Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1326/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1326
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul S,-, județul S șiMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.1606din03 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - Complet conflicte de muncă și asigurări sociale și înregistrată la data de 19.05.2009, reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, au solicitat obligarea pârâților în solidar la plata actualizată în raport de indicele de inflație la data plății în favoarea fiecărui reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 04.09.2008 și în continuare, cu actualizarea în funcție de rata inflației și dobânzile legale aferente acestui spor până la plata efectivă; obligarea de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în intervalul pentru care au formulat acțiunea, au avut și au calitatea de personal auxiliar de specialitate la Curtea de Apel Suceava, iar potrivit Legii nr. 50/1996 au beneficiat de sporuri de risc și suprasolicitate neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În mod similar, prin Legea nr. 56/1996 privind salarizarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit prin art. 231că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilită și pentru personalul e execuție de specialitate, conform Legii nr. 126 /2000 de aprobare a nr.OG 55/1997.
În temeiul art. 107 alin. 3 din Constituția publicată in Of. nr. 233 / 22.11.1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită, publicată in Of. nr. 767/21.10.2003) " rdon anțele se emit n temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și con ițiile prevăzute e aceasta". Ori, prin Legea nr. 125 din 14 iulie 2000, publicată n Monitorul cial 33 1/17 iulie 2000 Guvernul a fost abilitat să emită anumite ordonanțe, in unele domenii de activitate expres prevăzute in art. 1. Astfel, in domeniul salarizării, conform celor expres specificate la art. 1 lit. Q pct. 1, s-a acordat abilitarea de modificare și completare Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, fără a se face referire la vreo abrogare. Abilitarea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex: art. 1 lit. pct. 3, care privește abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. - cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă).
În temeiul legii de abilitare enunțată a fost emisa nr.OG 83 din 29 august 2000, publicată in nr. 425/1.09.2000 care, așa cum o definește și titlul, doar a modificat și completat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar din sistemul justiției.
Din analiza Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, dar și a titlului nr.OG 83/2000 nu rezultă nici o investire pentru abrogarea unor dispoziții legale, fiind încălcate atât dispozițiile art. 108 din Constituție dar și textul lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000.Mai mult se constată că fără a fi abilitat de a modifica dispozițiile Legii nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților - asistenți și ale celorlalte categorii de personal la care, prin Legea nr. 125/2000 nu se face nici o referire, au fost abrogate nelegal unele dispoziții ale acestei legi, respectiv dispozițiile art. 2, 6, 12, 121, 13, 131, 231, deși în mod surprinzător prin Legea nr. 126 din 17 iulie 2000 fost aprobată nr.OG 55/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, acordându-se același spor magistraților asistenți și personalului de execuție.
Pe de altă parte, la emiterea nr.OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele utorității judecătorești, prin care s-a dispus și abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996 au fost încălcate nu numai dispozițiile legale din legea fundamen ală și Legea de abilitare nr. 125/2000 dar și dispozițiile legale stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, obligatorii conform art. 3 la elaborarea proiectelor de lege, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu astfel e atribuții, dar și a dispozițiilor art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative, fără a se putea depăși limitele e competență, instituite prin - n ct normativ i nici nu se poate contraveni principiilor și dis zițiilor acestuia.
Potrivit Legii. 24/2 000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt enimente gis lati e ca e pot interveni după intrarea n oare a nui act normativ și sunt reg em ent te în mod di tinct.
Pr n urmare, prin art. 1 pct. 42 in..OG 8 3/2000 pentru modificarea și completarea Legii. 5 0 /1996 au fo t ncă lc te atât nor ele legale de principiu referitoare a legarea legislativă, dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe ar și is poziții de ehnică egislativă așa cum au fost stabilite prin Legea nr. 24 / 2 0 00. Ori încălcarea acestor norme nu poate i acoperită prin Legea nr. 334 / 20 01 din mom ent ce aceasta se referă doar la modificările și com plet ăr le Le i nr. 50 / 1 996.
În acest sens s-a pron nțat și stanța emă are, admițând recursul în nteresul legii, referitor la ap icarea is po zițiilor art. 33 di n Legea nr. 50 / 1996, în raport cu pre ederile art. 1 pct. 32 in.OG nr. 83 /2000,. 50 in nr.OUG 177 / 2002 și art. 6 din nr.OUG 1 60/2000 u privire a ac area sporului e ve chime a hotărât că acesta nu a fost abr gat, arg mentând că " tabilirea ind mni ației lunare ca unică for ă e emu erare u ate lătura un dr pt cu racter general obâ it prin vec mea în că, din moment ce valoarea procentuală a care se referă nu a fost înlă tă ri -o dispoziție expresă a eg ii, adoptată în forma impusă prin rme e de tehnică legislativă stabilite prin egea nr. 2 4 /2000".
Înlăturarea acestui drept ar contraveni i dis po ziț iilo r art. 49 (actualul art. 5 3 din Constituția revizuită) privind caz rile în care e fi restrânsă acordarea unui dr pt, dar și preve erile art. 1 in rotocolul Adiți nal nr. 1 la Con enția uropeană a Drepturilor Omului.
ri, prin eliminarea dăr ii un i por stabilit in le, printr- n act ormativ de nivel inferior unei legi rganice, cu încălcarea rmel r e tehnică legisla ivă, situație constatată pr tr-o izie de speță a nstan ei su pr me, respectiv decizia XXXVI /7. 0 5. 2 007 blicată în. Of.. 715/ 23. 10.2 007, în co ndițiile în care atât activita ea gistraților cât și a pers na lui auxi iar se esfăș oară în condiții e risc, stres și suprasolicita e, sunt încăl e revederile p. ar. 1 in Protoc lul Adiționa l nr. 1 la nvenție, așa încât iminarea menți nată nu este justificată în mod legal, obiectiv sau rez on il, ind co ntrară legislației interne și internaționale.
i mult decât atât, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin dec izia nr. 21/ 1 0.0 3.2008 a admis recursul n interesul le ii declarat e l eneral al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, st tuând că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicate, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul special de specialitate din cadrul instanțelor au dreptul la un spor de 50% pentru sc și suprasolicitare neurops hică, cal ulat la indemnizația bruta nară, espectiv ala iul de bază brut lunar și după intrar a n oare a..OG nr. 83/2000, aprobată prin Le ea nr. 334 /2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 19 din Le a nr. 500 /2002 pr ivind finan țee publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordon ează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Gu ernului cu pri ire a sistemul bu etar și nume: pre ăt a proiectelor legilor bugetare anuale, ale le gilor de rectificare și ale ilor pri ind aprobarea contului general anual de ecuție, iar po ri it ar 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208 /2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care e a atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul egi e ctificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În psa aprobă ii legii rectificării bugetului cu umele nece are și ntăr i cu onduri a conturilor Ministe ului Justiției de tre Min is rul Economiei și Finanțelor, el dintâi ar fi practic în mposib tate să e umele a cae ar i oblig t prin sentința atacată.
Prin sentința nr. 1606 din 3.09.2009 Tribunalul Suceavaa admis cererea reclamanților:, și și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 4.09.2008 la zi și în continuare, sume actualizate în funcție de rata de creștere a inflației și dobânzi legale aferente acestui spor până la plata efectivă, conform nr.OG 9/2000.
Totodată, pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava au fost obligați a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă iar Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale.
S-a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, problema de drept pusă în discuție a primit dezlegare, obligatorie pentru instanțe în virtutea art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dispozitivul acesteia reținându-se că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalului auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Cât privește actualizarea, aceasta se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal, de care reclamanții nu au beneficiat la momentul la care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, ca urmare a efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs,Ministerul Justiției și Libertățilora arătat că, instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul că, a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale puterii legiuitoare.
Pe de altă parte, mai arată recurentul că, prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii și magistrații asistenți precum și personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, însă având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/2007, pretențiile reclamanților, personal auxiliar de specialitate, sunt nefondate după data de 1.02.2007, aceste drepturi nemaifiind prevăzute de lege.
Deosebit de aceste critici, mai arată recurentul că, în măsura în care instanța de fond a acordat actualizarea în funcție de rata inflației, în mod eronat a acordat și dobânda legală, întrucât în acest mod se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și deci la o îmbogățire fără justă cauză.
Ministerul Finanțelor Publice, motivându-și recursul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Justiției și Libertăților iar Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi, întrucât obligația de stabilire salariilor de bază, a criteriilor, sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, revine ordonatorului principal de credite bugetare. Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator principal de credite ci doar competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturi salariale, conform procedurii din Legea nr. 506/2002.
Deosebit de aceasta, mai arată că, prin decizia nr. 838/2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentantă de Înalta Curte de Casație și Justiție pe de altă parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, statuând că, prima nu poate în soluționarea recursului în interesul legii să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora. Așa fiind, hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiile mai sus arătate.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare, trebuie de observat că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Procedându-se în acest mod, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Aceasta întrucât potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completare Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Ori, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deci, cu toate că prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conform art. 1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997".
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate, prin intermediul deciziilor pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanță.
Este adevărat că prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Însă, ssimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e din Constituție cu atribuirea efectuării de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională arată în cuprinsul deciziei mai sus menționate că, această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.2008).
De asemenea, Curtea reține că prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional": Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Ori, din cuprinsul nr.OG 83/2000 prin care s-a modificat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu rezultă care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile, Curtea constatând că există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acest din urmă text legal având, deci, prioritate.
De urmare această critică este neîntemeiată.
Cea de a doua critică, în sensul că, din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar de specialitate astfel că, după această dată pretențiile reclamantului sunt nefondate, de asemeni este neîntemeiată.
Astfel, prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte Casație și Justiție, în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organul puterii judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Art. 73 alin. 3 lit. 1 din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).
Pe de altă parte, potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Or prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996, lege organică, iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice așa cum s-a arătat mai sus.
Pe cale de consecință, abrogarea este nelegală, astfel că sporul reglementat la art. 47 din Legea nr. 50/1996 subzistă și după 1.02.2007 și deci se cuvine reclamanților.
Cea de a treia critică, vizând acordarea atât a actualizării potrivit ratei inflației cât și a dobânzii legale, pe aceeași perioadă apare ca fiind întemeiată.
Actualizarea creanței urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință.
Anterior adoptării nr.OG 9/2000, actualizarea avea un caracter compensatoriu, în sensul că acoperea partea din beneficiul nerealizat care nu era acoperit de dobânda legală, astfel că era posibilă cumularea acestor două tipuri de despăgubiri pe aceeași perioadă.
Însă, după intrarea în vigoare a nr.OG 9/2000, dobânda legală se stabilește în funcție de dobânda de referință a, astfel că include și inflația, fiind superioară acesteia.
Așadar, acordarea pe aceeași perioadă, atât a actualizării rezultate din aplicarea ratei inflației cât și a dobânzii legale înseamnă de fapt, așa cum corect a arătat recurentul o dublă reparație a prejudiciului și deci o îmbogățire fără justă cauză.
De urmare, cât privește acest capăt de cerere, este întemeiat doar în parte, în sensul acordării actualizării în funcție de rata inflației de la data de 4.09.2008 până la introducerea cererii de chemare în judecată, 18.05.2009, iar începând cu data de 19.05.2009 până la plata efectivă, în sensul acordării doar a dobânzii legale, astfel că în mod eronat instanța de fond a dispus acordarea atât a actualizării sumelor potrivit ratei de creștere a inflației cât și a dobânzii legale începând cu 4.09.2008 și până la plata efectivă.
În ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prima critică formulată vizând excepția lipsei calității procesuale pasive, este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fiu obligat prin hotărâre judecătorească.
În situația în care nu ar fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul și să aloce sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat.
Față de cea de a doua critică referitoare la depășirea flagrantă a limitelor puterii judecătorești de către prima instanță, prin consacrarea unui drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, apreciem că s-a răspuns în cadrul analizării motivelor de recurs formulate de către Ministerul Justiției și Libertăților.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată în parte, în sensul că, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava vor fi obligați să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 4.09.2008 la zi și în continuare, sume actualizate în funcție de rata de creștere a inflației, calculate până la data de 18.05.2009 și dobânda legală conform nr.OG 9/2000, începând cu data de 19.05.2009 și până la plata efectivă.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtulMinisterul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr.1606din03 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Admite recursul declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților, împotriva aceleiași sentințe
Modifică în parte sentința sus menționată în sensul că, obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 04.09.2008 la zi și în continuare, sume actualizate în funcție de rata de creștere a inflației, calculate până la data de 18.05.2009 și dobânzi legale aferente acestui spor, calculate începând cu data de 19.05.2009 până la data plății efective, conform nr.OG9/2000.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
.
Tehnored.
Ex. 2 / 27.11.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
