Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1329/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 1095,- ȘI DE ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1329
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantele I și ambele cu domiciliul ales la udecătoria Vălenii d Munte,- județul P împotriva sentinței nr.98 din data de 2 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în P,str. - - nr.6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P-, județul P, Ministerul Justiției și Libertăților,cu sediul în B,- sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,- sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,cu sediul în B, nr.1-3,.2,.212, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurentele-reclamante au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanții I și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru a se constata discriminarea acestora în legătură cu creșterile salariale ce nu le-au fost acordate în anii 2006 și 2007, față de personalul bugetar și persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică, obligând pârâții la plata creșterilor salariale, actualizate în raport de inflație, în cotă de 5% începând de la 5 septembrie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, 2% față de nivelul din luna martie 2007 și respectiv 11% începând cu 1 octombrie 2007 față de luna septembrie 2007, iar Tribunalul Prahova să efectueze mențiunile corespunzătoare aceste majorări în carnetele de muncă, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice fiind obligat să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamanți că în calitate de judecători în virtutea căreia erau îndreptățiți la acordarea creșterilor salariale în trei etape, acordate personalului bugetar ca și persoanelor cu funcții de demnitate publică, 5%, 2%, 11%, în raport de prevederile OUG nr. 27/2006 și OG nr. 137/2000, drepturi care nu le-au fost acordate prin discriminarea față de categoriile de personal mai sus-arătate în mod nejustificat.
Direcția Generală a Finanțelor Publice P pentru Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca atare, întrucât acesta nu are raporturi juridice cu reclamantele, în sensul disp.art. 282 din Codul muncii, nefiind angajator pentru acestea, iar Ministerul nu poate fi ordonator principal de credite și pentru Ministerul Public, care la rândul său are o astfel de calitate, așa cum impun disp.art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice.
Ministerul Justiției, în întâmpinarea sa, a invocat că reclamantele nu se pot prevala de existența pretinselor discriminări în raport de alte categorii de personal, prevederile OG nr. 137/2000, nefiindu-le aplicabile în raport de cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 819 din 3 iulie 2008, din moment ce nu există în prezent reglementare legală care să le instituie un drept la pretențiile salariale invocate, reclamantele neputându-se raporta la celelalte categorii de personal pentru care legea a instituit drepturile respective, aceeași Ordonanță de Guvern nr. 27/2007 fiind invocată și în întâmpinarea formulată de Tribunalul Prahova, ca și decizia Curții Constituționale nr. 447/2005, drepturile solicitate de reclamante nefiind prevăzute de lege în beneficiul acestora.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, Curtea de APEL PLOIEȘTI prin sentința civilă nr. 98 din 2 decembrie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, a respins acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Într-adevăr între Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu există nici un fel de raporturi juridice de natura celor incidente disp.art. 282 din Codul muncii, pârâtul nefiind angajator pentru reclamanți și neavând atribuții de plata unor drepturi salariale pentru aceștia, iar pe de altă parte nu poate fi obligat la plata unor astfel de drepturi din moment de ordonator principal de credite este Ministerul Public în ceea ce privește pe reclamanți, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice neputând fi un astfel de ordonator și pentru acest pârât, față de interdicția instituită de art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Pe fond, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece pentru reclamante, în calitatea lor de judecători, nu au fost instituite drepturile la majorările salariale invocate de care beneficiază numai personalul bugetar și unele funcții de demnitate publică, în condițiile în care prin efectul art. 41 lit.c din OUG nr. 27/2006 au fost abrogate în mod expres dispozițiile privind salarizarea magistraților cuprinse în Legea nr. 154/1998, iar în alte dispoziții legale nu s-a prevăzut majorarea în cotele procentuale solicitate a indemnizației pentru JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
În același timp nu poate fi invocată nici pretinsa discriminare a reclamantelor față de alte categorii de personal în legătură cu drepturile solicitate prin nereglementarea în favoarea lor a unor astfel de drepturi, întrucât Curtea Constituțională a statuat cu putere obligatorie că art. 1, 2 alin.(3) și 27 alin.(1) din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești ar avea competența să anuleze, ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele I și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sens în care au invocat disp.art. 304 pct. 9 șiu art. 3041cod pr.civilă.
Au arătat recurentele, în esență, că în cauză sunt incidente disp. OG nr. 10/2007, OG nr. 27/2007, anexa 2/2 al Legea nr. 154/1998, sens în care în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată din moment ce există discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale.
Pentru aceste considerente, recurentele au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și disp.art. 3041cod pr.civilă constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamantele fac trimitere prin acțiunea promovată la disp.OG 10/2007 care vizează creșterile salariale ce se acorda personalului bugetar salarizat conf.OUG 24/2000 si Legii 154/1998, conf. OG 16/2007, OG 6/2007 si OG 27/2006.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin decizia nr. 818/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere considerentele mai sus-reținute, Curtea privește recursul ca negfondat, urmând ca în conformitate cu disp.art. 312 Cod pr.civilă să îl respingă, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantele I și ambele cu domiciliul ales la udecătoria Vălenii d Munte,- județul P împotriva sentinței nr.98 din data de 2 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, cu sediul în P,str. - - nr.6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P-, județul P, Ministerul Justiției și Libertăților,cu sediul în B,- sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,- sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,cu sediul în B, nr.1-3,.2,.212, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
--- - - - -
fiind în concediu de
odihnă prezenta se semnează de
Președintele instanței
GREFIER,
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. /SȘ
2 ex./6.07.2009
f- Curtea de APEL PLOIEȘTI
--
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
