Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 935/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 935
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării și, cu sediul în B, str. -.-, nr.28 - 30, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.442din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Consiliul local B, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala cu clasele I - VIII Nr.1 " " B, precum și reclamantele intimate și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
URTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr-, la data de 19.02.2009, reclamantele și, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar al Județului B, Consiliul Local B, Școala cu clasele I - VIII Nr.1 " ", să se dispună obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale, decurgând din aplicarea salariului minim garantat ce a fost stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006, intrat în vigoare la 01.01.2007 și la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și dobânda legală aferentă.
În drept reclamantele au precizat că în temeiul art. 28 alin. 2 din Legea sindicatelor, pot fi reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar.
În motivarea acțiunii au arătat că potrivit art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895 din 29.11.2006 începând cu 1.01.2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a Contractul colectiv este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social iar așa cum rezultă din anexa 7 Ministerul Educației, Cercetării și T este parte semnatară a contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Cu toate acestea, începând cu 1.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.
Întrucât prin neplata la timp a diferențelor salariale solicitate persoanele îndreptățite au fost prejudiciate pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor, au solicitat și plata despăgubirilor, invocând aplicabilitatea dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T prin întâmpinarea formulată a invocat excepțiile nulității cererii de chemare în judecată și lipsei calității procesuale pasive.
A precizat că sunt aplicabile dispozițiile art.133 alin.1 din Codul d e procedură civilă întrucât cererea de chemare în judecată comunicată ministerului nu cuprinde semnătura reprezentantului reclamanților.
În ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive a considerat că întrucât nu există raporturi de muncă între minister și reclamante, instituția nu poate fi ținută să plătească eventuale drepturi salariale restante.
Pe de altă parte potrivit nr.HG 538/2001 și nr.OUG 32/2001 drepturile salariale ale personalului din învățământ sunt asigurate din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Pe fondul cauzei a invocat art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, prin contractele colective de muncă neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și a căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Această prevedere este de acord cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă în care se arată că prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Salariul de bază minim brut negociat stabilit pentru anul 2007 la 440 lei, ca și nivelul de 880 lei pentru funcțiile cu studii superioare este utilizabil la negocierea salariului personalului contractual care negociază drepturi salariale prin contracte colective sau individuale de muncă și nu pentru salariații din sectorul bugetar. În acest sector pentru anul 2007 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit prin HG nr.1825/2006 la nivelul de 390 lei lunar.
Prin sentința civilă nr. 442 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșanis -au respins excepțiile nulității cererii și lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și TB.
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamante prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local B, Școala cu clasele I - VIII Nr.1 " ".
Au fost obligați pârâții Școala cu clasele I - VIII Nr.1 " " B și Consiliul Local B, să calculeze și să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale dintre salariului de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2008;
Au fost obligați pârâții Școala cu clasele I - VIII Nr.1 și Consiliul Local B să calculeze și să plătească reclamanților actualizarea acestor sume în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cât și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 de la 19.02.2009 până la data plății efective.
S- respins, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Botoșania soluționat cu prioritate excepțiile invocate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 137 din Codul d e procedură civilă, respingând mai întâi excepția nulității cererii întrucât în ședința publică din 1 aprilie 2009, avocatul și reprezentanta reclamanților a semnat acțiunea, iar apoi cea a lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Educației, Cercetării și T B, pe considerentul că această instituție are stabilite atribuții în procedura de finanțare a învățământului, fiind necesară judecata în contradictoriu cu toți pârâții, pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii.
Prima instanță a reținut că, în discuție sunt două chestiuni legate de aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național valabil pentru anul 2007, precum și de aplicabilitatea acestuia pentru fiecare din persoanele reprezentate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art. 13 din același act normativ, părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate, unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Instanța a mai avut în vedere faptul că art. 8 din Legea nr. 130/1996 statuează că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ a trebuit interpretat și prin raportarea la Legea nr. 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierii lor la organizații sindicale (art. 239).
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial partea V- nr. 5 din 29.01.2006, s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei începând cu 1.01.2007.
În art. 3 alin. 2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii nr. 130/1996, art. 8 cât și al Legii nr. 53/2003, art. 239, în care se arată că prin dispozițiile legale se poate stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților, indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sector particular.
A mai reținut că prin anexa 7 Contractului colectiv de muncă, Ministerul Educației, Cercetării și T figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă, la pct. 27, figurând ramura "Învățământ" cu un număr de 115.835 salariați.
S-a constatat că în conținutul Legii nr. 128/1997, nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic ce ocupă funcții pentru care condiția de pregătire este de studii superioare.
În raport cu cele arătate, prima instanță a constatat că prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- sunt aplicabile și personalului din instituțiile publice deci, implicit și celui din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și
Din adresa nr. 286 din 13.02.2009 emisă de unitatea școlară, rezultă că reclamantele au avut următoarele salarii de bază brute la 01.01.2007: - îngrijitor II - 404 lei, - îngrijitor II - 429 lei, corespunzătoare sumelor arătate în OG nr.3/2006 Anexa 5.2 A pentru muncitorii calificați, îngrijitori și paznici.
Salarizarea reclamanților - îngrijitori - a fost stabilită prin OG 10/2007 și respectiv OG 10/2008 pentru intervalul 01.01.2007 - 31.12.2008.
Abia începând cu 01.04.2008, prevederile OG nr.10/2007 (anexa 5/26) au stabilit salariul de bază pentru îngrijitori la un nivel peste cel stabilit potrivit Contractului colectiv de muncă.
În baza art. 40 din Contractul colectiv de muncă acestea trebuiau să beneficieze de un salariu minim brut de 528 lei obținut prin înmulțirea sumei de 440 lei cu coeficientul de 1,2 stabilit pentru îngrijitori.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Educației, Cercetării și T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate, rejudecarea cauzei, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant față de Ministerul Educației, Cercetării și T, ca neîntemeiată.
În acest sens, recurentul a susținut că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale și cu interpretarea dispozițiilor legale, întrucât în mod greșit nu s-a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece între acest minister și cadrele didactice nu există raporturi juridice de muncă și nici obligații pentru calcularea și plata salariaților acestora, raporturile juridice de muncă având caracter intuitu personae, iar calitatea de angajator aparținând unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995, precum și art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare al unităților de învățământ.
Totodată a susținut că Ministerul Educației, Cercetării și T nu este ordonator financiar de credite pentru învățământul preuniversitar de stat, arătând că potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială, acestea își desfășoară activitatea, dispoziție ce se regăsește și în conținutul art. 1 din nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei, a susținut că prin art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă s-a stabilit că contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații unități bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauzele referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, dispoziție ce se regăsește și în conținutul art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pe anii 2007 - 2010. Cum personalul didactic și personalul didactic auxiliar din unitățile bugetare de învățământ are stabilită salarizarea prin Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic și nr.OG 11/2007 privind criteriile salariale ce se vor acorda în anul 2007, iar legiuitorul a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic, a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantelor.
A mai arătat că salariul de bază minim brut negociat pentru anul 2007 prin Contractul colectiv de muncă nu se aplică salariaților din sectorul bugetar ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Legal citate intimatele nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând recursul declarat în cauză, curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Educației, Cercetării și B în mod corect a apreciat prima instanță că această instituție justifică calitatea procesuală pasivă.
Potrivit dispozițiilor nr.HG 538/2001, Ministerul Educației, Cercetării și are atribuții în ceea ce privește finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat fiind astfel necesară desfășurarea procedurii judiciare în contradictoriu și cu acesta pentru opozabilitatea hotărârii.
Pe fondul cauzei se reține că acțiunea reclamantelor în plata unor drepturi salariale a fost întemeiată pe art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/29.XI.2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Trebuie reținut faptul că reclamantele fac parte din categoria personalului nedidactic din învățământ. Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997, modificată prin nr.OG 11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007.
În situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996).
Ce rezultă din aceste dispoziții legale: că salariul de bază și sporul nu pot face obiectul unei negocieri în cadrul contractelor colective de muncă, fiind stabilite conform legii.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului de care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art. 238 din Codul muncii și art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind clauzele interzise.
Faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Fiind un contract colectiv de muncă unic la nivel național, clauzele lui se aplică pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, așa cum impune art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
El își găsește aplicare și în cazul reclamanților, personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic, dar numai clauzele care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce reglementează salariul de bază, întrucât acesta, în cazul reclamanților, este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Aceste clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
Reține astfel Curtea că dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamanților și nu se aplică acestor părți, întrucât, în cazul lor, salariile de bază au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în parte sentința civilă atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată, și va menține celelalte dispoziții ale acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtulMinisterul Educației, Cercetării și, cu sediul în B,- - 30, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.442din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 442 din 1 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantele și, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - -
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
Ex. 2 / 16.07.2009
Opinie separată
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la respectarea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național, salariile calculate în conformitate cu dispozițiile art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006, intrat în vigoare la 01.01.2007, fiind superioare celor calculate și plătite pentru activitatea desfășurată în calitate de personal didactic, nedidactic și didactic auxiliar la Școala cu clasele I - VIII Nr.1 "l "
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996, la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, fără a se distinge dacă aceștia provin din sectorul particular sau din instituții publice. Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la prevederile Legii nr. 53/2003, potrivit cărora contractul colectiv de muncă unic la nivel național produce efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării și de afilierea lor la organizații sindicale. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 130/1996, părțile semnatare au obligația de a preciza în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate. Or, în Anexa 7 Contractului colectiv de muncă, sindicatul figurează ca parte semnatară, iar la Anexa 4 la punctul 27 figurează ramura de învățământ între cele pentru care se vor încheia contracte colective de muncă.
În cuprinsul Legii nr. 128/1997 și OUG nr. 24/2000 nu există prevederi exprese privind cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, încât apreciez că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996. Această interpretare este în acord cu clauzele Convenției internaționale privind promovarea negocierilor colective, nr. 154 din 1981, ratificată de România prin legea nr. 112 din 9 noiembrie 1992, publicată în Of. nr. 302/25.1992. Potrivit dispozițiilor art. 5 din această convenție, statele semnatare "trebuie să ia măsuri adaptate circumstanțelor naționale, în vederea promovării negocierii colective", la art. 8 menționându-se că "măsurile luate în vederea promovării negocierii colective nu vor putea fi concepute și aplicate de o manieră care să împiedice libertatea negocierii colective".
efectului benefic sau favorabil salariaților, indiferent de locul de muncă ocupat sau sursa de finanțare din care este asigurată salarizarea nu poate fi apreciată decât ca o măsură de natură a împiedica negocierea colectivă, lipsirea de efecte a contractului colectiv de muncă fiind de natură a submina încrederea lucrătorilor în negocierile colective libere și voluntare. Aplicarea rezultatelor acestor negocieri, negocieri la care participă reprezentanții ministerelor și ale organizațiilor sindicale, doar unei părți dintre lucrători, deși în cuprinsul contractului colectiv se stipulează aplicabilitatea generală a acestuia, nu poate fi considerată în acord cu dispozițiile convenției citate anterior, instanțele având obligația de a face, în aceste cazuri, aplicarea dispozițiilor art. 20 al. 2 din Constituție, privind aplicarea directă și prioritară a clauzelor convenției.
Față de aceste considerente, apreciez că recursul declarat de pârâtulMinisterul Educației, Cercetării șiîmpotriva sentinței nr. 442 din1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr- se impunea a fi respins,
Judecător,
- -
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Timofte Cristina
