Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1908/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1908
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. -. -,.21 A,.2,11, județ D și cu domiciliul ales în M,-, județ D de pârâta SC SA - GRUP B, Calea nr.239, sector 1, prin reprezentant legal cabinet avocatură, și Asociații - B, Bd.- -, House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 768 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna Cobia, sat, județ D și, domiciliat în comuna, sat, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de domnul împuternicit de Cabinetul de avocatură, și Asociații - B, conform înscrisului aflat la fila 23, lipsind recurentul reclamant și intimații reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutie de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant prin motivele de recurs formulate solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, depune la dosar, în copie, un set de înscrisuri, respectiv: certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București în dosarul nr- la data de 04.03.2008; sentința civilă nr. 1562 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați; sentința civilă nr. 637 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea; dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 1699 din 03 octombrie 2007; sentința civilă nr. 1697 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea; certificate de grefă emise de Tribunalul București - Secția a VIII-a în dosarele nr- la data de 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 31.01.2008; Anexa nr. 1 - bis la Actul Adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008: raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar; certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași în dosarele nr-, -, -, - la data de 18.04.2008, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Față de recursul formulat de recurentul reclamant solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.6551/120/19.11.2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 9256 lei, reactualizată cu indicele de inflație, ce reprezintă suplimentări salariale pentru sărbătorile de C și Paște pe perioada 2004-2006.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte în perioada 1997 și până la 02.07.2007, raporturile de muncă încetând ca urmare a efectuării de disponibilizări colective prin emiterea deciziei nr.920/02.07.2007. Pentru munca prestată a primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, nu a beneficiat de acele suplimentări salariale, iar faptul că în art.168 alin.2 se precizează că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost plătite eșalonat în 12 rate lunare nu are relevanță, câtă vreme în contractele colective de muncă pe anii următori se face precizarea referitoare la anul 2003 și la aceste suplimentări salariale.
S-au atașat în copie: extras de pe contractul colectiv de muncă, practică judiciară, decizia nr. 920/2007.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat(art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
Art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului.
S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
În temeiul art 164 Cod procedură civilă instanța a dispus conexarea la dosarul nr- a dosarului nr-,privind pe reclamantul care a solicitat drepturi salariale de aceeași natură, în ședința din 16.01.2008 iar în ședința din 30.01.2008 a dosarului nr- privind pe reclamantul, la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din 16.01.2008 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, față de reclamanții și iar la termenul de judecată din 07.05.2008, privind pe reclamantul -., constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 168 din pe care și-a întemeiat reclamanta cererea, drepturile solicitate în prezenta cauză au un caracter de drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile, așadar dispozițiile art. 283 alin. 1, lit. c) Codul muncii, în privința termenului de prescripție.
La solicitarea pârâtei a fost admisă în cauză efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paște și pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste primei au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003, depunându-se raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, care a concluzionat că reclamanții și sunt îndreptățiți primească sumele ce reprezintă drepturi suplimentare brute cuvenite pentru 2004 -2006, actualizate cu indicele de inflație, iar reclamantul nu a depus la dosarul cauzei carnetul de muncă, aflat asupra acestuia, emițându-i-se de altfel în acest sens adresă sub sancțiunea decăderii din probă, de către instanță, astfel că nu i s-au putut calcula drepturile bănești.
S-a mai menționat că suma cuvenită drept supliment salarial și prevăzută de art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariile de bază pentru anii 2004- 2006.
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar întocmit de expertul, din care rezultă că dacă primele de Paște și C au fost incluse în salariul de bază lunar nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr.768 din 7 mai2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta SC SA, a admis în parte acțiunile conexate formulate de reclamantul și de reclamantul I, domiciliat în com. Cobia, sat, județ D în contradictoriu cu pârâta SC SA, a respins cererea formulată de reclamantul -. în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta la plata către reclamanții a sumei de 1024 de lei și Ias umei de 1541 lei, conform raportului de expertiză, sume stabilite în valoare brută.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Cât privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta a fost respinsă întrucât chiar pârâta în întâmpinare susține că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au fost salariații societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată, până la data când a încetat contractul individual de muncă al acestora conform art.65 și 66 din Codul muncii.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă rezultă că reclamanții și, erau îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru perioada anilor 2004-2006, actualizate pe baza indicelor de inflație, întrucât suma prevăzută la art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariul de bază.
Aceeași concluzie reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2006, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 -2006 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2006.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Referitor la punctul de vedere întocmit prin expertiza extrajudiciară, tribunalul a apreciat că acesta nu are relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2006 și având în vedere argumentele prezentate, instanța a admis acțiunile în parte și a obligat pârâta la plata către reclamanții și a sumelor ce reprezintă drepturi salariale suplimentare conform raportului de expertiză.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul ca nedovedită, în temeiul dispozițiilor art 1169 Cod civil, întrucât acesta nu a depus la dosarul cauzei carnetul de muncă din care să reiasă perioada lucrată și drepturile salariale ce i s-au acordat, simpla decizie de încetare a contractului de muncă neconținând asemenea elemente, care să fie utile pentru efectuarea calculului de către expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamantul și pârâta SC SA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul a criticat soluția,apreciind că în mod greșit prima instanță a dat eficiență raportului de expertiză efectuat în cauză,acordând sume mult mai mici decât cele cuvenite și stabilite în cauze de aceeași natură.
În recursul pârâtei SC "" SA s-a susținut că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003,în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anii2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM,comisie formată din reprezentanții părților semnatare,interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007 intitulatănotă asupra precizării primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA,aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
A învederat că atât prevederile CCM cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9,14 și 30 din Legea nr.130/1996, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Astfel, prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nici o reglementare care să stabilească în sarcina reclamanților obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale care se prescriu în termen de 3 ani, precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție nu au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă a învederat că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestație a activității desfășurate ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În subsidiar, a susținut că modalitatea de calcul a sumelor pretinse e greșită, câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate,deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul e salariul de bază mediu la nivel de, nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia unor decizii pronunțate în practica judiciară, a unui raport de expertiză extrajudiciară, a notei Comisiei Paritare din nr.5140/31.08.2007, a anexei 1, 1 bis și 2 la actul adițional la CCM pe anul 2008.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de pârâta SC "" SA, dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc. civ. constată că recursul pârâtei e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.287 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimații-reclamanți nu au primit sumele solicitate.
Și în ceea ce privește cuantumul acestora instanța a făcut o corectă apreciere a înscrisurilor depuse la dosar și a raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, acordând sume în cuantum corespunzător criteriului rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimaților-reclamanți cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, sume actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamanților, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2007pe lângă salariilecuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2007 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
Rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor nu era împlinit la data introducerii acțiunii.
Din considerentele expuse, constatând că în fața instanței de fond pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii și că o asemenea excepție apare ca neîntemeiată în condițiile în care nu se poate reține o culpă a salariaților pentru lipsa negocierilor în vederea determinării cuantumului și modalităților de plată a primelor,prime a căror sumă poate fi stabilită cu ajutorul criteriului reglementat de CCM (salariul de bază mediu pe ) în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de pârâta "" SA împotriva sentinței civile nr. 961/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca nefondat.
Recursul declarat de reclamant,raportat la criticile formulate de acesta,este însă fondat,dat fiind că prima instanță a dat eficiență raportului de expertiză efectuat în cauză,fără a observa că suma datorată de pârâtă nu a fost stabilită prin raportare la criteriul prevăzut de art. 168 CCM.Din acest considerent,în baza art. 312 proc.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantul,va modifica în parte sus-menționata sentință în sensul că va obliga pârâta să plătească acestui reclamant suma de 3623 lei brut reprezentând prime C 2004, Paște 2005, C 2005, Paște 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în M,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.768 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu recurenta-pârâtă SC SA - GRUP B, Calea nr.239, sector 1, prin reprezentant legal cabinet avocatură, și Asociații - B, Bd.- -, House, nr.4-8, sector 1 și intimații-reclamanți, domiciliat în comuna Cobia, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că obligă pârâta să plătească acestui reclamant suma de 3623 lei brut reprezentând prime C 2004, Paște 2005, C 2005, Paște 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP B, Calea nr.239, sector 1, prin reprezentant legal cabinet avocatură, și Asociații - B, Bd.- -, House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.768 din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./29.10.2008
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
