Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1371/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1371/2009-
Ședința publică din 29.10.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta - B cu sediul în B, sector 1,-,.3,.7 și din B, sector 1,- bis, în contradictoriu cu, -, -, -, -, G, -, G, -, C, G-, -, ZI, -, -, -, -, -, -, -, G-, -G, G, G-, Z, 1, -, -, -, A, -, -, -, G-, II, -, -B, OG-, G, G, -R, G, intimat, -, -, G, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -A, -, -, II, -, -, -, G, G, -, -, A-, -, -, -, C, 2, -toți prin reprezentant, cu domiciliul procesual ales în O,-,.3, împotriva sentinței civile nr. 933/LM din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis acțiunea, și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 5 noiembrie 2008, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul recurentei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 8038 din data de 09.03.2009, emisă de Baroul București - Uniunea Națională a Barourilor din România, și reprezentantul ilor anți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 11.03.2009, emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului conform petitului, modificarea hotărârii primei instanțe, casarea încheierii de îndreptare a erorii materiale, respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale, în subsidiar, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de fond, iar în condițiile în care cererea de îndreptare a erorii materiale va fi recalificată ca fiind recurs, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Arată că, instanța de fond nu a avut în vedere întâmpinarea formulată de recurenta pârâtă, ci aceea formulată în mod obișnuit de SC -. Arată că, în martie 2003, părțile au convenit să includă primele de sărbători, respectiv de Paști și C, în salariul de bază lunar, însă, contrar efectului obișnuit al includerii, care presupune conceptual stingerea dreptului distinct, au stabilit să acorde prime în continuare, începând cu 2004. Greșit instanța de fond a reținut că includerea primelor în 2003 avut drept scop modificarea salariului de bază, și nu stingerea pentru viitor a dreptului subiectiv la primele de sărbători. Includerea adaosurilor salariale în salariul de bază ca operațiune juridică în sine este una care nu contravine art. 155 din Codul muncii, ci conține o normă dispozitivă de la care părțile, prin acord de voință, pot deroga, ea fiind de altfel în spiritul reglementărilor cuprinse în Contractul colectiv de muncă la nivel național. Solicită a se avea în vedere nota comună cu. Arată că suma de 9150 lei pentru fiecare ant, cu titlu de primă de Paști și C, pentru perioada 2005 - 2007, nu are o bază legală corectă, instanța de fond neținând seama de sistemul de referință prevăzut de art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă. Arată că, prin sentința recurată nu s-au acordat cheltuieli de judecată, însă ulterior, reprezentantul anților a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale în acest sens. Apreciază că, dacă atunci când s-a făcut deliberarea, decizia concretizată în minută a fost aceea de a nu se acorda cheltuieli de judecată, nu se poate ca pe calea procedurii de îndreptare a erorii materiale să se schimbe soluția cu motivarea că dispozitivul trebuie pus în acord cu considerentele, din contră, considerentele trebuind pune în acord cu dispozitivul hotărârii. De asemenea, arată că nu s-a făcut dovada cheltuielilor, nu există chitanțe care să ateste plata unui asemenea onorariu de către anți. Arată că drepturile au fost achitate în urma executării silite, inclusiv plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul ilor anți solicită respingerea recursului, menținerea încheierii de îndreptare a erorii materiale, iar în situația în care cererea de îndreptare a erorii materiale va fi recalificată ca fiind recurs, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei + TVA pentru fiecare ant. Arată că, din dosarul de fond rezultă că recurenta nu și-a exprimat poziția timp de 6 luni, nu s-au depus la dosar toate cărțile de muncă ale anților, aceasta a stat în pasivitate nesolicitând efectuarea unei lucrări de expertiză în cauză. Arată că nota comună cu la care se face referire de către recurentă, nu retroactivează, sindicatul reprezintă de drept salariații, însă în cazul de față nu i-a susținut. Recurenta avea posibilitatea de a formula contestație la executare însă nu a formulat o astfel de contestație. Arată că onorariul de avocat a fost stabilit având în vedere numărul anților, exista posibilitatea formulării pentru fiecare ant a unei cereri de chemare în judecată separat, însă nu s-a dorit acest lucru. Dacă recurenta pârâtă nu s-ar fi opus admiterii acțiunii, aceasta nu ar fi fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 933/LM din data de 17.10.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis acțiunea formulata de anții si in consecința:
A obligat pârâta la plata sumei de 9150lei, în favoarea fiecărui ant, reprezentând drepturi salariale cuvenite de C - pentru anii 2005,2006, 2007 și Paști - pentru anii 2005, 2006,2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, instanța a reținut că drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială, astfel încît sunt incidente dispozițiile art.283, al.1, lit.c din muncii putînd fi cerute în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Astfel, nu se poate reține aplicarea dispozițiilor art.283, al.1, lit.3 din muncii, care instituie un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fond, anții au avut calitatea de angajați ai pîrîtei, așa cum rezultă din carnetele de muncă al acestora depuse la dosarul cauzei.
În baza art.168, al.1 din încheiat la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de cîte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Această formulare se regăsește în pe anii 2004,2005, 2006 și 2007. al.2 al art.168 din cm. pentru anul 2004 prevedea ca pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la cm. art.168, al.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003, suplimentările de drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Instanța constată din chiar formularea clauzei contractuale că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natura acestor sume de bani este una salarială. Este adevărat că acordarea acestor suplimentări avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paști și de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art.155 din muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Pentru că aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților dobîndesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariatului.
Mai arată instanța că, anta era îndreptățită să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paști și de C, suplimentările salariale prev.de art.168, al.1 din
Apărarea pârâtei în sensul că au fost incluse în salariul de bază nu este fondată, pentru că prevederea contractuală nu lasă loc îndoielii - în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază. O astfel de formulare nu îndreptățește Tribunalul să considere că această includere în salariul de bază va funcționa și pentru anii viitori. Modificarea clauzei contractuale invocată de pîrîtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportată formularea al.2 al art.168 din pentru anul 2004 unde se precizează o conduită viitoare, la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut; așadar, prin modificarea acestui articol se confirmă faptul că a fost adusă la îndeplinire obligația anterioară de a include suplimentarea salarială în salariul de bază și nicidecum faptul că, începînd cu acel an aceasta va fi modificarea adoptată de pîrîtă.
Interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanță mai mult, fiind o veritabilă modificare a clauzei contractuale, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lămuri anumite prevederi, fără ca această lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Nu se poate reține argumentația folosită de Comisia paritară în sensul că au devenit parte a salariului de bază și nu a trebuit să fie individualizate.
În primul rând, nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adaugă la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decît salariul de bază. Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținînd de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătură care există între drepturile prev.de art.168, al.1 din și salariul de bază mediu constă în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
Se constată din toată argumentarea Comisiei paritare că în realitate aceasta ajunge să schimbe însăși natura acestor drepturi suplimentare precum și procedura convenită de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de muncă.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale conform voinței lor reale. Ele însă au păstrat formularea art.168, al.1 din m neschimbată.
De asemenea, instanța a apreciat că nu trebuie minimizată importanța al.1 al art.168 din m și concentrată atenția numai asupra al.2 al acestui articol, iar această interpretare contravine și tezei II al.1 al art.168 din m, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Aceste negocieri nu au avut niciodată loc și nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia paritară, astfel încît să fie în măsură să aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privește în mod direct.
Mai mult, nu există nici o dovadă că drepturile salariale suplimentare au fost achitate antilor.
Majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prev.de art.168, al.1 din m și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi. întrucît pîrîta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.
avînd ca obiect salariul de bază mediu sunt diferite de procedura prev.de art.168 al.1 din
Pentru a se menține valoarea reală a sumelor datorate antilor, cererea privind actualizarea sumelor este întemeiată, în caz contrar acesta ar fi prejudiciată.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea și a obligat pîrîta la plata drepturilor salariale suplimentare datorate cu ocazia sărbătorilor de C 2005-2007 și sărbătorilor de Paști 2005- 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În baza art 274 pr.civ. a obligat intimata la plata sumei de 833 lei, in favoarea antilor, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand onorariu de avocat
Prin încheierea din data de 05.11.2008, pronunțată în dosar nr-, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de anți, și în consecință, s-a ispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentința civila nr. 933/LM/2008, sentință pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bihor, în sensul că în loc de mențiunea " Fără cheltuieli de judecată " se va trece mențiunea " Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 833 lei către fiecare dintre contestator.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Cu ocazia întocmirii și redactării minutei și dispozitivului sentinței civile nr. 933/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- din eroare s-a menționat " Fără cheltuieli de judecată " deși din considerentele aceleași sentințe rezultă obligarea intimatei la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 833 lei pentru fiecare contestator, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru acest motiv, în temeiul disp. art. 281. a admis cererea de îndreptare a erorii materiale în sensul susmenționat.
Împotriva acestei hotărâri și încheierii de îndreptare a erorii material din 5 noiembrie 2008 declarat recurs SC - B pentru următoarele motive:
- încălcarea dreptului la un proces echitabil, în modalitatea concretă a refuzului de judecată particularizată a cazului, totul rezumându-se la transpunerea mecanică constatărilor, raționamentului și soluției din dosarele;
- rezolvarea fundamental greșită a cererii introductive;
- determinarea eronată a mărimii creanței;
- schimbarea soluției date prin sentință cererii de obligare la cheltuieli de judecată pe calea îndreptării de erori materiale;
- greșita admitere a pretenției de obligare la cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că nu întâmpinarea depusă de avocatul a fost avută în vedere ci aceea utilizată obișnuit de către apărătorii, întrucât se face referire la excepții de prescripție și prematuritate care nu au fost invocate în cauză, astfel că, sentința este lovită de nulitate absolută, reflectând o încălcare grosolană a dreptului la apărare, fapt ce atrage incidența prevederilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei prin luarea în considerare a apărării concrete invocate de.
Pe fondul problemei se arată că, viziunea Tribunalului Bihor potrivit căreia includerea primelor în 2003 avut drept scop modificarea salariului de bază, iar nu stingerea pentru viitor dreptului subiectiv la primele de sărbători, pe raționamentul absolutizării art. 155 indice 1 Codul muncii - care face referire la structura salariului -, conjugat cu constatarea că pe întreaga perioadă de referință 2004 - 2007 nu s-a operat modificarea art. 168 alin. 1 din CCM. Nu este corectă existând o altă interpretare ce se poate desprinde din analiza art. 168 CCM și anume că, prin includerea în 2003 acestor prime în salariul de bază lunar, pe viitor aceste prime încetează să mai aibă o existență de sine stătătoare, iar această din urmă viziune corespunde și unui deziderat de politică salarială după cum rezultă și din adresa Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse - Direcția Politici salariale nr. 743/ 2 aprilie 2008. Mai mult chiar, hotărârile interpretative ale Comisiei Paritare vin și ele să întărească această din urmă viziune. Sigur că, nimic nu împiedică părțile să revină și să convină acordarea lor distinct de salariu. Dar această convenție trebuie să fie expresă și explicit formulată și consemnată.
Ori, în cazul din speță, păstrarea prevederilor art. 2 ale art. 168 din CCM nemodificate, departe de a reprezenta un argument în favoarea anților ( așa cum și- argumentat soluția instanța de fond) constituie o dovadă în plus că acordarea în continuare respectivelor prime nu a mai făcut obiectul vreunei înțelegeri a părților CCM, fiind expresia unei abrogări implicite a alin. 1 din art. 168 CCM, fapt întărit și de absența negocierilor la care alin. 1 din art. 168 CCM făcea trimitere și pe care sigur le-ar fi inițiat dacă păstrarea alin. 1 din art. 168 ar fi fost expresia unei derogări exprese de la regula cuprinsă în alin. 2 al art. 168.
În concluzie, reprezentarea unității la momentul încheierii înțelegerii cu în martie 2003 fost aceea de a stinge în această modalitate dreptul la primele de sărbători, nu prin suprimarea lor, ci prin transformarea în element constitutiv al salariului de bază, sens în care se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În măsura în care pretențiile anților vor fi găsite totuși întemeiate, se solicită cel puțin corectarea întinderii obligațiilor stabilite prin luarea în considerare a valorilor salariului de bază mediu conform art. 168 și nu a salariului mediu brut.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, inițial prin sentința recurată s-a admis acțiunea anților, fără cheltuieli de judecată. La 21 octombrie 2008, se înregistrează o cerere de îndreptare a erorii materiale existente în dispozitivul sentinței, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 833 lei pentru fiecare ant. Tribunalul analizând cererea constată că " din eroare s- menționat fără cheltuieli de judecată, deși din considerentele hotărârii reiese contrariul", astfel că, prin încheiere în camera de consiliu, admite cererea de îndreptare a erorii materiale și obligă de data aceasta pârâta la cheltuieli de judecată, soluție total nelegală, întrucât prevederile art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă sunt de strictă interpretare și nu permite ca pe calea acestei proceduri să se schimbe soluția, cu motivarea că dispozitivul trebuie pus în acord cu considerentele. În realitate raportul este exact invers, considerentele trebuie puse în acord cu dispozitivul hotărârii, astfel încât se impune casarea încheierii din această perspectivă. Sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, instanța trebuia să verifice îndeplinirea celor trei criterii constant amintite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg și anume necesitatea, realitatea și rezonabilitatea.
Dacă în privința celui dintâi criteriu nu se fac comentarii ( deși s-ar putea analiza în situații de acțiuni repetative la nivel național, fiind vorba de un caz unic, divizat artificial în zeci de mii de dosare) în privința realității, care înseamnă dovada cheltuielii în speță, acest lucru nu s-a făcut, nu există chitanțe care să ateste plata onorariului solicitat de către anții cauzei; sub aspectul rezonabilității se impunea cenzurarea sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată întrucât este disproporționată, împovărătoare în raport cu prestația apărătorului și ar putea duce la distrugerea prin onorarii exagerate a unei entități care a asigurat zeci de mii de locuri de muncă. Ca atare, în măsura în care instanța de recurs nu va găsi întemeiată critica ce ar duce la înlăturarea cheltuielilor ca nedovedite, să procedeze cel puțin la reducerea lor în raport de prestația concretă a avocatului.
În drept au fost invocate prevederile art. 299, art. 302 indice 1, 303 alin. 1 și 304 indice 1, art. 80, 81 alin. 1 din Legea nr. 168/1999.
Intimații nu și-au exprimat poziția în scris față de recursul declarat în cauză, doar cu ocazia cuvântului în fond au cerut respingerea recursului pârâtei.
Examinând sentința și încheierea recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs, respectiv neluarea în considerare de către instanța de fond a apărărilor concrete invocate prin întâmpinare, concluzii scrise, orale și mijloacele de probă depuse la dosar de către pârâtă, fapt ce ar constitui o încălcare a dreptului la apărare și implicit la un proces echitabil, instanța constată că dezlegarea problemei litigioase este dată de clarificarea conținutului prevederilor art. 168 din CCM la nivelul SC - B valabil pentru perioada 2005 -2007 și în funcție de această clarificare, verificarea executării sau neexecutării obligații stipulate în acest articol. Ori, din analiza considerentelor care au stat la baza soluției pronunțate de instanța de fond, chiar dacă cuprind și referiri la apărări pe care pârâta nu le- formulat, dezbate și fondul problemei, atingând și susțineri ale pârâtei din întâmpinare, precizând motivele pe care nu le poate reține. Astfel, au fost înlăturate apărările pârâtei care a susținut că: primele ar fi fost incluse în salariul de bază, nu doar în anul 2003 ci și în ceilalți ani, că înțelesul prevederilor art. 168 alin. 2 este altul decât cel prezentat de instanță, înlăturarea interpretării date de Comisia Paritară precum și aspectul final privind achitarea drepturilor solicitate, instanța reținând contrariul argumentând.
Ca atare, această primă critică este nefondată și va fi respinsă, neputându-se reține incidența prevederilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă care să atragă casarea hotărârii în baza prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește critica rezolvării fundamental greșite a cererii introductive pe considerentul că începând din 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază lunar și în acest fel s-a stins dreptul la acordarea lor în mod distinct, acesta fiind spiritul în care trebuia interpretat art. 168 alin. 2 din CCM întrucât în acest sens a dat clarificarea și Comisia Paritară fiind expresia unui deziderat de politică salarială, nu este nici aceasta fondată.
Chiar dacă s-ar accepta această interpretare a prevederilor art. 168 alin. 2 din CCM, era sarcina pârâtei recurente să facă dovada că le-au inclus conform modalității și în condițiile negociate cu. Ori, nicăieri nu s-a făcut dovada modalității și condițiilor în care au fost incluse în salariul de bază al fiecărui ant, și ca atare că în acest fel au fost achitate. Tocmai faptul că în anexa II la actul adițional nr. 4 CCM pe anul 2007 la pct. 4 s-a prevăzut expres acordarea fiecărui salariat în prima decadă a lunii aprilie 2007 sumei de 500 lei net/persoană, în condițiile în care acest act adițional s-a încheiat la 2 mai 2007, vine să întărească punctul de vedere al instanței de fond cum că aceste prime de sărbători nu au fost acordate anților pe perioada în litigiu incluse în salariul de bază, altfel s-ar fi stipulat că doar pentru viitor se va acorda această sumă și nu retroactiv pe aprilie 2007 ( actul fiind încheiat în mai 2007) dacă până în aprilie 2007 inclusiv ar fi fost incluse în salariul de bază și ar fi fost achitate prin plata salariului pe luna aprilie 2007.
În atare condiții, interpretarea comisiei paritare în conformitate cu dezideratul politicii salariale, continuă să rămână neclară mai ales că pe anul 2007 s-a prevăzut atât majorarea salariilor de bază începând cu 1 aprilie 2007 ( ceea ce ar fi însemnat conform comisiei paritare că s-au negociat și primele de sărbători incluse în salariul de bază), cât și acordarea tot pe luna aprilie 2007 primei de Paști în cuantum de 500 lei net/persoană.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al societății recurente ar însemna că în anul 2007 s-au acordat de două ori aceste prime: odată când s-a majorat salariul de bază și apoi prin acordarea distinct ca sumă netă pe lângă salariul de bază majorat.
Așa fiind, înseamnă că practic interpretarea comisiei paritare nu este reală și cu atât mai puțin legală, încălcând prevederile art. 8, 9, 10 și 11 din CCM, clauzele neclare trebuind să fie interpretate în favoarea salariaților și nicidecum la modul în care să se ajungă la diminuarea drepturilor salariale. Chiar dacă s-a dorit ori s-a căzut de acord ca primele să fie incluse în salariul de bază, se pare că s-a pierdut din vedere că pentru acest lucru trebuiau precizate în concret modalitățile de includere și condițiile de acordare, motiv pentru care în mod corect a reținut instanța de fond că interpretarea comisiei paritare, practic a echivalat cu o modificare retroactivă a clauzelor art. 168 alin. 2 din CCM și asta fără fi existat mandat special de renunțare la anumite drepturi în numele salariaților.
de bază au fost majorate doar în anul 2007 cu un procent mediu de 12%, în ceilalți ani anteriori nu s-a făcut dovada vreunor majorări a salariilor de bază și nici modalității și condițiilor în care primele ar fi fost incluse în salariile de bază nici în anul 2003 ( anul începând cu care s-ar fi procedat la includerea primelor în salariul de bază) și nici în anii următori.
Așa fiind, înseamnă că prevederile art. 168 alin. 2 din CCM indiferent că ar fi abrogat implicit sau nu prevederile alin. 1 din același articol, nu au fost respectate și executate, ca atare în mod corect instanța de fond a găsit întemeiate cererile anților.
În privința cuantumului drepturilor acordate, însă, instanța de fond a greșit, și sub acest aspect, recursul este fondat, urmând a fi admis în baza prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Criteriul în raport de care instanța a înțeles că admită anților pretențiile solicitate l-a constituit cuantumul salariului de bază mediu pe societate, dar dintr-o eroare, indusă de anți, s-a luat în calcul salariul mediu brut, ceea ce evident este altceva.
Ca atare, va fi modificată sentința instanței de fond în privința cuantumului drepturilor recunoscute anților ca fiind câte un salariu de bază mediu la nivel de societate pentru fiecare ant pentru fiecare din sărbătorile de Paști și C din anii 2005, 2006 și 2007 și nu suma de 9150 lei greșit stabilită de instanța de fond prin sentința recurată. că sumele ce vor rezulta vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective pentru a păstra echivalența valorii de la data la care ar fi trebuit acordate față de data plății.
În fine, cea din urmă critică, referitoare la admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale privind acordarea cheltuielilor de judecată, după ce inițial în minuta sentinței se statuase că nu se acordă cheltuieli de judecată, se constată că și aceasta este fondată.
În mod greșit a apreciat instanța de fond că prin aplicarea prevederilor art. 281 Cod procedură civilă poate fi soluționată cererea înregistrată la 21 octombrie 2008 intitulată într-adevăr cerere de îndreptare a erorii materiale.
Atâta timp cât în urma deliberărilor s-a redactat și pronunțat în ședință publică minuta în cuprinsul căreia completul de judecată a menționat "fără cheltuieli de judecată", chiar dacă s-ar fi scris din greșeală acest lucru, cheltuielile fiind solicitate și existând și dovada achitării lor, o astfel de greșeală nu poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă, ci doar prin exercitarea căilor de atac.
Așa fiind, în mod greșit instanța de fond a acceptat-o așa cum a fost intitulată de avocat, soluționând-o în consecință prin încheiere în camera de consiliu din 5 noiembrie 2008, întrucât a încălcat prevederile art. 258 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, fapt ce atrage nulitatea încheierii conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Ca atare, recursul pârâtei este fondat în privința încheierii de îndreptare erorii materiale și va fi admis în baza prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, cu consecința casării încheierii recurate și recalificării cererii " de îndreptare a erorii materiale" în baza prevederilor art. 84 Cod procedură civilă ca fiind recurs. Art. 84 Cod procedură civilă nu face distincție că nu-și găsește aplicarea când cererea e formulată de avocat ci doar când e formulată de parte, situație în care nici cei chemați să-l aplice nu pot face o astfel de distincție, după cum aplicarea acestui articol nu înseamnă nicidecum încălcarea principiului disponibilității. Indiferent ce nume poartă o cerere, instanța trebuie să-i dea încadrarea legală.
Procedând la analizarea acestui recurs prin prisma motivelor invocate și ținând seama și de apărările formulate de pârâta intimată, instanța constată pe de o parte că, într-adevăr la instanța de fond, până la momentul pronunțării hotărârii, nu s-a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată solicitate.
Pe de altă parte, în privința fondului litigiului, pretențiile formulate au fost doar în parte întemeiate, respectiv într-un cuantum inferior celui solicitat și asta pentru că baza lor o constituia salariul de bază mediu pe societate conform art. 168 alin. 1 din CCM și nu salariul mediu brut pe societate la care s-au făcut calculele de către anți, reușind să inducă în eroare instanța de fond sub aspectul cuantumului ce li se cuvenea.
Așa fiind, cheltuielile de judecată, a căror dovadă că s-au achitat s-a făcut abia pe parcursul judecării cauzei în recurs, vor fi acordate doar parțial, pentru că pretențiile au fost indicate într-un cuantum nejustificat și nu au fost admise în totalitate, iar pe de altă parte, pentru că într-adevăr era vorba de o acțiune repetitivă atât la nivel local cât și la nivel național, cu privire la care exista deja practică constată, soluția fiind predictibilă (și cu toate acestea s-a încercat și chiar reușit inducerea în eroare a instanței de fond, cu privire la temeinicia și căile procedurale de soluționare a cererilor formulate).
Ori în acest context, onorariul fixat în sarcina anților reprezintă o obligație disproporționată în raport cu calitatea prestației avocatului lor și în consecință, în baza prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va reduce la câte 500 RON + TVA pentru fiecare ant cheltuielile de judecată la care va fi obligată pârâta, sens în care, în baza prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi schimbată sentința instanței de fond ca urmare a admiterii recursului anților.
Față de admiterea recursului pârâtei, cheltuielile de judecată solicitate în recurs de ii anți vor fi respinse ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta - B cu sediul în B, sector 1,-,.3,.7 și din B, sector 1,- bis, în contradictoriu cu, -, -, -, -, G, -, G, -, C, G-, -, ZI, -, -, -, -, -, -, -, G-, -G, G, G-, Z, 1, -, -, -, A, -, -, -, G-, II, -, -B, OG-, G, G, -R, G, intimat, -, -, G, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -A, -, -, II, -, -, -, G, G, -, -, A-, -, -, -, C, 2, -toți prin reprezentant, cu domiciliul procesual ales în O,-,.3, împotriva sentinței civile nr. 933/LM din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 5 noiembrie 2008.
Casează încheierea de îndreptare a erorii materiale și în baza prevederilor art. 84 Cod procedură civilă recalifică drept recurs cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de anți și în consecință, admite ca fondat recursul declarat de anți împotriva acestei sentințe.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la plata către fiecare ant a drepturilor salariale suplimentare în cuantum de câte un salariu de bază mediu la nivelul societății pentru fiecare din sărbătorile de Paști și de C din anii 2005, 2006 și 2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective. Înlătură cuantumul de 9.150 lei pentru fiecare ant din dispozitivul sentinței.
Obligă pârâta la plata a câte 500 RON + TVA cheltuieli de judecată parțiale în favoarea anților.
Respinge cheltuielile de judecată solicitate de anții recurenți în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 19.11.2009
- judecători fond -,
- dact. gref. - 19.11.2009 - 5 ex.
- emis 3 com. - 19.11.2009 - recl. prin av., -
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
