Drepturi salariale (banesti). Decizia 1328/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 920,- ȘI DE ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1328
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Lucian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta cu domiciliul ales la udecătoria Vălenii d Munte,- județul P, împotriva sentinței nr.49 din data de 6 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în P,str. - - nr.6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P-, județul P, Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,- sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanta a chemat în judecată pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției pentru a fi obligați la plata sporului de confidențialitate de 15% în raport de salariul de bază începând cu data de 1 decembrie 1992 când a fost numită în calitate de magistrat și în continuare cu actualizarea sumelor în raport de inflație, care nu i-au fost plătite prin discriminare față de funcționarii publici care gestionează informații confidențiale, iar în final efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă a reclamantei.
Pârâtul Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a instanței calea legală de urmat nefiind acțiunea adresată tribunalului ci a contestației în 15 zile de la comunicare către organele de conducere ale pârâților conform prevederilor art.36 din nr.OUG27/2006, după care se poate formula contestație la instanța de contencios administrativ, fiind astfel instituită o procedură derogatorie de la dreptul comun în această materie.
Totodată, s-a invocat și prescripția dreptului la acțiune de 3 ani pentru perioada 1 decembrie 1992 - 4 septembrie 2005, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât un asemenea spor nu este prevăzut de lege pentru magistrați, iar pretinsa discriminare nu poate opera principiul legalității nu presupune uniformitate, așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin decizia nr. 447/2005, în esență aceleași apărări formulându-se și prin întâmpinarea Ministerului Justiției, în același timp neputând fi acordate dobânzi legale de la nașterea dreptului, acestui minister nerevenindu-i obligația plății unei sume de bani către reclamantă.
De asemenea, pârâta Curtea de Apel în întâmpinarea sa a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât magistrații fac parte dintr-o categorie socio-profesională exclusă de legiuitor de la acordarea sporului de confidențialitate care se acordă unei noi categorii de personal expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale, astfel că această nu constituie o discriminare în sensul art. 2 alin.1 din nr.OG 137/2000, admiterea acțiunii constituind o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin sentința civilă nr. 49 din 6 noiembrie 2008, competentă la acea dată de a soluționa cauza în primă instanță, a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Tribunalul Prahova, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de pârâți pentru perioada 1 decembrie 1992 - 2 septembrie 2005, respingând acțiunea pentru această perioadă ca prescrisă, iar pe fond acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată reținându-se în esență că nu există o bază legală pentru acordarea acestui spor de 15% față și de cele statuate de curtea Constituțională prin deciziile nr. 818 și 820 din 3 iulie 2008, conform cărora instanțele judecătorești nu au competența de a institui, modifica sau abroga norme juridice de aplicare generală, ci numai aplicarea legii.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii ca neîntemeiată.
Criticând sentința aceasta a susținut în esență că în calitatea sa de magistrat face parte din categoriile de persoane care sunt în aceeași situație juridică și faptică, respectiv se află într-o situație identică cu restul personalului unităților bugetare, care beneficiază de astfel de sporuri în baza OUG nr. 57/2000, nr.OG137/2000, nr.OG123/2003 și nr.OG 10/2007 și aceasta în condițiile în care magistraților le revine obligația de confidențialitate cuprinsă de art. 99 lit.d din Legea nr. 303/2004 și art.15 din Codul deontologic.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este de necontestat că potrivit dispozițiilor art.99 lit.d și art. 4 alin.1 din Legea nr.303/2004 coroborate cu disp.art. 9 și 15 din Codul deontologic, se impune magistraților obligația profesională, specială de confidențialitate în condițiile în care prin însăși natura activității lor se ia contact cu informații confidențiale din care unele clasificate ori sarcini de serviciu.
În atare situație magistrații sunt îndreptățiți la sporul de confidențialitate de 15% solicitat prin acțiune de către reclamantă.
În acest sens a statuat cu putere obligatorie și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 în care se face referire expresă la dispozițiile legale susmenționate, referitoare la același spor de 15%.
Așa fiind, se impune în baza art. 312 Cod pr.civilă admiterea recursului de față, modificarea în parte a sentinței și obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate cerut începând de la 2 septembrie 2005 la zi și în continuare, la valoarea actualizată în raport de inflație, iar capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale urmează a fi respins față de natura cauzei și acordarea sumelor actualizate la data plății, menținând restul dispozițiilor hotărârii.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat reclamanta cu domiciliul ales la udecătoria Vălenii d Munte,- județul P, împotriva sentinței nr.49 din data de 6 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în P,str. - - nr.6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P-, județul P, Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,- sector 5.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 02.09.2005 la zi și în continuare, până la încetarea dreptului, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantei.
Respinge cererea privind acordarea dobânzilor legale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Lucian
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către
Președintele instanței
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către prim grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare nr.3120
Red. TL
Tehnored.MD
3 ex/10.07.2009
f- al Curții de APEL PLOIEȘTI
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Lucian
