Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1907/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR - ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1907
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2113 pronunțată la data de 12 august 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții în propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor și, domiciliați în comuna, Sat, nr.507, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 16 iunie 2008, lipsind intimații reclamanți, și
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii. Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA. Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând prime de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. -, reclamanții, în personal și ca reprezentant legal al minorilor și au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata către reclamanți a sumei de 9900 lei reprezentând prime de și de Paște pentru perioada 2005-2007, sumă reactualizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că numitul, ai cărui moștenitori sunt, a fost salariatul pârâtei, acesta decedând în cursul anului 2007, iar potrivit art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pe perioada indicată de aceștia, pârâta avea obligația să plătească fiecărui salariat, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.2113 din 12 august 2008, respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamanților suma de 9900 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, prima de Paște și pe anii 2005,2006,2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
De asemenea, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamanți, în cuantum de câte 200 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art.168 alin.1 din, salariații aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate pe perioada indicată.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, acesta începând să curgă de la data scadenței sumelor și nu cele ale art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii invocate de pârâtă în apărare.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimații-reclamanți, deși legal citați cu această mențiune, nu au depus la dosar întâmpinare cu privire la recursul formulat de pârâtă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Așadar, termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 3 ani și nu cel de 6 luni invocat de recurentă. Având în vedere însă data introducerii acțiunii-25.07.2008, cererea reclamanților privind acordarea primei de Paște 2005 apare ca fiind prescrisă, fiind formulată peste termenul legal de prescripție, de 3 ani, astfel încât se impune respingerea ca prescrisă a cererii privind plata acestei prime.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la 5781 lei brut reprezentând prime Paște 2006- 2007 și C 2005- 2007,ce se va actualiza în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime, la plata efectivă.
De asemenea, Curtea va respinge ca prescrisă cererea privind plata primei de Paște 2005, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Cuantumul acestor prime rezultă din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosarul de fond de către recurentă, cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007, corespunzând pentru C 2005 - 927 lei, Paște 2006 - 1047 lei, C 2006 - 1160 lei, Paște 2007 - 1260 lei, C 2007 - 1387 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2113 pronunțată la data de 12 august 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții în propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor și, domiciliați în comuna, Sat, nr.507, județul și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la 5781 lei brut reprezentând prime Paște 2006- 2007 și C 2005- 2007, ce se va actualiza în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime la plata efectivă.
Respinge ca prescrisă cererea privind plata primei de Paște 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Grefier președintele instanței
RED./VS
3 ex./30.10.2008
--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
