Drepturi salariale (banesti). Decizia 1330/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI DE ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1330
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
-- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.627 din data de 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B-, județul B și intimatul- pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Informațiilor de discriminare Organizată și Terorism, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care: 1. să se constate că reclamanții sunt discriminați de statul român, dar și de Ministerul Public, în raport cu toți judecătorii Inaltei Curți de Casație și Justiție, cu judecătorii Curții Constituționale, cu Procurorul General, dar și cu ceilalți funcționari publici și demnitari, și în raport de personalul auxiliar și de specialitate din parchete; 2. să fie obligați pârâții să înlăture pe viitor discriminarea și acordarea reclamanților a majorărilor salariale de 5% începând cu 1.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007; 3. să fie obligați pârâții la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 din OG 9/2000; 4. să fie obligați pârâții la indexarea sumelor datorate începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire (1.01.2007) și până în momentul plății; 5. efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții au relatat instanței că prin OG 10/2007, OG 16/2007 și OG 27/2007 Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu data de 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente.
Singurii magistrați care au primit majorările salariale (asemenea tuturor celorlalți judecători ai statului) de la 1 ianuarie 2007 sunt judecătorii Inaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale.
Ori prin aceste dispoziții a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile Codului muncii și ale OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În drept au fost invocate disp.art.16 și 20 din Constituția României, decizia nr.447/15.09.2005 a Curții Constituționale, art.1 și următ. din OG 137/2000, art.5 din Codul Muncii, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, OG 10, 16 și 27/2007 și Lg.232/2002.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin DGFP Bad epus la dosar, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că în conformitate cu prev.art.19 din Lg.500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului prin pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul lui este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat numai pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale.
În lipsa unui proiect din partea ordonatorului principal de credite Ministerul Economiei și Finanțelor este în imposibilitatea de a ști ce sume să includă la rectificarea bugetară.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție necompetența materială a instanței în soluționarea prezentei cauze, solicitând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe motiv că în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar au fost majorate conform art.1 din OG 10/2007, însă reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
Acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii salariale nu constituie o discriminare așa cum este ea definită în Lg.137/2000 iar prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției iar metodele sunt adecvate și necesare.
OG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției valoarea de referință sectorială este indexată periodic.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în situația în care se va admite acțiunea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
După examinarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 627 din 16 iunie 2008 Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice și a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău.
Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților sumele de bani aferente creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 1.01.2007 în raport cu nivelul din luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
A mai fost obligat pârâtul să înlăture pe viitor discriminarea aplicată reclamanților ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului.
S-a respins capătul de cerere privind plata dobânzilor legale și indexarea sumelor datorate și s-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău, aceasta a fost respinsă având în vedere că obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale izvorâte dintr-un raport de muncă, competența de soluționare aparținând în primă instanță tribunalului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice invocată de acesta, a fost admisă deoarece rolul acestui minister este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat numai pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale. El este ordonator principal de credite, neputând fi obligat la plata unor drepturi bănești solicitate de reclamanți, neexistând nici un raport între aceste părți. Atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților are Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în calitate de ordonator pricipal de credinte, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău ca ordonatori secundari și terțiari de credite.
Pe fondul cauzei a reținut următoarea situație de fapt: potrivit OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
În conformitate cu disp.art.1 din același act normativ "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
OG 10/2007 în art.1 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică potrivit anexelor II și III din Lg.154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale) după cum urmează: cu 5% începând cu 1 ian.2007 în raport cu luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007.
De la aplicarea acestor prevederi au fost excluse așadar celelalte categorii de magistrați, respectiv judecătorii de la judecătorii, tribunale și curți de apel.
Că între magistrații care au beneficiat de majorările salariale conform OG 7/2001 și celelalte categorii de magistrați menționați anterior există o situație comparabilă, rezultă fără putință de tăgadă din disp. Lg.303/2004 privind Statutul judecătorilor procurorilor și ale Lg.304/2004 privind organizarea judiciară.
Astfel, în conformitate cu disp.art.1 din Lg.304/2004 "Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege."
Conform disp.art.2 din Lg.304/2004 justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale specializate, instanțe militare, judecătorii.
De asemenea, în conformitate cu disp.art.1 din Legea 303/2004 "Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procuror în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor".
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiilor specifice fiecărei funcții în parte.
Nu pot fi primite apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că eventualele "discriminări" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul OG 137/2000 câtă vreme în speță, prin acordarea diferențiată a majorărilor salariale prev.de OG 10/2007 se încalcă prev.art.5 alin.1 și 3 din Codul Muncii.
De altfel, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mod constant în sensul că și reglementarea diferită dată prin acte normative asupra drepturilor cuvenite acelorași categorii profesionale poate constitui un act de discriminare.
A mai invocat pârâtul Ministerul Justiției că neacordarea majorărilor salariale prev.de OG 10/2007 și celorlalte categorii de magistrați s-a datorat majorărilor salariale substanțiale de care aceștia au beneficiat în 2006 și 2007.
Ori nici această apărare nu poate fi primită de instanță întrucât judecătorii și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție au beneficiat de aceleași majorări salariale prin OG 27/2006 și cu toate acestea au beneficiat și de majorările prev.de OG 10/2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp.art. 304 pct. 4 și 9 și art. 3041cod procedură civilă.
Recurentul pârât a criticat sentința sub următoarele aspecte:
- dispozițiile art. 2 și art. 27 din OG nr. 137/2000 republicată sunt neconstituționale din perspectiva art. 1 alin. 4 din Constituție;
- instanța de fond a dispus în mod nelegal plata majorărilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților creându-se astfel pe cale judiciară sisteme de salariale paralele celor instituite prin acte normative;
- instanța de fond nu a luat în considerare la pronunțarea hotărârii cererea de chemare în garanție a formulată conform art. 60-63 cod pr.civilă;
- în mod greșit prima instanță a dispus obligarea pârâților la efectuarea operațiunilor necesare în carnetul de muncă în raport de disp.art.10 alin.2 din Decretul nr. 92/1976.
Față de aceste critici, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
Curtea, examinând sentința în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp.art. 3041cod pr.civilă, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Reclamanții fac trimitere prin acțiunea promovata la disp.OG 10/2007 care vizează creșterile salariale ce se acorda personalului bugetar salarizat conf.OUG 24/2000 si Legii 154/1998, conf. OG 16/2007, OG 6/2007 si OG 27/2006.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin decizia nr. 818/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este fondat sub acest aspect, sens în care conform art. 312 cod pr.cvilă urmează să îl admită, să modifice în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată. Curtea reține ca neîntemeiată critica vizând calitatea procesuală pasivă a MEF, sens în care în mod corect a fost respinsă această excepție și pe cale de consecință și cererea de chemare în garanție a acestui minister, nefiind întrunite cerințele legale în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.627 din data de 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B-, județul B și intimatul- pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
--- - - - -- -
GREFIER,
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
GREFIER SECTIE
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./AV
3 ex./6.07.2009
f- Tribunalul Buzău
G
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
