, prin motivele de recus, judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Prinacțiuneaînregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Tribunalul Prahova, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu 8 octombrie 2007 și în continuare, cu actualizarea sumelor de la data nașterii drepturilor și până la executarea hotărârii, precum și aplicarea dobânzii legale.
S-a mai solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Prahova să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului și obligarea pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, spor ce a fost abrogat neconstituțional, prin OG nr.83/2000, cu încălcarea disp.art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, la care s-a făcut referire.
A mai susținut reclamantul că la data stabilirii acestui drept, prin art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul avut în vedere anumite criterii de referință care rezultă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind condiții de stres și suprasolicitare neuropsihică, condiții care nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, s-au acutizat, făcându-se în continuare trimitere la definițiile date în literatura de specialitate stresului, care justifică acordarea sporului respectiv, motiv pentru care a fost formulată acțiunea de față, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Paf ormulatîntâmpinare, pe calea căruia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că acțiunea de față constituie un litigiu de muncă în care pot figura ca părți, potrivit art.282 din Codul Muncii, numai salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, pârâtul fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantului, cu care nu are raporturi de muncă.
S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției, pârâtul neputând fi obligat să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat la rândul săuîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 invocat de reclamant a fost abrogat prin OG nr.83/2000, intrată în vigoare la 1.10.2000 și aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prinsentința nr. 35 din 21 ianuarie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P, a respins acțiunea formulată de reclamantul față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind obligați pârâții Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției la plata către reclamant a sporului de 50% calculat la salariul brut lunar începând cu 8.10.2007 și în continuare, sume actualizate cu coeficientul de inflație la data plății și a fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, reclamantul solicitând plata unor sume de bani constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul său de muncă, cereri decurgând din calitatea acestuia de salariat, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamant, care nu îi este salariat, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit carnetului de muncă depus în copie la dosar, reclamantul este șofer la udecătoria Sinaia.
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, iar efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod procedură civilă.
A concluzionat prima instanță că, deși Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art.3 alin.3 că funcția de aprod este conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, dispozițiile legale care au reglementat și care reglementează în continuare salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se aplică și șoferilor, personal conex.
Împotriva acestei sentințe a declaratrecurspârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că hotărârea pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de fond reținând în mod greșit că reclamantul - personal conex, respectiv șofer, are dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 8.10.2007 și în continuare, întrucât nr.OG8/2007 nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că pretențiile reclamantului, personal conex sunt neîntemeiate, neexistând nici un act normativ în vigoare care să recunoască acest drept. Drepturile salariale ale magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia, nu se pot acorda, prin extindere, și altor categorii de personal.
Pentru aceste motive, apreciază recurentul că nu se poate afirma, în mod fundamentat, că intimatul-reclamant, în calitate de personal conex, depune o muncă egală cu cea a magistraților și a personalului auxiliar de specialitate.
Susține recurentul că art.47 din legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut". Textul menționat face o netă distincție între personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, așa cum a fost stabilită și prin Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și prin nr.OG8/2007.
Astfel, susține recurentul, textul de lege a avut în vedere acordarea acestui spor doar categoriilor profesionale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, ori, conducătorii auto, nu se încadrează în aceste categorii socio-profesionale, astfel că aceștia nu pot pretinde un astfel de spor.
De altfel, precizează recurentul, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost prevăzut de lege pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate având în vedere condițiile în care aceștia își desfășoară activitatea, riscurile și presiunile psihice la care sunt supuși în cadrul activităților specifice funcției, însă, nu se poate afirma că șoferii, prin munca pe care o desfășoară, sunt supuși unor riscuri majore ori presiuni psihice de natură a determina necesitatea acordării prin lege a unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Arată recurentul că în ceea ce privește decizia nr.21 din data de 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008, aceasta are în vedere numai categoriile profesionale ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, neincluzând și categoria personalului conex, respectiv a șoferilor, astfel că pretențiile reclamantului sunt în mod vădit neîntemeiate.
Mai mult, susține recurentul, Legea nr.50/1996 a fost abrogată în întregime prin nr.OG8/2007, act normativ special de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a personalului conex, și în consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
Se solicită admiterea recursului întrucât pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, iar soluția Curții de APEL PLOIEȘTI concretizată în sentința nr.35/21 ianuarie 2009 este vădit nelegală.
Legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului, care, având în vedere, prevederile deciziei Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008, a înaintat dosarul spre competentă soluționare Curții de APEL PLOIEȘTI.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul este șofer la udecătoria Sinaia.
Legea nr. 567 /2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prevede la art. 3 alin. 3 că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer, iar OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004, așadar inclusiv salarizarea șoferilor.
Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic că reclamantul are dreptul la plata sporului de 50%, având în vedere decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod procedură civilă, prin care s-a admis recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a arătat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele acestei decizii că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, iar efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Pentru toate aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurse prevăzute de dispozițiile art. 304 și 304^1 Cod procedură civilă, considerente pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertățlor, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 35 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul- reclamant, cu domciliul ales a Judecătoria Sinaia, cu sediul în S,-, jud. P, și intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr. 6, jud. P și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - - -- - - -
GREFIER,
Fiind în concediu de odihnă
Semnează Grefier șef secție,
Red.
2ex/29 mai 2009
fond- Curtea de Apel Ploiești
fond: ,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
