Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1229/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1229
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists prin reprezentant, cu sediul în B,-, -7,. A,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.512 din data de 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții a, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă pârâtă SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists și intimații pârâți reclamanții a,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, a, au chemat în judecată pârâta, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând contravaloarea suplimentărilor salariale pentruaprovizionare toamnă-iarnăprevăzută de art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, aferente anilor 2005, 2006, 2007; la plata contravaloriicotei de gazeprevăzută de art. 176 alin. 1 și 2 din CCM; laplata beneficiilorprevăzute de art. 139 CCM; la stabilirea pentru fiecare reclamant și la acordarea gratuit a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 6 din CCM pe anii 2004 - 2008 și indexarea sumelor cu coeficientul de inflație.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei SA - punctul de lucru M, iar de la data nașterii acestor drepturi și până în prezent, societatea nu s-a achitat de aceste obligații salariale prevăzute în CCM pe anii 2005 - 2008, că au încheiate contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, astfel cum rezultă din carnetele de munca, iar de la data nașterii acestor drepturi și până în prezent societatea nu s-a achitat de aceste obligații prevăzute în CCM pe anii 2005 - 2007.
S-a mai arătat că aceste drepturi bănești le sunt datorate în temeiul dispozițiilor art. 170, 176, 139 CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/ 02.02.2006, cu modificările și completările ulterioare, contract însușit, semnat și aplicabil în continuare de SC service SA B și de sucursalele sale.
De asemenea, drepturile sunt menționate și în forma actualizată a CCM la nivel de ramură, conform actului adițional înregistrat la sub nr. 106/14.02.2008, și s-a considerat că prin neplata acestor drepturi, au fost încălcate dispozițiile art.238 alin.1 Codul Muncii și art.8 alin.2 din Legea nr.130/ 1996 privind CCM.
Reclamanții au solicitat ca intimata să fie obligată să stabilească și să le acorde gratuit, acțiunile la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare conform art.168 alin. 6 din CCM pe anii 2004 - 2008, deoarece conform acestui text de lege, se arată că salariații părți ai CCM, vor beneficia de un număr de acțiuni negociat de cu SA - acordate gratuit și de facilitate de participare directă la privatizare. Acest drept, arată reclamanții, s-a născut la data stipulării în CCM, nu este condiționat de rezultatul negocierilor între și SC SA.
Conform art. 139 din CCM, se arată că în funcție de profitul net obținut de în anul precedent, în fiecare an negociază cu modalitatea concretă și condițiile de diferențiere la profit către salariați. Astfel, societatea trebuia să facă dovada că nu a avut profit.
Au mai arătat reclamanții că în conformitate cu art.38 din Codul Muncii, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.38 din Codul Muncii, art.243 alin.1, art.269, art.287 Codul Muncii, art.139, art.168 alin.b, art.170, art.232 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005 -2007, OUG 98/1999, iar în dovedirea acțiunii au înțeles să se folosească de proba cu acte.
S-au depus la dosarul cauzei copii ale actelor de identitate ale reclamanților, copii carnete de muncă, decizia nr. 1934/03.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea cotei de profit pe excepția prescripției, prevăzută de art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
A arătat pârâta, că reclamanții din prezenta cauză nu se află în situația solicitării unor drepturi de natură salarială, fiind reclamată o suplimentare și nu neplata salariului negociat, sau a unor drepturi de natură salarială.
Fiind vorba de pretinse încălcări ale clauzelor CCM, pârâta a arătat că este vorba de termenul de prescripție de 6 luni, definit de art.283 alin.1 lit. din Legea nr.53/2003.
Pe fond s-a solicitat respingerea petitului referitor la cota de profit, întrucât pârâta a fost înființată în anul 2002, ca societate privată pe acțiuni, având o structură acționariatului bine definită, din care salariații nu fac parte.
S-a mai arătat că introducerea aprovizionării de toamnă-iarnă în salariile de bază ale reclamanților a operat în temeiul art. 168 alin. 3 din CCM /1997 și 1998 la nivel de unitate, a art.176 din CCM la nivel de ramură precum și a faxurilor nr. 2328/08.10.1997, 2412/29.05.1998 și 2931/01.06.1998 ale SNP SA.
S-au depus la dosarul cauzei copii certificate de pe următoarele înscrisuri: protocolul încheiat la data de 01.03.2002 între - service și; extrase din CCM la nivel de unitate încheiat între și pe anii 1997 și 1998 și 2007; fax nr. IP nr. 2328/08.10.1997 emise de SNP RA; fax nr. 2412/29.05.1998 emis de SNP RA; carnete de muncă cu mențiunea înscrisă la data de 01.03.2008; extras din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/15.02.2006; sentințe civile reprezentând practică judiciară în materie.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.512 sub 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a suplimentărilor salariale, reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2007, conform perioadei lucrate de fiecare salariat în activitate în luna octombrie 2007, actualizate cu coeficientul de inflație la data plății, s-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate între SC SA - service SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, nu sunt prevăzute suplimentările salariale referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă din luna octombrie.
A constatat instanța de fond, că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură - grup de unități din industria petrolieră pentru anul 2007 la art. 170 alin.1, se acordă salariaților SA suplimentări salariale cu ocazia unor evenimente deosebite: Paști, C și ziua petrolistului precum și pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și luna octombrie.
Cum aceste dispoziții ale CCM/2007 la nivel de ramură sunt obligatorii pentru încheierea CCM la nivel de unitate, indiferent că sunt prevăzute ori nu acele suplimentări în CCM/2007, acestea devin obligatorii pentru SC SA.
A apreciat instanța de fond, că prin refuzul acordării lor, unitatea pârâtă a creat un prejudiciu material angajaților săi, inclusiv reclamanților și potrivit art. 269 Codul Muncii, tribunalul, în temeiul răspunderii civile delictuale, a obligat pârâta să-i despăgubească pe reclamanți.
În ceea ce privește contravaloarea a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța de fond a constatat că aceste suplimentări salariale nu au fost incluse în CCM la nivel de ramură și unitate pentru angajații SC service SA, neconstituind o obligație în acest sens.
De altfel, în CCM la nivel de unitate, încheiat între unitate și salariații săi pentru anul 1997, în art.176 ( 1) se prevede că ajutorul material reprezintă contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază, printr-un act adițional.
Așa fiind, cum nici în CCM la nivel de ramură, unitate și act adițional nu s-a prevăzut expres obligația unității intimate să acorde acest ajutor material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, tribunalul a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
S-a mai reținut de instanța de fond, că prin CCM încheiat la nivel de unitate, între patronat și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, în art.176 (1) se precizează că " ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997, ceea ce rezultă că acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
Nu există nici un protocol ori act adițional la CCM pe ramură ori unitate prin care să se precizeze obligația intimatei la plata contravalorii cantității de 4000 mc gaze naturale.
Cu privire la acordarea unui număr de acțiuni gratuit fiecărui salariat, instanța de fond a reținut că este adevărat că potrivit art. 168 alin. 5 din CCM la nivel de societate, acest drept expres prevăzut în sarcina SC SA "în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații vor beneficia de un număr de acțiuni, negociate cu, acordate potrivit, precum și de facilități de participare directă la privatizare". Numai că, prin protocolul nr. 814 din 10 octombrie 2008 încheiat între SC SA - service SA și se precizează în art.1 că mecanismul și procedura tehnică de distribuire cu titlu potrivit a acțiunilor către salariați ( inclusiv momentul inițierii procesului de distribuire) vor fi stabilite ulterior semnării prezentului Protocol de SA, în conformitate cu prevederile legale incidente.
Cum această procedură specială de acordare a acestor acțiuni nu a fost stabilită nici până în prezent, rezultă că restituirea lor salariaților este prematură.
Așa fiind, tribunalul a respins și acest capăt de cerere ca prematur formulat, nefiind stabilite de către părți modalitățile concrete de acordare a lor potrivit unui protocol special la CCM la nivel de unitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că, în mod eronat instanța de fond nu a constatat că suplimentarea salarială solicitată a fost inclusă în salariul de bază și în ceea ce privește anul 2007, astfel că nu se poate acorda a doua oară.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract(filele 23-25).
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale între care și SC SA - pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea trebuie respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de pârâtă urmează a fi admis în temeiul art. 3041și 312 cod pr.civ. modificându-se în parte sentința în sensul că se va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, str.- C-tin nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, cu sediul în B,-, -7,. A,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.512 din data de 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții a, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 3 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./
3 ex./01.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
