Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1318/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1318
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Compania Națională de Ferate B, cu sediul în B, sector 1,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.1421din25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente și reclamanții intimați, a, G, G, G, G, G și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din data de 23.04.2009 reclamanții, a, G, G, G, G, G și, toți prin Federația Feroviară B, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Ferate "" B au solicitat obligarea acesteia să achite fiecărui membru de sindicat drepturile bănești reprezentând ajutorul material pentru "Ziua feroviarilor" constând dintr-un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare pentru fiecare an în parte actualizat în funcție de rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective pentru perioada 2006 - 2008.
În motivare au arătat că potrivit art. 64 (respectiv art. 65 din Contractul colectiv de muncă 2007 - 2008), din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor, de C și de "Ziua feroviarilor" (23 aprilie) de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, mai puțin salariații care au înregistrat absențe nemotivate în cursul anului, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau au fost în concediu fără plată pe o perioadă de un an.
Deși a fost stabilit și negociat acest drept salarial în anul 2006 nu a fost acordat de loc iar pe anul 2007 s-a acordat o sumă fixă de 100 lei de persoană.
Au mai arătat reclamanții că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 236 alin. 1 și 4 și art. 243 alin. 1 din Codul muncii care reglementează contractul colectiv de muncă și stabilesc că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Totodată au mai arătat că potrivit art. 156 din Codul muncii salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații ale angajatorilor, și că întârzierea nejustificată sau neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, conform art. 161 din Codul muncii.
Pârâta Compania Națională de Ferate a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava în temeiul dispozițiilor art. 159 pct. 3 din Codul d e procedură civilă iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând că în funcție de prevederile legale și de fondurile de salarii a acordat în fiecare an ajutoare materiale a căror valoare a depășit valoarea celor trei ajutoare la nivelul clasei I de salarizare la care salariații aveau dreptul conform contractelor colective.
Prin sentința civilă nr. 1421 din 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, ca nefondată; admisă acțiunea și a fost obligată pârâta Compania Națională de ferate, să plătească reclamanților reprezentați de Federația Feroviară, ajutorul material aferent "Zilei " pentru anii 2006, 2007 și 2008, reprezentând un salariu de bază, la nivelul clasei I de salarizare, pentru fiecare an în parte actualizat cu rata inflației la data plății efective, ținându-se seama de data angajării fiecărui reclamant.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Calitatea de reclamanți în cauză o dețin persoanele fizice nominalizate în tabelul anexă la acțiune, în calitate de salariați ai pârâtei.
Aceștia au domiciliul, adică trăiesc și își desfășoară activitatea, în localități aflate în circumscripția Tribunalului Suceava și au mandatat reprezentantul organizației sindicale să îi reprezinte pe parcursul judecății.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Salariații - membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtelor din prezenta cauză și solicită plata drepturilor salariale reprezentând ajutorul material aferent "Zilei feroviarului" pentru perioada 2006 - 2008.
În conformitate cu dispozițiile art. 64 (respectiv art. 65 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008), salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor, de C și de "Ziua feroviarului" de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare. Conform susținerilor pârâților confirmate de reclamanți în anul 2007 s-a plătit fiecărui membru de sindicat în parte suma de 100 lei cu titlu de ajutor material pentru "Ziua feroviarului".
Cât privește apărarea pârâtei Compania Națională de Ferate potrivit căreia s-au plătit drepturile bănești solicitate în cauză în mod cumulat cu alte plăți făcute de Paște și de C, acestea nu au fost reținute, nefiind dovedite.
Mai mult, din prevederile Contractului colectiv de muncă rezultă că drepturile bănești prevăzute de art. 64 se acordă în mod distinct cu ocazia evenimentului respectiv - Paște, C, "Ziua feroviarului", iar faptul că s-au plătit primele de Paște și de C, nu exonerează pârâții de plata celorlalte drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Compania Națională de Ferate "" B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de următoarele:
Hotărârea pronunțată de Tribunalul Suceavas -a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, în speța de față competența teritorială de judecare a acestei cauze fiind a Tribunalului București.
Arată recurenta că nu salariații cu domiciliul pe raza de activitate a Tribunalului Suceava au calitate procesuală activă ci această calitate o are Federația i Feroviare cu sediul în B, care prin cererea adresată Tribunalului Suceavaa solicitat drepturi bănești pentru membrii de sindicat.
Nivelul salarizării la calea ferată, valorile claselor de salarizare, precum și modalitățile concrete de stimulare a salariaților se stabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținând seama de faptul că nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare și la prevederile legale.
A invocat în continuare recurenta prevederile nr.OUG 79/2001, nr.OUG 79/2008, nr.HG 142/2005 și nr.HG 650/2006 și a arătat că, având în vedere fondul limitat de salarii, a fost în imposibilitate de a acorda alte ajutoare decât cele care au fost efectiv plătite salariaților.
Obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 156 alin. Ultim cod civil care statuează că obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea acestei obligații.
Obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
Reclamanta intimată a avut și are cunoștință de faptul că fondul de salarii nu a permis acordarea ajutoarelor solicitate.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 304 pct. 9, 3041și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor Legii nr. 54/2003, sindicatele apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, contractele colective și individuale de muncă (art. 28 alin. 1).
Desigur, există regula potrivit căreia nimeni nu se poate substitui altuia pentru a formula o acțiune în numele acestuia, deoarece regulile de procedură se opun ca cineva, fără mandat, să exercite o acțiune în locul altei persoane.
Însă art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 prezumă existența unui mandat implicit în favoarea organizației sindicale.
Prin urmare, în fața instanței judecătorești organizația sindicală are calitatea de mandatar, de reprezentant al membrilor săi, calitatea de parte în accepțiunea dispozițiilor procedural civile revenind salariaților.
Reclamantul este acea persoană care solicită organului de jurisdicție stabilirea ori recunoașterea unui drept subiectiv al cărui titular pretinde că este sau realizarea unei situații juridice ocrotite de lege.
Or, titulari ai drepturilor solicitate prin prezenta acțiune sunt salariații, membri de sindicat și nu organizația sindicală.
În același sens sunt și dispozițiile art. 222 din Codul muncii potrivit cu care, la cererea membrilor săi, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi.
Ce înseamnă "pot să îi reprezinte" - că sindicatele au calitatea de mandatar și nu de reclamant, această din urmă calitate aparținând salariaților.
Art. 284 alin. 2 din Codul muncii stabilește că cererile în materia conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, în cazul salariaților.
Cum domiciliile salariaților sunt în circumscripția Tribunalului Suceava (fila 4 - 8 dosar fond), competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, aparține acestui tribunal, așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 64 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006 încheiat la nivelul Companiei Naționale de Ferate "", în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de Ziua feroviarilor de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
În același sens sunt și dispozițiile art. 65 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008 încheiat la nivelul Companiei Naționale de Ferate ""
Contractul colectiv de muncă, astfel cum este prevăzut de Legea nr. 130/1996 și de Codul muncii, este un act sui generis, fiind în același timp act juridic (contract, convenție), sursă de drepturi și obligații subiective și reciproce ale părților și totodată, izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o normă convențională negociată.
Ca orice contract și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertății contractuale; el reprezintă legea părților.
Dacă cu prilejul încheierii lui, el se încheie ca un contract, cu ocazia aplicării sale, contractul colectiv de muncă reprezintă o reglementare, deci o lege a părților.
În acest sens, art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 alin. 4 din Codul muncii prevăd că, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Recurenta, semnatară a celor două contracte colective de muncă, nu poate să refuze îndeplinirea obligațiilor asumate invocând dificultăți financiare sau orice alte motive, inclusiv faptul că ar fi fost agent economic monitorizat.
Prin încheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, de origine convențională, creat de angajatori și salariați, în funcție de condițiile economice și sociale precum și de interesele celor două părți.
Clauzele fiecărui contract colectiv de muncă are valoare normativă; ele alcătuiesc un "drept al muncii" propriu al celor care îl încheie.
Potrivit legii, contractul colectiv de muncă se încheie între angajator, pe de o parte și salariați, de cealaltă parte (art. 236 alin. 1 din Codul muncii, art. 1 alin. 1 și art. 14 din Legea nr. 130/1996), în urma unei negocieri colective.
Această negociere presupune o suită de discuții și tratative, o comunicare între cei doi parteneri sociali, ocazie cu care recurenta angajator trebuia să aibă în vedere și să pună în discuție tocmai aceste dificultăți economico-financiare invocate prin cererea de recurs.
Drepturile solicitate de reclamanți sunt prevăzute de contractele colective de muncă pe anii 2005 - 2006 și 2007 - 2008 iar actele normative invocate de recurentă prin care s-ar fi prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală sunt din 2005 și 2006.
După încheierea și intrarea lor în vigoare, aceste contracte colective de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (art. 236 alin. 4 Codul muncii coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996).
Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate.
Art. 243 din Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie și, că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați.
Acestea sunt dispozițiile speciale ce reglementează sfera de executare și aplicare a contractului colectiv de muncă și nu dispozițiile generale invocate de recurentă.
Este o aplicare a principiului potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - specialia generalibus derogant.
Aceste norme speciale se aplică ori de câte ori ne aflăm în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, cum este cazul în speța de față.
În conformitate cu dispozițiile art. 244 din Codul muncii și ale art. 31 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele unui contract colectiv de muncă pot fi modificate pe tot parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificare care face, de asemenea, obiectul unei negocieri.
Aceasta este calea pe care ar putea eventual recurenta să o urmeze dar în nici un caz nu poate refuza să execute obligațiile asumate prin contract.
Curtea nu poate reține nici apărarea recurentei în sensul că obligația de a achita drepturile pretinse de reclamanți este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, întrucât așa cum mai sus s-a arătat, dispozițiile celor două contracte colective de muncă sunt clare și lipsite de echivoc, nedispunând nici o limită în sensul celor susținute de recurentă.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Națională de Ferate B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.1421din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 16.11.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
