Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1326/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 730,- ȘI DE ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1326
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Lucian Crăciunoiu Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantele, toate prin reprezentant legal cu domiciliul ales la Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.45 din data de 6 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P, str. - -, nr. 4, jud. P, Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B, str. -, nr. 17, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, nr.1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamantele, toate prin reprezentant legal au chemat în judecată pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea Tribunalului Prahova și Curții de APEL PLOIEȘTI în calitate de ordonator terțiar de credite la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15 % din salariul de bază brut, pe perioada decembrie 2004 și în continuare, sume actualizate, în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea pârâtei de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să le acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii prezentei acțiuni, precum și cu trei ani înaintea acestei date, iar pentru începând cu 1 februarie 2008, când a fost încadrată ca grefieră și în continuare.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, deși din anul 2003 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore zilnic, totuși, nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt încasate de către alți salariați din alte domenii, respectiv din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, salariații din domeniul sanitar, din domeniul industriei chimice și petrochimice, conform unor ordine interne, legea fiind aplicabilă tuturor în mod egal.
Au susținut reclamanții că folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare astfel cum prevăd și Normele Directivei Comunității Europene, specialiștii constatând, în urma analizelor de laborator, existența în componentele interne și externe ale computerelor, a mercurului, bromului ale clorurii de vinil cât și a altor substanțe chimice nocive care au fost menționate pe lista.
S- mai arătat de reclamanți că, deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, nu beneficiază și de cele, cel puțin, 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art. 142 din Codul muncii.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 alin. 2, art. 40 pct. 2 lit. c și art. 142 din Codul muncii, art. 48 al. 1 din Legea nr. 50/1995 și art. 14 al. 1 din Legea nr. 56/1996 și art. 269 Codul muncii.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Tribunalul Prahova a formulat întâmpinare în baza disp. art. 115 - 118 Cod proc. civilă, invocând prescripția dreptului la acțiune față de pretențiile reclamanților pentru perioada decembrie 2004 - iulie 2005 întrucât potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 și a disp. art. 283 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003, în materia litigiilor de muncă, cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune.
În subsidiar, în măsura în care se va aprecia ca fiind admisibilă acțiunea reclamanților se solicită ca să se acorde aceste drepturi numai pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a HG 1028/2008 invocată de reclamanți în acțiune, respectiv ulterior datei de 1 octombrie 2006 și numai pentru perioadele în care reclamanții au primit drepturile salariale de la ribunalul Prahova.
La rândul său, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 17 iulie 2005.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea a 3 zile concediu de odihnă, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În concluzie, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI formulat de asemenea întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că, în această situație, Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât, ci de expert în domeniul discriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare legislației în materie de discriminare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării fiind instituția abilitată și investită prin lege să se pronunțe cu privire la caracterul discriminatoriu al unei anumite fapte.
În dovedirea acțiunii au depus la dosar acte, respectiv jurisprudență.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 45 din 6 noiembrie 2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Tribunalul Prahova, Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru perioada decembrie 2004 - 15.07.2005 și respinge ca prescrisă acțiunea față de acești pârâți pentru perioada respectivă, respingându-se în rest, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamante.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a CNCD, Curtea a apreciat excepția ca fiind întemeiată deoarece, în baza art. 16-20 din OG. 137/2000, CNCD este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, însă nu are competență de a acorda drepturile pentru care se invocă discriminarea.
În ceea ce privește excepția prescripției acțiunii invocată de pârâții Tribunalul Prahova, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, prima instanță a admis-o având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 16.07.2008, întrucât termenul de introducere al acțiunii este de 3 ani de la data scadenței sumelor solicitate conf. disp. art. 3 din Decretul 167/1958 și a disp. art. 283. 1 lit. c Codul muncii și era împlinit la data de 15.07.2005.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că sporul de calculator solicitat de către reclamanți reprezintă, în fapt, un spor de muncă pentru condiții deosebite de muncă care era menționat de disp. art. 48 din legea 50/1996.
Ulterior, prin art. 22 din OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, locurile de muncă și categoriile de personal pentru care se acordă acest spor se aprobă prin ordin al Ministerului Justiției pe baza unei expertize de specialitate.
Ca urmare, dispozițiile legale privitoare la acest spor nu pot fi interpretate în sensul obligativității acordării acestora, or, în cauză, nu s-a produs dovada unor condiții deosebite de muncă, ceea ce presupune efectuarea unei expertize.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea în plus a 3 zile la concediul de odihnă, Curtea a considerat că durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din cadrul autorității judecătorești este reglementat de lege. Astfel, potrivit art. 65 din legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, se instituie un concediu anual plătit de 30 de zile lucrătoare pentru acesta.
De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit art. 1(2) din Codul muncii, dispozițiile legilor speciale cum este și legea privind statutul personalului auxiliar se completează cu dispozițiile Codului Muncii numai în măsura în care acestea nu conțin măsuri derogatorii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat recurenții, în esență că sunt îndreptățiți la plata sporului de 15 % în raport de disp.art. 48 din Legea 50/1996 și art.22 din OG 8/2007 apreciind că potrivit art. 6 alin.2 din Codul muncii toți salariații care prestează o muncă sunt îndreptățiți la o plată egală. Totodată au precizat recurenții că sunt îndreptățiți și la acordarea celor 3 zile de concediu suplimentar datorită condițiilor deosebite de muncă: radiații,stres,.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente în soluționarea cauzei și art. 3041cod pr.civilă, constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Disp. art. 22 din OG nr. 8/2007 stipulează că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază printre altele si de spor de condiții de munca deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
De asemenea, disp. art. 48 din 50/1996 prevăd că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15 % din salariul de bază brut proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, locuri de muncă în care nu sunt cuprinși reclamanții din prezenta cauză.
Astfel, legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de personal beneficii salariale diferite în raport cu alte categorii, concretizate sporuri diferite.
Diferențierea a fost făcută pe criterii obiective, în funcție de atribuțiile de serviciu concrete ale fiecărei categorii profesionale.
Reclamanții solicită a se face, practic, o analiză a soluției legislative adoptate în privința salarizării personalului auxiliar de specialitate, iar nu o analiză a modului de aplicare a dispozițiilor legale.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale diferite de cele acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care conform disp.art. 304, 3041și 312 cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantele, toate prin reprezentant legal cu domiciliul ales la Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.45 din data de 6 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P, str. - -, nr. 4, jud. P, Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B, str. -, nr. 17, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Lucian Crăciunoiu Traian
--- - - - -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta de semnează de
PREȘEDINTE INSTANȚA
GREFIER,
Fiind în concediu de odihnă
prezenta de semnează de
GREFIER SECȚIE
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. /AV
2 ex./6.07.2009
f- Curtea de APEL PLOIEȘTI
-
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Lucian Crăciunoiu Traian
