Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1909/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1909
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP B, Calea nr.239, sector 1, prin reprezentant legal cabinet avocatură, și Asociații - B, Bd. - -, House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1161 pronunțată la 26 iunie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, G, G, -, toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură din P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de domnul împuternicit de Cabinetul de avocatură, și Asociații - B, conform înscrisului aflat la fila 23 și intimații reclamanți, G, G, - reprezentați de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 14 din 18 august 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații reclamanți, G, G, - au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, înregistrate de compartimentul registratură sub nr. 11251 din 29 septembrie 2008,
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, depune la dosar, în copie, un set de înscrisuri, respectiv: certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București în dosarul nr- la data de 04.03.2008; sentința civilă nr. 1562 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați; sentința civilă nr. 637 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea; dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 1699 din 03 octombrie 2007; sentința civilă nr. 1697 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea; certificate de grefă emise de Tribunalul București - Secția a VIII-a în dosarele nr- la data de 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 31.01.2008; Anexa nr. 1 - bis la Actul Adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008: raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar; certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași în dosarele nr-, -, -, - la data de 18.04.2008, arătând că luat cunoștință de întâmpinarea formulată de intimații reclamanți și întrucât nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat pentru intimații reclamanți arată a luat cunoștință de înscrisurile depuse de recurenta pârâtă și întrucât nu mai are cereri de formulat solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
La rândul său avocat pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului pentru considerentele formulate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții, G, G, - au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale, aferente anilor 2005 - 2007, în cuantum de 10500 lei fiecare.
În motivarea în fapt a cererii, au arătat reclamanții că în CCM se prevedea o suplimentare a drepturilor salariale în cuantumul unui salariu mediu de bază cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru fiecare salariat.
Pentru anii 2005 - 2007, arată reclamanții, nu au beneficiat de aceste suplimentări salariale care se ridică la suma de 10500 lei fiecare. Instanțele de judecată din țară, au acordat salariaților aceste drepturi salariale cuvenite și neacordate de SC SA mai multor persoane, sens în care acțiunea a fost dovedită prin copii ale hotărârilor judecătorești pronunțate.
La dosar s-au depus contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe 2006, tabel privitor la salariul de bază mediu datorat pe anii 2005-2007, copii de pe cărțile de identitate ale reclamanților și de pe carnete de muncă, copie de pe hotărâri judecătorești pronunțate în țară, adresa nr. 1889/18.03.2008 emisă de SC" " SA privind nivelul salariului mediu pe, raport de expertiză extrajudiciară.
La termenul de 26.06.2008, reclamanții au depus o cerere de precizare a acțiunii, de micșorare a cuantumului sumei solicitate prin care arată că sumele datorate ca prime de Paște și C, reactualizate în mai 2008, sunt în cuantum de 8222 lei pentru fiecare.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză cu înscrisuri și expertiză contabilă, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1161 din 26 iunie 2008, admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat unitatea intimată la plata drepturilor salariale reprezentând prime de Paști și C, pentru perioada 2005 - 2007, potrivit art. 168 CCM, către reclamanți, în funcție de perioada solicitată de fiecare petent, cu aplicarea coeficientului de inflație la data plății efective
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin acțiunea formulată, petiționarii au solicitat obligarea unității intimate la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și C pentru perioada 2005 - 2007.
În urma probelor administrate de instanță cu înscrisuri, actele contabile depuse de unitatea intimată, copiile contractului colectiv de muncă, s-a constatat că acțiunea petenților este întemeiată, pretențiile acestora nefiind acordate de unitatea intimată pentru perioada 2005 - 2007.
Astfel, chiar dacă pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale - prime de Paști și C - au fost incluse, potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2005 și până în anul 2007, aceste suplimentări nu au mai fost acordate, așa cum prevedea contractul colectiv de muncă și actele adiționale la acesta.
Analizând contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2643 din 11.05.2008 la B și contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1054 din 24.02.2006 al B, precum și actele adiționale la contractul colectiv de muncă depuse la dosar de salariați, rezultă că primele de Paști și C nu au mai fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în perioada 2005 - 2007.
Prin fapta sa angajatorul a cauzat o pagubă în dauna angajaților săi.
Potrivit art. 269 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
În caz de refuz, salariatul se poate adresa cu cerere în despăgubiri la instanțele judecătorești.
Așa fiind, temeiul răspunderii patrimoniale a angajatorului îl constituie dispozițiile art. 269 Codul muncii, pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, actele adiționale la acesta, precum și a contractelor de muncă individuale ale salariaților.
De asemenea, răspunderea unității intimate este angajată față de petiționari și în baza art. 7 (2) din Legea nr. 130/ 1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia, contractele colective de muncă reprezintă legea.
Neîndeplinirea obligațiilor din contract, respectiv neacordarea acestor drepturi salariale - Prime de Paști și C și diferențe salariale față de salariul minim pe unitate, atrage răspunderea părții vinovate, în speță a A, conform art. 30 (2) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Or, contractul individual de muncă decurge din prevederile contractului colectiv de muncă, fiind un contract bilateral, sinalagmatic, cu obligații reciproce între părți, salariații îndeplinindu-și sarcinile de muncă, în timp ce angajatorul a încălcat drepturile lor salariale, prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003, în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anul 2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 al art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM, comisie formată din reprezentanții părților semnatare, interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007 intitulată Notă asupra precizării primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA, aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
Se învederează că atât prevederile CCM, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art. 9, 14 și 30 din Legea nr.130/1996 și art. 9 și 10 din CCM, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Se susține, în continuare, că prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale, care se prescriu în termen de 3 ani, și au învederat că instanțele din țară au achiesat la faptul că aceste prime sunt incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă învederează că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă o contraprestație a activității desfășurate, ci sunt drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În fine, se arată că modalitatea de calcul a sumelor pretinse este greșită, câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate, deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul este salariul de bază mediu la nivel de, nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii, depunându-se la dosar și practică judiciară privind soluții pronunțate de diferite instanțe din țară în spețe similare.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă solicitând respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Intimații-reclamanți au fost și sunt salariații pârâtei, iar potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004,2005,2006, salariații SA aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Nu este fondată critica prematurității acțiunii întrucât dreptul intimaților-reclamanți la acordarea acestor prime rezultă din dispozițiile contractului colectiv de muncă mai sus arătate și nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia acțiunea ar fi prematură pe motiv că nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar trebui stabilit, așa cum se prevede în art.168 alin.1 teza finală din contractele colective de muncă pe acești ani, în condițiile în care nu se poate reține o culpă a reclamanților pentru lipsa acestor negocieri, recurenta invocându-și practic propria culpă, iar cuantumul primelor a putut fi oricum stabilit după criteriul reglementat de contractul colectiv de muncă, determinându-se chiar de către recurentă valoarea salariului de bază mediu pe societate, cuantum identic cu cel indicat în adresa nr.2022 din 4.09.2007 invocată de pârâtă.
Neîntemeiată este și critica prin care se susține că dreptul la acțiune al intimaților ar fi prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză, nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2004 - 2006, care, la art. 168 alin.1, prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, este neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al reclamantului pe anii în discuție.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006,2007 s-ar fi menționat expres că, pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut la art. 168 alin.2 că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat la art. 168 alin.2 că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006, 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază, iar practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept.
În raport de cele mai sus-arătate, decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele solicitate, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004,2005, 2006,2007, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe acei ani.
Neîntemeiată este și critica potrivit căreia instanța de fond ar fi avut în vedere la pronunțarea soluției nivelul salariului mediu brut pe societate și nu al salariului de bază mediu pe societate, așa cum prevede expres art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, în condițiile în care, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză la prima instanță, la stabilirea sumelor datorate de recurentă intimaților, expertul a avut în vedere valoarea salariului de bază mediu pe societate, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr.2919/2.11.2007, 3084/28.11.2007, 48/5.02.2008, 47/5.02.2008, stabilindu-se, în final, de către expert, suma brută actualizată datorată reclamanților, ce a fost în mod corect acordată și de instanța de fond.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
În baza disp.art.274 Cod procedură civilă va obliga recurenta la câte 200 lei cheltuieli de judecată către fiecare intimat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP B, Calea nr.239, sector 1, prin reprezentant legal cabinet avocatură, și Asociații - B, Bd.- -, House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1161 pronunțată la 26 iunie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, G, G, -, toți cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură din P,-, județul
Obligă recurenta la câte 200 lei cheltuieli de judecată către fiecare intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - - - -
Grefier
Red.CP/VS
2 ex/08.10.2008
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
