Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1479/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1479/R-CM
Ședința publică din 23 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR "MUNTENIA" Pitești,--6, județul A, în calitate de reprezentant al reclamanților:, și, împotriva sentinței civile nr.887/CM din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns profesor pentru recurenții-reclamanți, în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind intimații-pârâți Grădinița cu Program Prelungit nr.19 Pitești, Centrul Bugetar nr.2 Grădinițe Pitești și Municipiul Pitești.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea Sindicatului Învățământ Preuniversitar "Muntenia".
Reprezentantul recurenților-reclamanți depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, hotărârea de fond fiind nelegală și netemeinică, în sensul că limitează acordarea drepturilor bănești doar până la data de 01.01.2008. Se consideră că acordarea drepturilor bănești se cuvine personalului didactic și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, prevederile art.50 din Legea nr.128/1997 nefiind abrogate sau modificate în nici un fel.
CURTEA:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.01.2009 Sindicatul Preuniversitar Muntenia a formulat acțiune în numele și pentru reclamanții membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâții GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.19 P, CENTRUL BUGETAR-NR.2 GRADINITE, MUNICIPIUL P, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare și de asemenea să fie obligați pârâții, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, la plata diferențelor de drepturi salariale actualizate în raport de rata inflației, diferențe rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art. 50 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art.50 alin 1, există transele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, care sunt prevăzute și în anexele OG nr. 11/2007. Dar pe lângă aceste transe de vechime stabilite de lege, exista si cele trei transe suplimentare de vechime la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ, dar care nu sunt aplicate în sistemul de învățământ preuniversitar.
Pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime. In acest fel, daca nu se aplica aceasta creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei transe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
Concluzionează reclamantul că salarizarea personalului didactic din învățământ se face potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997, astfel că trebuie respectat și art.50 alin.1 și 2, deoarece aceste prevederi legale nu au fost abrogate prin nici un alt act normativ.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 alin.2 pr.civ.
La data de 10.04.2009, pârâtul Municipiul Pitești a înaintat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării formulate se susține în esență că potrivit OG nr.17/2006 diferențele salariale se plătesc din bugetul Ministerului Educației Cercetării și T pentru personalul didactic din inspectoratele scolare și din unitățile aflate în subordinea acestora, Municipiul Pitești neavând calitatea de ordonator principal de credite.
Drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, în speță centrele bugetare de învățământ.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr. 128/1997 angajarea pe post a personalului din învățământ se face de către directorul unității de învățământ în baza deciziei de repartizare semnată de către Inspectoratul Școlar Județean.
Astfel, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Educației Cercetării și T trebuie să asigure respectarea prevederilor legale privind salarizarea personalului din unitățile aflate în subordinea acestora, în baza raporturilor juridice existente între aceste unități și personalul didactic.
Pe fondul cauzei, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât potrivit art.12 din Legea nr. 84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de către Ministerul Educației Cercetării si T, iar modificarea acestora si punerea in practica tine tot de activitatea ministerului d e resort.
Prin încheierea din data de 07.05.2009 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul Pitești prin întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.87/CM din 11 mai 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă, cu majoritate, a admis în parte acțiunea formulată de SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat:, și a obligat pe pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr. 19 și Centrul Bugetar Nr. 2 Grădinițe să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 al.1 și 2 din Legea 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 06.01.2006 și până la data de 31.12.2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Municipiul Pitești să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A respins cererea Sindicatului privind acordarea cheltuielilor de judecată
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții, membri de sindicat, sunt încadrați la Grădinița cu Program Prelungit nr. 19 Pitești, în funcțiile de cadre didactice, fiind cuprinși în tranșa de vechime în învățământ de peste 30 de ani, respectiv peste 35 de ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea 128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea 128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din HG 467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea 128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din HG 467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii 29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea 154/1998 și raportat la anexa nr. VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prev. de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea 128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin OUG 8/2000, au fost introduse în Legea 128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin OUG 8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de OG 11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea 128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare"
Ca atare, tribunalul a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii 128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii 128/1997 ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997).
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii 128/1997 prin OG 39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Nu se poate susține că noile tranșe de vechime stabilite prin HG 467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul, nu rezultă o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special, corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit disp.art.167 alin.2 din Legea 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II - a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea 84/1995). Potrivit alin.5 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială, respectiv Inspectoratul Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul acestora.
Așa fiind, instanța în temeiul art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, a admis în parte acțiunea și în consecință, a obligat pe pârâta Grădinița cu Program Prelungit nr. 19 Pitești și Centrul Bugetar nr. 2 Grădinițe să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 6.01.2006 și până la data de 31.12.2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art. 161 alin. 4. muncii.
Tribunalul a apreciat că în cauză urmează a acorda aceste drepturi bănești doar până la data de 31.12.2007, având în vedere că de la această dată își găsesc aplicabilitate dispozițiile OG 15/2008. Astfel, potrivit art. 5 alin.1 din acest act normativ, "n coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr.1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 90 alin.(3) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
2 al aceluiași text legal prevede în continuare că, "în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.(2) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Analizând dispozițiile legale mai sus-menționate, tribunalul a apreciat că din data de 01.01.2008, prin aplicarea OG 15/2008, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ, creșterea de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzută la art.50 alin.(2) din Legea nr. 128/1997 fiind cuprinsă în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 a aceluiași act normativ.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs Sindicatul de Învățământ Preuniversitar A-Muntenia, în numele și pentru intimații reclamanți, invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
- în mod greșit prima instanță a respins cererea cadrelor didactice de plată a tranșelor suplimentare de vechime și după data de 1.01.2008, pe motiv că respectiva creștere de 1/25 este prevăzută de nr.OG15/2008 și inclusă în coeficientul de multiplicare menționați în anexa nr.1 a Ordonanței. S-a arătat în susținerea recursului că prin dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul cadrelor didactice s-a stabilit în favoarea acestora care îndeplinesc condițiile celor trei tranșe de vechime un spor sau o creștere a coeficientului de ierarhizare cu 1,25 din coeficientul de ierarhizare, corespunzător tranșei anterioare de vechime;
- în mod greșit instanța de fond a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată, deși acestea au fost dovedite cu înscrisurile de la dosar.
Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise prin care, practic, a reiterat motivele de recurs invocate cu precizarea că la nivelul instanțelor judecătorești din țară există o practică unitară privind acordarea tranșelor de vechime și după intrarea în vigoare a OG nr.15/2008.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a acordat intimatelor-reclamante drepturile bănești doar până la data de 31.12.2007, considerând că prin intrarea în vigoare a nr.OG15/2008 sunt cuprinse creșterile din coeficientul de multiplicare corespunzătoarei tranșei anterioare de vechime, astfel încât drepturile nu mai trebuiesc acordate prin intermediul instanței de judecată, ci ele derivă din lege.
De la început trebuie menționat faptul că, în raport de obiectul dedus judecății, tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare, la care fac referire art.50 alin.2 din Statut și art.5 alin.2 din nr.OG15/2008.
Astfel, art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic vizează în alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În alin.1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei tranșe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative˝si˝rezulta faptul că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝tranșe de vechime˝ si ˝tranșe suplimentare de vechime˝.
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, este de menționat că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝la˝, care potrivit Explicativ al Romane, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce un complement circumstanțial de timp ce indică momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existentei a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în aliniatul al doilea al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
La data de 1 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, a fost publicata nr.OG15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Ca o primă observație se cuvine menționat faptul că acest act normativ nu face trimitere in nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept există în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea in vigoare a ordonanței menționate, pentru determinarea tranșei suplimentare de vechime, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Dreptul la tranșele suplimentare de vechime nu reprezintă dreptul la creșterea salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime, aceasta creștere fiind, indubitabil, de la apariția nr.OG15/2008, cuprinsă, inclusă (exprimarea legiuitorului din acest punct de vedere este foarte clară), în coeficienții de multiplicare ai tranșelor de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani.
Nu în ultimul rând, prin decizia Curții Constituționale nr.983/30.06.2009, dispozițiile art.5 alin.2 din OG nr.15/2008 au fost declarate neconstituționale, situație față de care acordarea tranșelor de vechime până la data de 31.12.2007 de către instanța de fond este nelegală.
Nici cea de-a doua critică nu este fondată și urmează a fi respinsă, deoarece în mod legal instanța de fond a respins cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât la dosarul cauzei nu există nici un fel de înscrisuri în acest sens, cererea fiind nedovedită.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza disp.art.312 Cod pr.civilă și art.291 din Codul muncii, va admite recursul recurentului-reclamant și va modifica în parte sentința în sensul că, plata drepturilor bănești se acordă până la data de 11.05.2009, în loc de 31.12.2007.
Menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR "MUNTENIA" Pitești,--6, județul A, în calitate de reprezentant al reclamanților:, și, împotriva sentinței civile nr.887/CM din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.19 PITEȘTI,-, județul, CENTRUL BUGETAR NR.2 GRĂDINIȚE - PITEȘTI, nr.125, județul A și MUNICIPIUL PITEȘTI,-, județul
Modifică în parte sentința în sensul că, plata drepturilor bănești se acordă până la data de 11.05.2009, în loc de 31.12.2007.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie
,
Grefier,
Red./28.10.2009
EM/15 ex.
Jud.fond./
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
