Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 937/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 937
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
La ordine, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna B, sat B,-, județul S, împotriva sentinței nr.856 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat SC "" SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul recurent, dezvoltând pe larg motivele invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare admiterea acțiunii. A precizat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate în cauză, interpretându-le în mod greșit și aplicând legea în mod eronat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
URTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr- din 23.09.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2160 lei reprezentând drepturi salariale pentru munca prestată în perioada august - septembrie 2007, obligarea pârâtei la plata contribuțiilor salariatului către stat pentru perioada 01.03.2007 - 30.09.2007, obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune morale și obligarea pârâtei la plata șomajului pentru un de zile în sumă de 4000 lei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost angajat la pârâta SC SRL în perioada 01.03.2007 - 30.09.2007.
A mai arătat reclamantul că după ce a început activitatea, administratorul pârâtei i-a promis că va face toate demersurile legale pentru a i se încheia contract individual de muncă însă acest lucru nu s-a întâmplat arătând că neîncheierea contractului individual de muncă se datorează exclusiv culpei angajatorului.
Reclamantul a mai precizat că pe perioada cât a fost angajat nu i s-au virat către stat contribuțiile angajatului și dacă ar fi fost angajat cu forme legale beneficia de ajutorul de șomaj și de alte facilități în condițiile prevăzute de lege.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281-284 din Codul muncii.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea martorului.
Legal citată, pârâta SC SRL nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în instanță pentru a-și exprima poziția față de acțiunea reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 2522/03.12.2008 Judecătoria Fălticenia declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, instanță la care dosarul a fost înregistrat sub nr- din 05.02.2009
Instanța a încuviințat și administrat în cauză pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pentru reclamant și proba cu declarația martorului.
Prin sentința nr.856 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaar espins acțiunea,ca neîntemeiată.
Analizând, actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit susținerilor reclamantului acesta a fost angajat la pârâtă, fără contract individual de muncă, în perioada 01.03.2007 - 30.09.2007.
Conform dispozițiilor 16 din Codul muncii contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă.
În cauza de față, în lipsa încheierii unui contract individual de muncă în formă scrisă se impunea ca reclamantul să probeze faptul că a fost într-adevăr angajatul pârâtei și a prestat muncă pentru aceasta în perioada 01.03.2007 - 30.09.2007, revenind apoi pârâtei sarcina probei achitării drepturilor salariale solicitate și a virării contribuțiilor către stat.
În acest sens, tribunalul a apreciat însă că reclamantul nu a făcut dovada faptului că a prestat muncă pentru societatea pârâtă în perioada de referință, declarația martorului audiat în instanță neprobând în mod relevant aceste lucru, același caracter avându-l și înscrisurile depuse la dosar de reclamant. De altfel martorul audiat a arătat că nu cunoaște nimic în legătură cu relațiile de muncă dintre reclamant și pârâtă, auzind doar de la reclamant că nu ar fi fost plătit la ultimul loc de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că prima instanță nu a ținut cont de probele administrate dându-le atât acestora cât și dispozițiilor legale o greșită interpretare.
A arătat că a depus în fața instanței de fond un înscris din care rezultă că în urma unui control efectuat de S administratorul unității pârâte a fost amendat deoarece nu i-a încheiat contractul de muncă, obligație ce revenea angajatorului.
A mai arătat că prima instanță nu a ținut cont nici de declarația martorului audiat care a relatat faptul că a lucrat la unitatea pârâtă în anul respectiv și nu și- încasat drepturile salariale pentru ultimele 2 luni.
Cu privire la celelalte capete de cerere a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a administrat probe în dovedirea lor.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulată.
Legal citată intimata nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Examinând recursul declarat în cauză care în drept se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.16 din Codul muncii contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților în formă scrisă, în limba română.
În lipsa unui contract individual de muncă dovada raporturilor de muncă se poate realiza prin orice alt mijloc de probă.
Întrucât reclamantul recurent nu a probat existența raporturilor de muncă pentru perioada 1.03.2007 - 30.09.2007 cu unitatea angajatoare pârâtă în mod corect instanța de fond i-a respins acțiunea ca nefondată.
Adresa Inspectoratului Teritorial d e Muncă S depusă de reclamant la dosarul de fond nu poate face dovada, în lipsa altor probe, a raporturilor de muncă existente între acesta și unitatea pârâtă cât și a drepturilor salariale restante revendicate.
Cu privire la martorul audiat în fața primei instanțe se constată că acesta nu a relatat aspecte utile și concludente cauzei.
Față de cele ce preced și văzând că hotărârea recurată este legală și temeinică Curtea urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul declarat de reclamant ca nefondat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna B, sat B,-, județul S, împotriva sentinței nr.856 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:.
Jud:
Asist.jud:
Asist.jud:
Tehnored.
Ex.2/16.07.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Timofte Cristina
