Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1609/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 682,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1609
Ședința publică din data de 04 august 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Vera Andrea
---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, intervenienții, cu domiciliul în municipiul P, str. - -, bloc 34 R1,. 8, jud. P și, în calitate de soție supraviețuitoare, domiciliată în P,- și, în calitate de fiică, domiciliată în B, sector 1, Calea nr. 18,.A,.5,. 1 - moștenitorii defunctului, împotriva sentinței civile nr. 4 din data de 1 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P și Statul Român, prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-au depus concluzii scrise din partea pârâtului Parchetul de pe lângă
Curtea, având în vedere că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Reclamanții, G, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Statul Român - prin reprezentant legal Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% în raport de indemnizația brută lunară pentru perioada 1.10.2000 - 1.01.2003, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată, în esență, că le sunt aplicabile disp.rt. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
De asemenea se susține că avându-se în vedere decizia nr.21/2008 a ICCJ, care a recunoscut acest drept se impune plata lui de la momentul la care, în mod nelegal sporul a fost înlăturat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale în materie și decizia pronunțată de ICCJ în interesul legii - nr.21/10.03.2008, curtea va constata următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF - prin DGFP P, curtea urmează aoa dmite, întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiunea Curtea va constata că și aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
De asemenea, art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Ori, în speța de față, dreptul la acțiune s-a născut, cel mai târziu în 1.01.2006, iar prezenta cerere a fost formulată la 9.07.2008, peste termenul de prescripție, de 3 ani.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza normelor legale invocate mai sus și văzând și disp. art.158 pr.civ.prin sentinta civila nr.4/2008 a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a F și a respins acțiunea față de ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și față de ceilalți pârâți ca fiind prescrisă.
Prin sentinta civila nr.100/2008, Curtea de Apel a admis cererea de completare formulata de si a dispus completarea sentinței civile nr.4/2008 in sensul că a respins ca prescrisă cererea de intervenție principală formulata de.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au formulat recurs reclamanții criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Astfel, in cuprinsul motivelor de recurs se critica faptul că instanța a constatat in mod eronat prescripția dreptului la acțiune al reclamanților.
In realitate, acest drept este consfințit prin Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin care s-a admis un recurs in interesul legii declarat de procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin aceasta decizie, sustin recurenții, se arată clar si fara echivoc ca anumite categorii de personal din sistemul organelor de justiție și parchet, precum magistrații, magistrații asistenti și personalul judiciar de specialitate au dreptul la acest spor si după intrarea in vigoare a nr.OUG83/2000, adică incepand cu data calendaristică de 01.10.2000 si in continuare.
In mod cu totul lipsit de temei legal si ignorând disp.art.329 al.3 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea de Apel Ploiești nu a inteles să se conformeze deciziei mai sus menționate, astfel că hotărârea este dată cu încălcarea legii și urmează să fie casată de instanța de recurs, in vederea pronunțării unei hotărâri legale, arata recurenții.
La termenul din 28.04.2009, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligațiilor privind plata salariilor, conform art.166 alin.1 din codul muncii se prescrie in termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate.
0 alta argumentare se refera la faptul că soluțiile pronunțate in interesul legii pe calea recursului in interesul legii nu au efect întreruptiv, întrucât alin.3 al aceluiași articol statuează ca acestea nu au efect asupra hotărârilor examinate si nici asupra părților din aceste litigii, fiind obligatorii pentru instanțe numai in măsura in care acestea se confrunta in viitor cu aceste chestiuni de drept.
La termenul de judecata din data de 04.08.2009, intimatul intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat concluzii scrise prin care s-a aratat ca la data de 27 mai 2009 Curtea Constituționala a constatat existenta unui conflict juridic intre autoritatea judecătoreasca pe de o parte si Guvernul și Parlamentul României, pe de alta parte, in sensul că in exercitarea atribuțiilor prev.de art.126 alin.3 din Constituție, Înalta Curt ea de Casație si Justiție are competenta dea asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României.
ICCJ nu poate să instituie, să modifice și să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
In acest sens, se arata ca in raport de starea de fapt si de drept incidenta si pentru argumentele expuse se solicita respingerea actiunii.
La termenul de judecata din data de 5.06.2009 s-a formulat cerere de intervenție de catre, si si s-au depus inscrisuri, prin care se arata calitatea de succesori ai defunctului.
Examinând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Curtea va retine următoarele:
În ceea ce privește criticile formulate de către recurenți referitor la greșita aplicare a dispozițiilor legale in materie, respectiv art.329 pr.civila, Curtea va retine ca acestea sunt nefondate întrucât rin p. Decizia nr. 21, din 10 martie 2008, ICCJ a admis recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, in raport cu prevederile art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, aprobata prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, in cuantum de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru judecatori, procurori si personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si parchetelor.
ICCJ a decis ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar, si dupa intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001.
Ori, in Decizia mentionata mai sus nu se face referire la faptul că cursul prescriptiei extinctive a fost intrerupt, astfel ca argumentele recurentilor referitoare la nerespectarea acesteia să poata fi luate in considerare.
de acestea, avandu-se in vedere faptul că dreptul la acțiune al reclamanților recurenți s-a născut cel mai târziu în 1.01.2006, iar cererea de chemare in judecata a fost formulată la 9.07.2008, peste termenul de prescripție, de 3 ani, asa cum reiese si din motivarea sentinței atacate, Curtea va constata că in mod temeinic si legal instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca fiind prescrisă, cu respectarea disp.art. art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă care statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Avandu-se in vedere considerentele mai sus expuse, precum si faptul că Decizia nr. 21, din 10 martie 2008 a ICCJ nu se face nici o referire la intreruperea termenului de prescriptie pana la data pronuntarii Deciziei, pentru a fi incidente disp.art.304 pct.9 pr.civila raportat la art.329 alin.3 pr.civila, Curtea va respinge recursul ca nefundat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, intervenienții, cu domiciliul în municipiul P, str. - -, bloc 34 R1,. 8, jud. P și, în calitate de soție supraviețuitoare, domiciliată în P,- și, în calitate de fiică, domiciliată în B, sector 1, Calea nr. 18,.A,.5,. 1 - moștenitorii defunctului, împotriva sentinței civile nr. 4 din data de 1 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P și Statul Român, prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Vera Andrea
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. VD/SȘ
24 ex./11.08.2009
f- Curtea de Apel Ploiești
-
Emis 23 comunicări/17.08.2009
Grefier,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
- G,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
- ,
-
- ,
- ,
-
- Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,
- Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova
- Statul Român, prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Vera Andrea
